|
DER FALL ANTONESCU
- |
·
· · · Großzügige Verjährungsfrist für Extremisten · · · ·
Freudentaumel des rumänischen Rechtsextremisten Corneliu
Vadim Tudor über den Wahlerfolg Le Pens
·
·
· · RESPONSIBILITY FOR HOLOCAUST
·
·
· ·
·
· · ANNOUNCES LEGISLATION AGAINST EXTREMISM,
ANTONESCU CULT ·
· ·
·
·
·
· Ordonanta de urgenta care interzice
organizatiile si simbolurile fasciste cit si negarea Holocaustului ·
·
· ·
·
·
·
· Contrareactii
- Gegenreaktionen ·
·
· ·
·
·
·
· William Totok, O noua dimensiune a revizionismului din România ·
·
· ·
·
·
·
· Appell gegen die Verschleppung der Legalisierung der
Dringlichkeitsverordnung (31/02); Apel împotriva
tergiversarii procedurilor de legalizare a Ordonantei (31/02) · · ·
Wiederaufnahme der Debatten im
Senat – Reluarea dezbaterilor din Senat · · ·
·
· · ·
Kein Pogrom, sondern nur eine Razzia? Bürgerkriegsähnliche
Zustände im Romaviertel von Buhusi · · ·
·
·
·
· Iliescu verharmlost den Holocaust –
Iliescu relativizeaza Holocaustul · · ·
·
·
·
· Rehabilitierung
des 1946 als Kriegsverbrecher verurteilten nationalistischen,
rumänienungarischen Dichters Albert Wass? Aussage des Zeugen
Jacob Rozenberg während des Prozesses von 1946 – Reabilitarea poetului maghiar nationalist din România, Albert Wass,
condamnat în anul 1946 pentru crime de razboi? Depozitia
martorului Jacob Rozenberg în timpul procesului din 1946 · · ·
·
|
ROMANIAN PREMIER SAYS
RESPONSIBILITY FOR HOLOCAUST MUST BE OFFICIALLY ASSUMED... Adrian Nastase said on 18 March that
„history must be known and [responsibility for its course must be] assumed,“
RFE/RL’s Bucharest bureau reported. In a message to participants in the first
syllabus on the Holocaust in Romania that started at the National Defense
College the same day, Nastase said that „the future cannot be built on
falsification mystification,“ and that the 1941 pogroms in Iasi and in
Bessarabia and Bukovina, as well as the mass deportations of Jews resulting
in „tens of thousands of victims“ are „in no way different from...the Nazi
operation known under the name of ‚The Final Solution.’“ The course on the
Holocaust is taught to high officers by United States Holocaust Memorial
Museum official Radu Ioanid, who told the forum that 250,000 Jews perished in
the Romanian Holocaust and that Romania „cannot enter NATO with [Marshal Ion]
Antonescu on its banners.“ MS ANNOUNCES LEGISLATION
AGAINST EXTREMISM, ANTONESCU CULT In his message, Nastase also
announced that the government has approved an ordinance prohibiting the display
of „racist or fascist symbols,“ the erection of statues or commemorative
plaques for those condemned in Romania or abroad for „crimes against peace“
and for „crimes against humanity,“ and the naming of streets or other public
places after those personalities. Exceptions are to be made for museums and
for „scientific activities.“ The ordinance also outlaws organizations „of
fascist, racist, and xenophobe character“ that promote such ideas „on ethnic,
racist, or religious grounds,“ and extends the prohibition to both registered
and unregistered foundations or any other form of organization consisting of
three persons or more. The ordinance provides penalties ranging from fines to
five years in prison for those who infringe the regulation. MS JUST AS SOCCER CLUB
COMPLAINS OF RACIST ATTACK The chairman of a club of
supporters of the Bucharest Rapid soccer team, Andrei Teodor, on 18 March
told Mediafax that during the game between Rapid and Dinamo Bucharest on 17
March, fans of the rival club carried Antonescu’s portrait and shouted „Run
off! Antonescu comes after you!“ Many Rapid fans are known to belong to the
Romany minority, 25,000 of which perished during the Romanian Holocaust. MS |
|
- Top - |
"Ich
kann es nicht akzeptieren, dass die Vertreter dieser knapp 20.000 Mitglieder
zählenden ethnischen Minderheit [der Juden] hierzulande den Großteil der
Spitzenfunktionen im Staat, im Unterrichtswesen usw. einnehmen. Es fehlt nur
noch, dass sie sich in die militärischen Institutionen einnisten, die Kirchen
in Synagogen verwandeln und die Hauptstadt nach Tel Aviv verlegen". Diese
vor Hass triefenden antisemitischen Äußerungen stammen aus der Feder des
rumänischen Politikers, Ilie Neacsu, der dieser Tage mit publizistischem Getöse
in die regierende Sozialdemokratische Partei Rumäniens (PSD) aufgenommen wurde.
Den
sozialdemokratischen Parteivorsitzenden und amtierenden Premier, Adrian Nastase
stört die publizistische Vergangenheit Neacsus nicht im geringsten. Die
sozialdemokratische Partei hat keinerlei ideologische Berührungsängste, wenn es
darum geht, die eigenen Reihen zu festigen und die oppositionellen Großrumänen
zu erschüttern. Doch mit der gnädigen Aufnahme großrumänischer Überläufer in
die Regierungspartei wächst zweifellos auch das nationalistische Potential
innerhalb der eigenen Gruppierung.
Die
militant antisemitische Propaganda der übelsten fremdenfeindlichen
Wochenschrift im postkommunistischen Rumänien, die Neacsu unter dem Namen
"Europa" von 1990 bis 1996 in Bukarest herausgab, scheint heute
vergessen zu sein.
Der ehemalige obskure KP-Funktionär Neacsu trat bereits 1992 der
neofaschistischen "Partei Groß-Rumänien" bei und wurde vier Jahre
später ins Parlament gewählt, dem er auch heute angehört. In der
Abgeordnetenkammer leitet er den parlamentarischen Ausschuss für
Landwirtschaft. Als rechte Hand des großrumänischen Parteivorsitzenden Corneliu
Vadim Tudor machte er eine steile Karriere innerhalb der Gruppierung, die vor
den letzten Wahlen versprach, Rumänien mit dem Maschinengewehr zu regieren und
von "kriminellen Zigeunern" zu säubern.
Infolge eines Streites mit Tudor wurde Neacsu vor einigen Tagen aus der
großrumänischen Partei ausgeschlossen, die bei den Wahlen im Jahr 2000 ein
Drittel der Stimmen erhielt und zur zweitstärksten Fraktion innerhalb des
Parlaments aufrückte. In den letzten Wochen kam es zu weiteren Ausschlüssen und
zu einer Flut von mehr als einem Dutzend von Parteiaustritten. Die meisten
Deserteure warfen dem autokratischen Parteivorsitzenden Tudor
"diktatorisches Verhalten" und "Missachtung der
Parteidemokratie" vor.
Dieser befindet sich gegenwärtig in einer Zwickmühle. Einerseits verlor
er seine parlamentarische Immunität, nachdem die Justiz gegen ihn wegen mehrerer
Verleumdungsklagen die Ermittlungen aufnahm, andererseits fürchtet er den
Zerfall seiner Partei, deren Reihen sich zu lichten beginnen. Ob seine bislang
treuen Gefolgsleute das sinkende Schiff verlassen, weil sie den erfolgreichen
Anwerbungsversuchen der regierenden Sozialdemokraten nicht widerstehen konnten,
sei dahingestellt. Fakt ist, dass Neacsu - mit der Begründung er sei ein
"Linker" - zusammen mit einem anderen Parteigenossen, einem früheren
Securitateoffizier, in die Regierungspartei übergewechselt ist.
Premier Nastase jedenfalls hat keinerlei Zweifel an der politischen
Lauterkeit eines Ilie Neacsu, dessen fremdenfeindliche, antiwestliche und
antidemokratische Äußerungen er gegenüber der rumänischen Presse einfach mit
dem Hinweis verharmloste, dieser sei "in letzter Zeit ja nicht mehr als
Extremist rückfällig geworden".
Vor
knapp einem Jahr bezeichnete Neacsu die Regierungspartei in einer von wirren
Verschwörungstheorien und fremdenfeindlichen Klischees strotzenden Ansprache
als eine Gruppierung, "die den sozial-demokratischen Glauben zugunsten
eines von Budapest unterstützten, konfusen, intoleranten, aggressiven und
rumänischfeindlichen, christlich-katholisch geprägten Liberalismus aufgegeben
habe". In der gleichen im Parlament gehaltenen und im Wochenblatt
"România Mare" (Groß-Rumänien) veröffentlichten Rede behauptete er
außerdem, die Politik der sozialdemokratischen Partei, die ihn nun mit offenen
Armen aufgenommen hat, sei "ein in den modernen westlichen Laboratorien
entstandenes und von den arroganten abendländischen Kanzleien abgesegnetes
Produkt, das zum Scheitern verurteilt ist".
Die von Nastase
großzügig gewährte Verjährungsfrist für solche extremistischen Fehltritte
könnte sich aber als Bumerang für die euroatlantischen Integrationsbemühungen
seiner Regierung erweisen und auch für unangenhme Irritationen innerhalb der
Sozialistischen Internationale führen. Denn die Aufnahme kompromittierter
Politiker in ein unter der Flagge der Sozialdemokratie segelndem Schiff ist
alles andere als eine positive Empfehlung für den vornehmen rosaroten Club, in
dem die Sozialdemokraten Nastases auch gerne als gleichwertige Partner
mitsprechen würden. W.T.
10.März 2002
- Top -
Nach der Begegnung des rumänischen Ultranationalisten, Corneliu
Vadim Tudor mit seinem französischen Freund Le Pen am vergangenen Wochenende,
geriet seine groß-rumänische Partei unter Erklärungsdruck. Rumänische Medien
warfen Tudor Verrat an den europäischen Integrationsbestrebungen vor und
verurteilten ihn wegen seiner provokanten, le-pen-freundlichen Haltung, die dem
Ansehen des Landes im Ausland Schaden zufügen würde.
Tudor war im zweiten Wahlgang im Jahr 2000 als Gegenkandidat gegen
den jetzigen rumänischen Staatspräsidenten, den Postkommunisten Iliescu
angetreten. Für den rumänischen Neofaschisten hatten in der ersten Runde etwa
30 Prozent der Wähler gestimmt. Seine neofaschistische Partei Groß-Rumänien zog
mit über 20 % der Stimmen ins Parlament, wo sie heute die zweitstärkste
Fraktion bildet.
In einer umständlich formulierten Darstellung der Unterschiede und
Gemeinsamkeiten zwischen der Partei Groß-Rumänien und der Front National
versuchte nun einer der Parteivorsitzenden – Corneliu Ciontu - die massiven
Vorwürfe zu entkräften.
Als grundlegenden Gegensatz zwischen den beiden Parteien, die seit
Jahren freundschaftliche Beziehungen pflegen, bezeichnete der Vize die prinzipielle
Zustimmung seiner Partei für die europäische Integration Rumäniens.
Gleichzeitig stellte er seine, von den meisten Kommentatoren als
neofaschistisch eingestuften Gruppierung als eine "linke Partei" hin,
im Gegensatz zur Front National, die er als "rechtskonservativ"
darstellte. Das einzige gemeinsame weltanschauliche Element, das, seiner
Ansicht nach, die beiden fremdenfeindlichen Parteien verbinden würde, ist die
sogenannte "nationale Dimension".
In einem überschwänglichen Glückwunschtelegramm hatte Corneliu
Vadim Tudor nach dem ersten Wahlgang Jean Marie Le Pen und seine Front National
als "die Vertreter des ewigen Frankreich eines Bonaparte und Victor
Hugo" gewürdigt. "Das Ideal, für das wir beide kämpfen", schrieb
Tudor, "ist ein Europa der Vaterländer und Nationen; dieses Ideal wird
demnächst auf unserem Kontinent, vom Atlantik bis zum Ural, triumphieren. (...)
Heute sind die von uns gegründeten nationalen Bewegungen stärker denn je und
repräsentieren das wache Bewusstsein des modernen Europa. Wir sind weder
Extremisten noch Fremdenfeinde oder Antisemiten – wir sind die Wortführer der
nationalen Würde, der wahren Freiheiten und des Kampfes gegen die barbarische
und entwürdigende Globalisierung, die die Völker auf die Folter spannt." W.T.
30. April 2002
- Top -
In temeiul prevederilor
art. 114 alin. (4) din Constitutia Romaniei,
Guvernul Romaniei adopta
prezenta ordonanta de urgenta.
Capitolul I
Dispozitii generale
Art. 1. – Pentru prevenirea
si combaterea incitarii la ura nationala, rasiala sau religioasa, la
discriminare si la savirsirea de infractiuni contra pacii si omenirii, prezenta
ordonanta de urgenta reglementeaza interzicerea organizatiilor si simbolurilor
cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor
vinovate de savirsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii.
Art. 2. – In sensul
prezentei ordonante de urgenta:
a) prin organizatie cu
caracter fascist, rasist sau xenofobe se intelege orice grup format din trei
sau mai multe persoane, care isi desfasoara activitatea temporar sau permanent,
in scopul promovarii ideilor, conceptiilor sau doctrinelor fasciste, rasiste
sau xenofobe, precum ura si violenta pe motive etnice, rasiale sau religioase,
superioritatea unor rase si inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la
xenofobie, recurgerea la violenta pentru schimbarea ordinii constitutionale sau
a institutiilor democratice, nationalismul extremist. In aceasta categorie pot
fi incluse organizatiile cu sau fara personalitate juridica, partidele si
miscarile politice, asociatiile si fundatiile, societatile comerciale, precum
si orice alte persoane juridice care indeplinesc cerintele prevazute la
prezenta litera;
b) prin simboluri
fasciste, rasiste sau xenofobe se intelege drapelurile, emblemele, insignele,
uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum si diverse alte asemenea
insemne, care promoveaza ideile, conceptiile sau doctrinele prevazute la lit.
a);
c) prin persoana
vinovata de savirsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii se intelege
orice persoana condamnata definitiv de o instanta judecatoreasca romana sau
straina pentru una sau mai multe infractiuni contra pacii si omenirii, precum
si orice persoana condamnata de o instanta penala internationala pentru crime
de razboi sau crime contra umanitatii.
Capitolul II
Infractiuni si
contraventii
Art. 3. – (1)
Constituirea unei organizatii cu caracter fascist, rasist sau xenofob se
pedepseste cu inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa
se sanctioneaza si aderarea la o organizatie cu caracter fascist, rasist sau
xenofob, precum si sprijinirea sub orice forma a unei organizatii avind acest
caracter.
(3) Tentativa se
pedepseste.
Art. 4. – (1)
Raspindirea, vinzarea sau confectionarea de simboluri fasciste, rasiste ori
xenofobe, precum si detinerea, in vederea raspindirii, a unor astfel de
simboluri se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor
drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa
se sanctioneaza si utilizarea in public a simbolurilor fasciste, rasiste sau
xenofobe.
(3) Nu constituie
infractiune fapta prevazuta la alin. (1) sau (2), daca este savirsita in
interesul artei sau stiintei, cercetarii ori educatiei.
Art. 5. – Promovarea
cultului persoanelor vinovate de savirsirea unei infractiuni contra pacii si
omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin
propaganda, savirsita prin orice mijloace, in public, se pedepseste cu
inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 6. – Contestarea
sau negarea in public a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepseste cu
inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 7. – In cazul
infractiunilor prevazute la art. 3-6 urmarirea penala se efectueaza, in mod
obligatoriu, de catre procuror.
Art. 8. – (1) Constituie
contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 25.000.000 lei la 250.000.000
lei:
a) raspindirea, vinzarea
sau confectionarea de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe, precum si
detinerea, in vederea raspindirii, a unor astfel de simboluri de catre o
persoana juridica;
b) utilizarea in public
a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe de catre o persoana juridica;
c) promovarea cultului
persoanelor vinovate de savirsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii
sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste sau xenofobe; prin propaganda,
savirsita prin orice mijloace, in public, de catre o persoana juridica.
(2) Nu constituie
contraventie fapta prevazuta la alin. (1) lit. a) sau b), daca este savirsita
in interesul artei sau stiintei, cercetarii ori educatiei.
(3) Constatarea
contraventiei si aplicarea sanctiunii se fac de catre personalul imputernicit
in acest scop de catre ministrul Culturii si Cultelor, precum si de catre
personalul special abilitat din cadrul Ministerului de Interne.
(4) Dispozitiile
Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
sint aplicabile, cu exceptia art. 28 si 29.
Capitolul III
Dizolvarea persoanei juridice
Art. 9. – (1) Pot fi
dizolvate prin hotarire judecatoreasca persoanele juridice care desfasoara una
sau mai multe dintre urmatoarele activitati:
a) activitati specifice
organizatiei cu caracter fascist, rasist sau xenofob in sensul art. 2 lit. a);
b) raspindirea, vinzarea
sau confectionarea de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe sau detinerea,
in vederea raspindirii, a unor astfel de simboluri ori utilizarea lor in
public;
c) promovarea cultului
persoanelor vinovate de savirsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii
sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propaganda
savirsita prin orice mijloace, in public.
(2) Cererea de dizolvare
poate fi introdusa de Ministerul Public din oficiu sau la solicitarea oricarei
persoane interesate.
(3) Competenta de a
judeca in prima instanta cererea de dizolvare apartine tribunalului in a carui
circumpscriptie se afla sediul persoanei juridice.
(4) Hotarirea
tribunalului este supusa cailor de atac in conditiile Codului de procedura civila.
Art. 10. – Dispozitiile
referitoare la dizolvare nu se aplica persoanelor juridice care desfasoara
activitatile prevazute la art. 9 alin. (1) lit. b) in interesul artei sau
stiintei, cercetarii ori educatiei.
Art. 11. – Dispozitiile
art. 9 se completeaza, dupa caz, cu dispozitiile Legii nr. 31/1990 privind
societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, ale Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si
fundatii si ale Legii partidelor politice nr. 27/1996, cu modificarile
ulterioare.
Capitolul IV
Obligatiile
autoritatilor administratiei publice
Art. 12. – Se interzice
ridicarea sau mentinerea in locuri publice, cu exceptia muzeelor, a unor
statui, grupuri statuare, placi comemorative referitoare la persoanele vinovate
de savirsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii.
Art. 13. – (1) Se
interzice acordarea numelor persoanelor vinovate de savirsirea unor infractiuni
contra pacii si omenirii unor strazi, bulevarde, scuaruri, piete, parcuri sau
altor locuri publice.
(2) Se interzice, de
asemenea, acordarea numelor persoanelor vinovate de savirsirea unor infractiuni
contra pacii si omenirii unor organizatii, cu sau fara personalitate juridica.
Prim-ministru
Adrian Nastase
Contrasemneaza:
Ministrul Justitiei
Rodica Mihaela Stanoiu
Ministrul Culturii si
Cultelor
Razvan Theodorescu
Ministrul de Interne
Ioan Rus
- Top -
Gegenreaktionen
|
|
Als Reaktion auf die zunehmende Kritik aus dem Ausland gegen die
Verherrlichung des früheren militärfaschistischen, rumänischen Staatsführers
und Hitlerverbündeten Ion Antonescu (1940-1944) hat die Bukarester Regierung
im März eine Dringlichkeitsverordnung veröffentlicht, wonach die Gründung
faschistischer, rassistischer oder fremdenfeindlicher Organisationen künftig
unter Strafe gestellt wird. Auch die Mitgliedschaft in faschistischen
Organisationen sowie die Verbreitung, den Besitz oder die Verwendung
faschistischer, rassistischer oder fremdenfeindlicher Symbole soll künftig
mit Haftstrafen geahndet werden. Wer den Holocaust leugnet oder dessen
Auswirkungen öffentlich anzweifelt riskiert sogar eine Gefängnisstrafe von
bis zu 5 Jahren. Verboten sind auch Straßenbenennungen nach Kriegsverbrechern
oder Faschisten, die Errichtung von Statuen oder das Anbringen von
Gedenktafeln für Personen, die sich wegen Verbrechen gegen die Menschlichkeit
oder den Frieden schuldig gemacht haben. Es ist die radikalste Verordnung einer postkommunistischen
Regierung, durch die Bukarest den NATO-Beitritt des Landes erwirken und
jegliche Zweifel an der demokratischen Lauterkeit der politischen Klasse
ausräumen möchte. Doch zwischen dieser Absicht und der Praxis vor Ort klafft eine
Schere. Während man in einer Nacht und Nebel Aktion in einigen Städten
mehrere Antonescu-Statuen beseitigte, wurde eine im Hof einer Bukarester
Kirche errichtete Büste bloß mit einem Sack verdeckt. In der von Antonescu
gestifteten Kirche der Heiligen Konstantin und Helena befindet sich zudem
eine im Stil byzantinischer Ikonen entworfene Wandmalerei, auf der trotz
Regierungsverordnung ein uniformierter, grimmig dreinblickender Diktator
nebst Gattin weiterhin ungestört auf die weihrauchgeschwängerten Gläubigen
herab blicken darf. Anlässlich des 120. Geburtstages und 56. Todestages des als
Kriegsverbrecher hingerichteten Diktators versammelten sich am 1. Juni in der
besagten Kirche zahlreiche Verehrer Antonescus, die seine
"Leistungen" würdigten. Besonders lautstark gebärdeten sich einige
Mitglieder der Jugendorganisation der neofaschistischen Partei Groß-Rumänien,
die demonstrativ das Tuch von der verhängten Büste entfernten und von einem
zweiten Mord an Antonescu sprachen. Kurz danach hielt der Vizepräsident des
rumänischen Oberhauses, der groß-rumänische Senator Gheorghe Buzatu eine
Ansprache im Parlament, in der er an die Verdienste Antonescus erinnerte, und
diesen als einen "würdigen", "entschlossenen",
"unvergleichen" und "von der Vorsehung" auserkorenen
Politiker bezeichnete. In mehreren öffentlichen Stellungnahmen versuchte
Buzatu nicht nur die Kriegsverbrechen Antonescus zu relativieren, sondern er
verniedlichte auch den von ihm organisierten und angeordneten Holocaust an
den rumänischen Juden. In vorsichtigen Schätzungen sprechen Historiker von mindestens
200 000 Juden aus Ostrumänien, die auf Befehl Antonescus in eigenen
KZ-ähnlichen Einrichtungen ums Leben gekommen sind. Der israelische
Holocaustforscher Jean Ancel spricht sogar von 410 000 ermordeten Juden.
Derweil versuchen rumänische Historiker vom Schlage eines Buzata die Schuld
Antonescus am Holocaust mit dem Hinweis zu relativieren, dieser habe ja die
im rumänischen Kernland ansässigen Juden nicht an Hitler ausgeliefert. Um die Frage der Schuld Antonescus am jüdischen Genozid dreht
sich nun auch ein Streit um die Definition des Holocaust, die demnächst auch
in ein auf der Regierungsverordnung basierendes Gesetz einfließen soll. In
der Absicht Antonescu als den Hauptverantwortlichen für die Vernichtung
rumänischer Juden reinzuwaschen, soll der Holocaust als eine von den
deutschen Nazis während des 2. Weltkriegs in den KZ systematisch
durchgeführte Vernichtungsaktion der europäischen Juden definiert werden.
Buzatu erklärte wiederholt öffentlich, in Rumänien habe es keinen Holocaust
gegeben. Ähnlich äußerten sich auch andere nationalistische Politiker und
Historiker, die in der Regierungsverordnung eine "Beleidigung des
rumänischen Volkes" und "einen Angriff auf das Christentum"
sehen. Hartnäckiger Widerstand gegen den Erlass kommt auch aus den
Kommunen, die sich weigern, die nach Antonescu benannten Straßen
umzubenennen. In Oradea beispielsweise stimmte der Stadtrat mehrheitlich
gegen eine Umbenennung. In Temeswar und in anderen Ortschaften sind die
Straßenschilder mit dem Namen Antonescus bis heute noch immer nicht entfernt
worden. Unterdessen wurden im Bukarester Regierungsgebäude als Zeichen
der Würdigung für ihre Verdienste, die Gemälde sämtlicher rumänischer
Premierminister des 20. Jahrhunderts angebracht. Neben den Regierungschefs
aus der kommunistischen Epoche (1945-1989) und denen aus der
kryptofaschistischen Zeit von 1938 bis 1940 befindet sich in dieser Galerie
auch Antonescu. In einem von Hillary Clinton und anderen amerikanischen
Politikern unterzeichneten Brief der amerikanischen Helsinkikommission wurde
nun die rumänische Regierung nachdrücklich aufgefordert, das umstrittene Bild
zu entfernen und die nach Antonescu benannten Straßen zu ändern. In dem in
der rumänischen Presse veröffentlichten Schreiben wird der rumänische Premier
an sein Versprechen erinnert, "jegliche Zweideutigkeiten bezüglich der
Haltung Rumäniens gegenüber des Faschismus und Extremismus" auszuräumen.
In einer Stellungnahme des rumänischen Kulturministers, die der rumänische
Außenminister am 2.7.02 während eines Kurzbesuches in Berlin bekräftigte,
wird darauf verwiesen, dass sich das Antonescuporträt in einem von der
Öffentlichkeit abgeschirmten Raum befindet und somit auch nicht entfernt
werden müsse. W.T. |
|
- Top - |
Au trecut aproape 4 luni de la publicarea Ordonantei
de urgenta privind "interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu
caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor
vinovate de savirsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii".
Tergiversarea aplicarii Ordonantei a fost criticata vineri, 28 iunie 2002, si
de Comisia Helsinki, care a solicitat Guvernului roman sa indeparteze
simbolurile legate de numele lui Antonescu din locuri publice.
Ordonanta (Nr. 31/2002) a fost primita cu o destul de
mare retinere, mai ales de catre anumite persoane si grupuri politice care in
trecut nu si-au ascuns simpatiile fata de Antonescu. Daca printre contestatarii
Ordonantei s-au aflat la inceput nationalisti cunoscuti pentru sentimentele lor
nostalgice legate de regimul antonescian, dezbaterea publica ce a urmat s-a
deplasat oarecum spre spectrul politic national-radical, care a lansat, cu
acest prilej, atacuri furibunde impotriva guvernului. In ultima instanta,
contestatarii din interiorul partidului liberal si social-democrat s-au supus
disciplinei de partid, retragandu-si criticile in urma unor presiuni facute in
numele unor rationamente pragmatice si de imagine. Pentru a convinge opinia
publica de necesitatea politica a aplicarii ordonantei, s-a invocat faptul ca
Romania nu va putea adera la NATO "cu Antonescu pe steag", fiindca
acesta este vinovat de crime impotriva umanitatii, de deportarea si distrugerea
evreilor romani, de participare alaturi de Hitler la razboiul impotriva Uniunii
Sovietice si, implicit, impotriva puterilor aliate.
In primele saptamani dupa publicarea Ordonantei, au
fost indepartate busturile lui Antonescu ridicate la Piatra Neamt, Letcani si
Slobozia, de pilda, pe cand cel din Bucuresti fusese doar acoperit cu o panza.
Cele mai multe nume de strazi care au primit numele lui Antonescu nu au fost
insa schimbate. Astfel, la Oradea, consiliul municipal s-a pronuntat la
inceputul lui iunie impotriva schimbarii numelui de bulevard Maresal Antonescu,
iar la Timisoara inscriptiile strazii care poarta numele fostului dictator
exista si astazi. Istoricul PRM-ist Gheorghe Buzatu, care este si
vicepresedinte al Senatului, reprosa guvernului incercarea de a-l culpabiliza
pe nedrept pe Antonescu. Gazeta "Romania Mare" reproducea declaratiile
de protest venite din partea unor grupari radicale, ca Asociatia Veteranilor de
Razboi, Liga pentru combaterea antiromanismului (LICAR), Vatra Romaneasca sau
Miscarea Legionara (aripa Serban Suru). Negand genocidul organizat de regimul
militaro-fascist, seful neolegionarilor romani il omagiaza pe fostul dictator
pentru "lupta sa de eliberare a Basarabiei si de izgonire a
sovieticilor", adaugand ca exista dovezi documentare care aduc o
confirmare stiintifica pentru "inexistenta holocaustului". In opinia antisemita
a lui Suru, Ordonanta mai este si "o insulta si un atac direct la adresa
crestinismului" pentru ca: "Evreii religiosi combat Invierea
Mantuitorului, iar Talmudul este plin de insulte la adresa Lui! Poti sa nu
crezi in Christos, dar esti fortat sa crezi in holocaust! Miliarde de oameni
cred in Dumnezeu! Cate miliarde cred in holocaust? Sau poate asta se urmareste.
Ordonanta stabileste practic ca holocaustul este o dogma capitala, adevar
imuabil, mai presus de Dumnezeu si de tot ce este in Tara asta! Totul poate fi
contrazis la noi, limba, cultura, istorie, religie, numai holocaustul
nu!". Daca Suru este de parere ca guvernul care a emis Ordonanta
slujeste "intereselor oligarhiei evreiesti", presedintele Ligii
pentru combaterea anti-romanismului - LICAR, si ideologul Uniunii Vatra
Romaneasca, ultranationalistul Ion Coja, vede in aceasta actiune legislativa
"realitatea unor strategii si structuri operative anti-romanesti" si
o "ofensiva de sorginte terorista, antinationala".
Ceea ce revista ortodox-fundamentalista
"Scara" califica drept o intentie a Guvernului Romaniei "de a
impune prin lege un anumit punct de vedere asupra istoriei romanesti si
universale", compara istoricul-apologet al lui Antonescu, Gheorghe Buzatu,
cu reintroducerea "principiului stalinist in scrierea Istoriei".
Tergiversarea aplicarii consecvente a Ordonantei nu a
trecut neobservata. Dezbaterea privind definitia holocaustului, ca
"exterminare sistematica in masa a evreilor europeni in lagarele de
exterminare naziste, in timpul celui de-al doilea razboi mondial", a
reliefat existenta unui consens pagubos pentru credibilitatea politica a
guvernului de la Bucuresti. Mai mult, guvernul roman a decis ca portretul lui
Antonescu sa fie afisat chiar in holul Palatului Victoria.
Impotriva acestor ambiguitati este indreptata si
declaratia de protest a Comisiei Helsinki, care cere guvernului indepartarea
portretului si a simbolurilor legate de numele lui Antonescu din locuri
publice. Intr-o prima reactie oficiala, venita din partea ministrului Culturii
(citata de BBC la 29 iunie 2002), se spune ca reprosurile Comisiei Helsinki nu
corespund realitatii. Pornind de la principiul ca cea mai buna aparare este
contraatacul, ministrul a evitat sa faca referinte la existenta strazilor care
poarta numele maresalului, ocolind in acelasi timp si faptul ca in ultimele
saptamani mai multi politicieni au negat public holocaustul, desi Ordonanta
penalizeaza aceasta afirmatie. Nu numai istoricul Gheorghe Buzatu sustine ca
regimul antonescian nu poate fi culpabilizat pentru participarea la holocaust,
ci si liderul neolegionarilor, care a declarat textual (la 24 iunie, cu
prilejul implinirii a 75 de ani de la infiintarea organizatiei lui Codreanu):
"Eu, Serban Suru, aici si acum, contest Holocaustul".
Tendinta de minimalizare si contestare indirecta a
genocidului rasist indreptat impotriva evreilor, romilor, homosexualilor si
membrilor unor secte religioase, se manifesta inclusiv in propunerea ambigua de
a defini holocaustul ca o masura aplicata exclusiv de catre nazistii lui
Hitler. La sesiunea Academiei Romane avand ca tema "Holocaustul si
implicatiile lui in Romania", Buzatu si-a putut expune nestingherit tezele
revizionist-negationiste. Intr-o declaratie facuta Televiziunii Romane, Buzatu
afirma raspicat: "Holocaustul a fost o crima in masa, organizata de
autoritatile naziste impotriva populatiei evreiesti in timpul celui de-al
doilea razboi mondial, in tarile ocupate de nazisti, ceea ce nu a fost cazul
Romaniei". Cu alte cuvinte, victimele din lagarele mortii din Transnistria
sunt, pentru Buzatu, o cantitate neglijabila, iar crimele impotriva umanitati
savarsite sub patronajul regimului antonescian nu au existat.
Organizatorii sesiunii au refuzat sa supuna dezbaterii
intreaga paleta a problematicii legate de holocaust, ceea ce, potrivit
Centrului romilor "Aven Amentza", ar fi o noua dovada pentru
"ambiguitatile statului roman in ceea ce priveste recunoasterea
Holocaustului impotriva rromilor din timpul regimului antonescian", precum
se afirma intr-un protest dat publicitatii vineri, 28 iunie. In acest document
se mai atrage atentia si asupra faptului ca in momentul de fata "asistam,
(...) in continuare, la dezbateri, pe cat de nationaliste, pe atat de nestiintifice,
cu privire la Ordonanta 31/2002 si la intrebarea retorica daca a fost Holocaust
in Romania".
Atitudinea guvernului fata de holocaustul savarsit in
perioada lui Antonescu se oglindeste intr-un sir de ambiguitati politice, in
tergiversarea armonizarii legislatiei si in minimalizarea inacceptabila a
manifestarilor negationiste - inclusiv in parlament, unde, pe 3 iunie,
senatorul Buzatu l-a elogiat pe criminalul de razboi Antonescu, drept un
politician "demn", "hotarat", "providential" si
"inegalabil".
William Totok
Articol aparut sub titlul "Cazul
Antonescu" în revista timisoreana Focus
Vest, Nr. 27 (140) - 5 - 11 iulie 2002
- Top -
Chiar
daca n-a fost un gest premeditat, tocmai pe data de 20 aprilie a.c., adica in
ziua nasterii lui Adolf Hitler, cotidianul bucurestean Ziua a publicat un amplu
documentar intitulat Anatomia unei conspiratii/"Noaptea de cristal" -
9/10 noiembrie 1938. Semnatarul textului, Vladimir Alexe, s-a impus in ultimii
ani ca unul dintre cei mai activi autori de scenarii conspirationiste, devenind
un adevarat concurent al prolificului Pavel Corut (figura notorie pentru
trecutul sau de ofiter de securitate si pentru atitudinile sale
revizionist-nostalgice si nationalist-xenofobe).
Vladimir Alexe se considera un partizan al democratiei, pe cind Pavel Corut se
crede un luptator temerar pentru valorile nationale romanesti. Asta se poate
deduce din alegerea preferentiala a ziarelor in care cei doi autori isi publica
scrierile, alegere exprimind, in consecinta, si o atitudine politica. Alexe
prefera Romania libera si Ziua, iar Corut isi publica majoritatea lucrarilor la
o editura proprie sau prin gazete de provincie care nu-si ascund nici
tendintele sovine, nici simpatiile pentru fosta Securitate, considerata o
organizatie patriotica si nationala si nicidecum un aparat politic hidos de
represiune.
Nu intimplator, cartea lui Alexe, Ion Iliescu. Biografie secreta. Candidatul
manciurian, aparuta in anul 2000, in plina campanie electorala, la editura Elit
Comentator din Bucuresti, a fost folosita ca munitie publicistica impotriva
candidatului PDSR (PSD) la presedintie atit de simpatizantii gruparilor
politice ale Conventiei Democratice destramate, de Partidul Romania Mare, cit
si de publicatia electronica neolegionara a lui Nicolae Nita, Pagina Romaniei
Nationaliste. La festivitatea lansarii volumului s-a precizat ca "Vladimir
Alexe produce un prim exemplu de autentica normalitate"1, ignorindu-se cu
desavirsire dimensiunea rasista a acestei lucrari, in care Iliescu este
prezentat drept descendent al unor tigani bulgari. Mizind pe antitiganismul si
antislavismul latent din societatea romaneasca, V. Alexe vehiculeaza constient
o pseudoinformatie denigratoare imbracata in straiele unei autenticitati
difuze. Ca si in alte scrieri semnate de V. Alexe, nu informatia verificabila
conteaza, ci mesajul emotional-militant.
Citind, asadar, surse lipsite de o minima credibilitate, autorul sustine ca
tatal lui Iliescu ar fi fost un "nestatornic in dragoste" si ca
"a avut in decursul vietii sale mai multe neveste dintre care Maria, o
bulgarioaca, despre care oltenitenii spun ca ar fi fost tiganca
caldareasca" (p. 21). Pentru a hiperboliza si mai mult genealogia negativa
a lui Iliescu - pe care il numeste asemenea Romaniei Mari, Ilici, spre a
stabili o analogie cu prenumele lui Lenin -, Alexe mai adauga ca mama vitrega a
actualului presedinte roman ar fi fost dupa 1944 "servitoare si bucatareasa
la Ana Pauker" (p. 23).
Deoarece teza genealogiei tiganesti se potriveste perfect cu ideologia xenofoba
a PRM-ului, gazeta Romania Mare a preluat cele mai importante pasaje din cartea
lui V. Alexe, conferindu-le o amploare profetica, in perfecta concordanta cu
ideologia rasist-xenofoba practicata de formatiunea lui C.V. Tudor2.
Trebuie precizat ca deductii rasiste, imprumutate din arsenalul de propaganda
al nazistilor germani, sint o specialitate a conspirationistilor de
pretutindeni. Pe baza explicatiilor biologist-etnice s-a organizat nimicirea
evreilor, a romilor, a homosexualilor si a persoanelor handicapate.
Intr-un alt colportaj inspirat din secvente imprumutate din diverse biografii
dedicate lui Lenin, V. Alexe incerca sa demonstreze ca din punct de vedere
genealogic, liderul bolsevic ar fi fost predestinat sa devina un criminal.
Asemenea teoreticienilor determinismului rasist de inspiratie
vulgar-darwinista, el afirma ca "multe trasaturi de caracter, de
mentalitate ori de sanatate pot fi explicate, in parte, si prin cercetarea
genealogica". Pornind de la aceasta teza halucinanta, autorul sugereaza ca
degenerarile ulterioare ale lui Ceausescu ar fi fost un efect al descendentei
sale tataro-tiganesti, vehiculind aceleasi stereotipuri rasiste prin care - si
in alte texte publicistice - fostului dictator comunist i s-a contestat
apartenenta etnica romana3.
Metoda de lucru a lui Vladimir Alexe consta in deformarea unor informatii
deghizate intr-o bibliografie neasimilata (ceea ce se desprinde pina si din preluarea
eronata a unor titluri sau a numelor de autori sau persoane). Simulind
plauzibilitatea, informatiile culese sau preluate uneori din scrieri
conspirationiste binecunoscute sint reasamblate, reinterpretate si organizate
intr-o aparenta fluiditate logica, in conformitate cu un scenariu prestabilit.4
Indiferent ca e vorba despre demonstratia absurda a unor echivalente intre
intilnirile de la Yalta, Malta sau Atlanta5, unde mai marii lumii ar fi pus la
cale toate nenorocirile imaginabile, despre revolutia romana, care ar fi fost
rodul unei conjuratii ghidate de Moscova6, sau despre asa-zisa Conspiratie
"Aquarius"7 - descrisa ca un "amplu experiment de 'inginerie
sociala', prin care tineretul occidental fusese transformat intr-un obiect de manipulare
totala pus la punct de un "organism globalist" deghizat in comitete
cu nume stranii sau in organizatia asa-numitilor "iluminati" -, atare
demers publicistic este deja foarte apropiat de fantasmagoriile dreptei
radicale si de tezele noului guru al conspirationistilor, Jan van Helsing.
Pentru a adauga un surplus de autenticitate acestor fantasmagorii frizind
ridicolul, Alexe se foloseste de nume celebre, din care probabil n-a citit
niciodata vreun rind: il citeaza in acest context pe Adorno, ca pe un
inspirator al activismului pacifist instrumentalizat de fortele oculte
amintite, sau il descrie pe Allen Ginsberg ca pe un "pretins 'poet'"
si ca pe un personaj-cheie, care "a colaborat cu romancierul Norman
Mailer, despre care se stie ca si-a petrecut o buna parte a vietii in diverse
spitale psihiatrice, sfiind si unt mare favorit al 'Hollywoodului
comunist'". Alexe preia pina si adjectivele denigratoare folosite de
adversarii declarati ai occidentalismului, vorbind despre un Hollywood comunist
- ce-i drept, pus intre ghilimele, de parca aceasta distantare grafica ar putea
diminua enuntul.
Daca pina acum Vladimir Alexe s-a rezumat la a scrie literatura
conspirationista in care a amestecat fobii indreptate impotriva globalismului,
a valorilor occidentale sau impotriva comunismului, de curind a descoperit si
mistificarile revizioniste, practicate de publicisti si istorici care neaga
holocaustul sau minimalizeaza dictaturile fasciste europene. Inspirindu-se din
acesti "teoreticieni" ai dreptei radicale internationale, Alexe
sugereaza acum intr-un text delirant8 ca "Noaptea de cristal" a fost
o "conspiratie" organizata cu scopul de a-l compromite pe Hitler.
In acest text - ca si in altele, asupra carora nu vom insista - pot fi
depistate o sumedenie de greseli. Nici macar numele diplomatului german vom
Rath, ucis in Franta in 1938 de catre Herschel Grynszpan (in text acesta mai
apare si cu prenumele: Nerschelk Feibel sau Hershel), nu este redat corect. In
loc de Ernst vom Rath, autorul scrie ba Ernst von Roth, ba von Rath. La fel, si
in cazul numelui ministrului nazist de propaganda, care apare atit sub forma
corecta, Goebbels, dar si Göbbels. Asupra scrierii gresite a unor titluri
germane nici nu mai are sens sa insistam.
Asemenea cunoscutului revizionist international David Irving, autorul roman
sustine ca Hitler, imediat ce a aflat de pogromul impotriva evreilor din
noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1938, "a devenit furios, pentru ca o
conspiratie ca 'Noaptea de cristal' il luase pe neasteptate. L-a chemat pe
seful Politiei müncheneze si i-a ordonat sa stinga incendiul de la sinagoga si
sa opreasca manifestatiile antievreiesti din oras, dar totul era tardiv".
Cu alte cuvinte, Hitler ar fi dat ordin de aparare a evreilor.
Postulatul nevinovatiei lui Hitler este vehiculat de toti revizionistii,
notorietatea absoluta in materie detinind-o David Irving. Pornind de la teza ca
Hitler habar n-avea de ce se intimpla in Germania nazista (inclusiv in lagarele
de concentrare), revizionistii ii confera Führer-ului nazist aura unui inocent.
V. Alexe urmeaza acelasi mod de interpretare a evenimentelor din 1938, sugerind
ca ceea ce s-a petrecut ar fi fost rodul unei conspiratii initiate de persoane
necunoscute. Textul nu ofera un raspuns limpede daca aceste persoane au fost
cetateni straini sau chiar evrei, care au pus totul la cale pentru a compromite
eventual regimul lui Hitler. In orice caz, Vladimir Alexe este sigur ca
"Göbbels(!) nu putea sa 'incite', printr-un discurs tinut in seara de 9
noiembrie, la un pogrom care incepuse pe 8 noiembrie". Pina si redatarea
actiunii in cursul careia au fost ucise apoximativ 100 de persoane, au fost
batuti 30.000 de evrei instariti, 7.500 de magazine au fost demolate si
jefuite, iar 400 de sinagogi au fost incendiate este o evidenta incercare de
minimalizare a pogromului pe care istoricul german Hermann Graml il numeste
"geneza 'solutiei finale'"9. In textul sau, V. Alexe monteaza un
citat din Graml - care a scris citeva lucrari de referinta despre perioada
nazista, dar care in nici un caz nu sustine teze iresponsabile despre actele
din 1938, inspirate, evident, de liderii nazisti germani, si nu de forte
oculte, asa cum postuleaza pleiada internationala a revizionistilor
negationisti.
Fara a indica sursa, V. Alexe adauga ca Goebbels si-ar fi exprimat "in
particular" "parerea ca evenimentele au fost puse in scena de o
organizatie secreta, bine organizata, si ca ele fusesera planificate mai
demult".
Contrazicind istoriografia germana si internationala consacrata, Alexe reda, de
fapt, punctul de vedere al revizionistilor, sintetizind actiunile pogromului
din acea noapte de cosmar in citeva fraze de un cinism semnificativ: "Nu
'toate' sinagogile din Germania au 'ars' in acea noapte, nu 'toate' magazinele
evreiesti au suportat daune. In 1938 existau in Germania 1.400 de sinagogi,
dintre care numai in 180 s-au (!) inregistrat avarii si distrugeri. Tot in
1938, evreii germani detineau circa 100.000 de magazine: numai 7.500 au avut
vitrinele sparte si alte pagube. 'Adevarul istoric' difera mult, cum observam,
de ceea ce s-a intimplat in realitate. Politia a fost de partea evreilor
germani".
Exemple de mistificare se pot gasi in fiecare fraza a acestui text construit
dupa acelasi principiu de combinare a minciunii cu adevarul trunchiat.
Din acest demers nu lipsesc nici aluziile la realitatea istorica romaneasca.
Ele suna ca o sfidare a bunului-simt, atunci cind autorul sustine - mai bine
zis sugereaza - ca toata "conspiratia" din Germania anului 1938 ar
semana cu rebeliunea legionara de la Bucuresti din ianuarie 1941 (pe care o
minimalizeaza prin folosirea eufemismului: "evenimente"). Prin
aceasta teza aluziva el adopta pozitia istoricilor Garzii de Fier. Horia Sima
insusi a sustinut aceasta interpretare a faptelor, afirmind ca "n-a
existat o rebeliune legionara, cum au difuzat 'urbi et orbi' sursele
antonesciene. A fost o lovitura de stat a Generalului Antonescu contra Actului
Constitutional din 14 septembrie 1941. Ce-a urmat dupa aceea, rezistenta
maselor populare, n-a fost decit reactia natiunii la lovitura de Stat a
Generalului Antonescu. Poporul, neindemnat de nimeni, a sarit in ajutorul
Legiunii, pentru a apara fiinta Statului National-Legionar"10.
Legionarii sustin ca Antonescu ar fi, de fapt, vinovat de intimplarile de
atunci si ca el ar fi urmarit sa-i compromita, inscenind o "lovitura de
stat" fictiva.
William
Totok
Observator
Cultural, Nr. 115 7 mai 2002 - 13 mai 2002
_______
1.
I. Buduca, Potrivit primei biografii complete a liderului PDSR/In 1953, Ion
Iliescu era functionar al statului sovietic, in Cotidianul, 06.10.2000.
2. Vezi Romania Mare, Anul XI, Nr. 547, 05.01.2001.
3. V. Alexe, Bunicul lui Lenin s-a convertit la ortodoxie in 1820, in Romania
libera, 27.07.1999.
4. Revelatoare pentru intelegerea "mijloacelor iluzioniste" folosite
de autorii scenariilor conspirationiste este lucrarea lui George Voicu, Zeii
cei rai. Cultura conspirationista in Romania postcomunista, Iasi, 2000.
5. V. Alexe, Yalta, Malta si Atlanta!?, in Romania libera, 17.02.1995.
6. V. Alexe, Tehnica dezinformarii si manipularii
maselor/"Revolutiile" KGB din estul Europei (I-VI), in Ziua,
18.11.1999; 20.12.; 21.12.; 22.12.; 23.12.; 24.12.1999. (A se vedea în mod
special textul: 67 000 de "turisti" sovietici au participat la
lovitura de stat din decembrie 1989, in Ziua, 24.12.1999.)
7. V. Alexe, Conspiratia "Aquarius", in Ziua, 18.12.2000.
8. V. Alexe, Anatomia unei conspiratii/"Noaptea de cristal" - 9/10
noiembrie 1938, in Ziua, 20.04.2002
9. Hermann Graml, Zur Genesis der "Endlösung", in Walter H. Pehle
(ed.), Der Judenpogrom 1938. Von der "Reichskristallnacht" zum
Völkermord, Frankfurt am Main, 1988, pp. 160-175.
10. Vezi Horia Sima, Era libertatii. Statul Statul National-Legionar, Vol. II,
Editura Gordian, Timisoara, 1995, p. 112.
- Top -
„Stimatedomnule
deputat,
|
Reluarea dezbaterilor din Senat privind interzicerea simbolurilor
fasciste şi rasiste |
|
Senatul a început pe data de 20 martie 2003 dezbaterile
asupra Ordonantei de Urgenta a Guvernului privind interzicerea organizatiilor
si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii
cultului persoanelor vinovate de savîrsirea unor infractiuni contra pacii si
omenirii. Vicepresedintele PRM, Gheorghe Buzatu, a incercat sa il
apere pe Ion Antonescu, considerat "obiectul principal al ordonantei si
a deplans nesanctionarea "holocaustului rosu" - comunismul. „Miza reala a ordonantei“, comenta ziarul Curentul
din 21 martie 2003, „consta in satisfactia oferita grupurilor de lobby
evreiesti din Statele Unite care doresc incriminarea istorica a
holocaustului.“ |
|
- Top - |
Inteleg pe deplin
nelinistea dumneavoastra fata de eventuala blocare a Ordonanteri de urgenta
nr.31/2002 in Senatul Romaniei, mai ales ca, intre timp, din nefericire, in
tara ca si in strainatate, s-au consumat unele fapte reprobabile care devin
argumente nedorite in favoarea urgentarii unei astfel de reglementari. Va
asigur, insa, ca nu este vorba de o actiune premeditata de inghetare a
discutiilor pe acest proiect de lege si, in acest sens, imi permit sa va
amintesc faptul ca, dupa ample dezbateri in comisiile Senatului la care domnia
voastra, alaturi de alti reprezentanti ai FCER (Iulian Sorin, Osy Lazar), ati
participat, s-a decis supunerea Ordonantei votului plenului spre sfirsitul
lunii iunie 2002. Lucrurile s-au precipitat, insa, deoarece prima programare,
19 iunie, a coincis cu lucrarile Formului National al Culturii, iar a doua, 27
iunie, a fost in ajunul sesiunii Academiei romane dedicata, nu intimplator,
tocmai problematicii Holocaustului.
Sesiunea Senatului din toamna anului 2002, cind s-a solicitat
introducerea pe ordinea de zi, a fost
de asta data extrem de densa in proiecte de legi organice, propunberi
legislative, dezbateri la buget, sedinte comune cu Camera Deputatilor,
motiuni...Sesizind intirzierea care ar putea fi intr-adevar interpretata ca
blocare, am solicitat printr-o adresa, ministrului pentru relatia cu
Parlamentul, domnul Acsinte Gaspar, sa ceara Biroului Permanent al Senatului
planificarea supunerii dezbaterilor in plen a Ordonantei nr.31/2002 in prima
parte a lunii februarie. Pe fond, pozitia de principiu a Ministerului Culturii
si Cultelor si, imi permit sa sper, a colegilor mei senatori PSD, ramine
aceeasi, de sustinere neconditionata a actului juridic respectiv, care, de
altminteri, este in functiune si da rezultate.
Va asigur, domnule
deputat, de intreaga mea consideratie si de cele mai bune sentimente, Razvan
Theodorescu, ministrul Culturii si Cultelor."
Din: Realitatea
Evreiasca,
nr.180, 25.01-15.02.03
- Top -
Auf der Suche nach
fünf Delinquenten stürmte die Polizei am 5. Dezember 2002 das Romaviertel in
der rumänischen Kleinstadt Buhusi. An der Aktion hatten insgesamt fünfzehn
Polizisten, achtzehn Mitglieder eines Sondereinsatzkommandos und vierzig
Gendarmen teilgenommen. Jedes Haus wurde durchkämmt. Wer sich zur Wehr setzte,
wurde verprügelt. Inklusive Kinder. Die Polizei machte Gebrauch von
Feuerwaffen.
Die durch die
Polizeiaktion ausgelösten Ausschreitungen, an denen laut rumänischen
Presseberichten 300 Roma beteiligt waren, forderten zwei Todesopfer und sechs
Schwerverletzte sowohl auf Seiten der Roma als auch unter den Einsatzkräften.
Zwei der erschossenen Roma standen auf der Fahndungsliste der Polizei. Ihnen
wurden mehrere Raubüberfälle und Diebstahl zur Last gelegt.
Der Vorfall ist kein
Einzelereignis. In den letzten 12 Jahren gab es immer wieder Berichte über
ähnliche, auch von der Zivilbevölkerung ausgelöste Vorkommnisse. Die angestaute
Unzufriedienheit und der wirtschaftliche Frust entlud sich in pogromähnlichen
Überfällen auf die Roma, die generell als kriminell, arrogant,
integrationsfeindlich und parasitär angesehen werden. Laut einer im September
veröffentlichten Umfrage erklärten 37 Prozent der Mehrheitsbevölkerung, Roma
verdienten es nicht, rumänische Staatsbürger zu sein. Und 36 Prozent der
Befragten waren der Meinung, Roma hätten in Rumänien nicht einmal als Touristen
etwas zu suchen.
Die Zeitungen, das
Fernsehen und das Radio berichten fast täglich über die sogenannte
Zigeunerkriminalität. Diese rassistisch eingefärbte Berichterstattung befördert
nicht nur Vorurteile, sondern heizt zusätzlich die ressentimentgeladene
Atmosphäre auf und reduziert sämtliche Hemmschwellen, wenn es darum geht, Roma
auszugrenzen, offen zu diskriminieren oder gar tätlich anzugreifen. Der
Vorschlag eines Bürgermeisters, die Roma in ein Ghetto zu isolieren oder die
Empfehlung eines Bezirksvorstehers, die Zigeuner nicht mehr in Krankeinhäuser
aufzunehmen und zu behandeln, sorgten im Westen noch vor einem Jahr für
Schlagzeilen. Die vor allem wegen der anstehenden NATO-Osterweiterung um ihr
Image besorgte Regierung bemühte sich, die Probleme auf ihre Art zu bereinigen.
Der Bürgermeister musste auf sein fast landesweit, positiv begrüßtes Projekt
verzichten, der Bezirksvorsteher aber seinen Hut nehmen.
Die
lynchjustizartigen gewalttätigen Abrechnungen mit kriminellen Roma verwandelten
sich etliche Male in regelrechte Pogrome, die von den Behörden stillschweigend
geduldet wurden. In einer von der Romaorganisation „Aven Amentza“
veröffentlichten Presserklärung zu den jüngsten blutigen Vorfällen in Buhusi
ist von „einer primitiven kollektiven Abrechnung“ die Rede und von grobem
Amtsmissbrauch der Behörden. Den rumänischen Massenmedien wird vorgeworfen, den
Rassismus zu fördern und den tiefsitzenden Hass gegen die Roma anzustacheln.
Die Erklärung enthält zudem den beklemmenden historischen Hinweis, der
zügellose Rassismus der rumänischen Polizei sei das fatale Ergebnis der
unbewältigten Vergangenheit: Der nie kritisch aufgearbeiteten Tradition des
1942 vom militärfaschistischen Regime durchgeführten, hauseigenen Völkermords
an Juden und Roma und der in der Ceausescuzeit gängigen Romadiskriminierung.
Ausgehend von der
Feststellung, in Rumänien gäbe es so etwas wie einen „institutionalisierten
Rassismus“, wird gegen die jetzige Regierung der Vorwurf erhoben, bei der
Lösung des sogenannten Romaproblems versagt zu haben. Die Bukarester Regierung
wird zudem nachdrücklich aufgefordert, noch vor dem am 12. Dezember beginnenden
Kopenhagener EU-Gipfel, die „groben Rechtsverstöße“ der rumänischen Polizei
während ihres rücksichtslosen Einsatzes in Buhusi öffentlich zu verurteilen.
Es ist anzunehmen,
dass die Regierung – wie auch in anderen ähnlichen Fällen – sich in Schweigen
hüllt oder den Vorfall verharmlost.
Im November
initiierte der Informatiker Valeriu Nicolae vom „Roma Protest Network“ eine von
mehr als 400 Personen aus Rumänien und dem Ausland unterzeichnete
Protestaktion. Die Unterzeichner des Schreibens, das u.a. auch an die
zuständige Bukarester Ministerin für europäische Integration gerichtet war,
kritisierten darin die Verfasserin eines Leitartikels, der in der Temeswarer
Regionalbeilage der Tageszeitung „Ziua“ erschienen war. In dem Editorial wird
behauptet, die rumänischen Zigeuner besudelten bei ihren Auslandsreisen den
guten Ruf der Rumänen in der Welt. Um rechtschaffene Rumänen nicht weiterhin
mit bettelnden und stehlenden Zigeunern zu verwechseln, forderte die Zeitung
die Behörden auf, den Roma die Pässe weg zu nehmen und ihnen keine
Auslandsreisen mehr zu gestatten, „restriktivere Gesetze für Banditen“ zu
verabschieden und das „Böse aus unserer Nachbarschaft“ nicht mehr untätig hin
zu nehmen.
Weder die Leitung
der Zeitung noch das Integrationsministerium haben bislang auf den Protestbrief
reagiert.
W.T., 10.12.2002
- Top -
"Vom
Holocaust war nicht nur die jüdische Bevölkerung Europas betroffen. Auch viele
Andere, inklusiv Polen, starben auf die gleiche Art." Wir zitierten einen
der umstrittenen Schlüsselsätze, aus dem in der israelischen Zeitung
"Ha'aretz" (25. Juli 2003) veröffentlichten Interview mit
Staatspräsident, Ion Iliescu, das die rumänisch-israelischen Beziehungen einer
neuen Zerreißprobe aussetzen.
Nachdem die
Bukarester Regierung im Juni in einem offiziellen Kommuniqué den rumänischen
Holocaust leugnete, relativiert nun Iliescu die Einzigartigkeit der Shoah. Die
Ausführungen des Staatschefs lösten in Israel eine Welle der Empörung aus. In
seinem Feriendomizil am Schwarzen Meer sah sich Iliescu genötigt, zu den
Protesten Stellung zu nehmen. Statt einen diplomatischen Rückzieher zu machen
und seine zweideutige Stellungnahme zurückzunehmen, zeigte sich der
uneinsichtige Präsident angesichts der heftigen Reaktionen überrascht und legte
noch eins drauf: "Ich sagte, der Holocaust sei ein gesamteuropäisches
Phänomen gewesen. Es gab keinen rumänischen Holocaust, keinen deutschen oder
polnischen. Es handelte sich um einen allgemeinen Prozess; innerhalb dieses
europäischen Phänomens hatte es auch eine rumänische Komponente gegeben".
Wie bereits
schon im Juni wurde die rumänische Botschafterin in Tel Aviv ins israelische
Außenministerium zitiert, um die Sachlage zu klären. Der israelische
Botschafter in Bukarest hatte am Montag eine Aussprache mit Vertretern des
rumänischen Außenministeriums in Bukarest.
Die
Anti-Diffamierungsliga forderte den Präsidenten auf, seine Erklärungen zurück
zu nehmen. Das Zentrum zur Beobachtung und Bekämpfung des Antisemitismus in
Rumänien gab in einer Stellungnahme zu bedenken, dass sich Antisemiten der
umstrittenen Ausführungen Iliescus bedienen könnten.
In einem
veröffentlichten Kommuniqué der Präsidialkanzlei hieß es, Iliescu sei
missverstanden worden. Aber auch dieses, eher einer Rechtfertigungspirouette
ähnelnde Dokument enthält keine deutliche Verurteilung der
militärfaschistischen Antonescudiktatur oder einen klaren Hinweis auf die 410
000 rumänischen Juden, die von den rumänischen Behörden und nicht von den Nazis
ermordet wurden.
Ausgehend
von dem Iliescu-Interview forderte die Zeitung "Jerusalem Post",
Iliescu genau so zu behandeln wie den österreichischen Rechtspopulisten Jörg
Haider. Falls Rumänien keine überzeugenden Schritte gegen den wieder
aufflackernden Antisemitismus unternähme, sollte Iliescu international isoliert
werden, hieß es in der "Jerusalem Post".
Das
Interview des Staatspräsidenten ist ein neuer Beweis für die doppeldeutige
Politik der rumänischen Führungsriege. In ihrem Versuch, den Westen von ihrer
euroatlantischen Tauglichkeit zu überzeugen, raffte sich die Regierung im
vergangenen Jahr zu einer großzügigen Gefälligkeitsgeste auf und erließ eine
Dringlichkeitsverordnung, aufgrund derer der Kult von Kriegsverbrechern und
faschistische Propaganda jeglicher Art unter Strafe gestellt wurden. Obwohl
inzwischen die Denkmäler zu Ehren des 1946 als Kriegsverbrecher hingerichteten
Antonescu entfernt und Straßen, die seinen Namen trugen, umgetauft wurden,
weigert sich der Stadtrat von Tîrgu Mures die Antonescustraße umzubenennen.
Iliescu, der
seine Hände jetzt in Unschuld wäscht, verlieh kürzlich dem nationalistischen
Dichter Adrian Paunescu, eine ehemalige Hofschranze Ceausescus, einen hohen
Orden und würdigte dessen kulturelle Leistungen. Als Abgeordneter der
regierenden Sozialdemokratischen Partei - die sich mit ihren guten Beziehungen
zur SPD Schröders brüstet - sitzt Paunescu heute im Parlament. Unermüdlich
setzt er sich in seinen Publikationen und Fernsehauftritten für eine
Rehabilitierung Antonescus ein. In seinem "Klagelied für Ion ohne
Grab" beschreibt er den früheren militärfaschistischen Diktator Ion
Antonescu als unschuldiges Opfer, dessen "tragisches Schicksal" er
mit dem des rumänischen Volkes vergleicht: "Ion bist du, Ion bin ich,/ Ion
ist ein Volk".
Um die Wogen
der internationalen Empörung über die im Juni veröffentlichte
Regierungserklärung zu glätten (wonach es in den Grenzen Rumäniens von 1940 bis
1945 keinen Holocaust gegeben haben soll), wurde Mitte Juli der Rechtsextremist
Grigore Oprita mit viel Mediengetöse zu einer zweieinhalbjährigen
Gefängnisstrafe verdonnert.
(Oprita
hatte dabei in seinem Buch, "Die Eiserne Garde. Ein Buch für den jungen
Rumänen" im Grunde das gleiche wie Iliescu gesagt. "Die Juden waren
im gleichen Maße Opfer der Nazis wie die Polen, die Deutschen, die Tschechen,
die Russen oder Ukrainer - aber dies wird von den Juden nicht anerkannt, weil
sie diese als Gojm [als Nichtjuden] betrachten," behauptete der im Juli
verurteilte Rechtsextremist.)
Die Rechnung
für dieses Ablenkungsmanöver wäre vielleicht aufgegangen, wenn Iliescu sich nun
nicht wieder in Verharmlosungsargumente verstrickt hätte. Allen Dementis zum
Trotz kann die Tatsache nicht geleugnet werden, dass im Bukarester Parlament
als einzige ernstzunehmende Oppositionsgruppierung, die rechtsradikale
Großrumänische Partei sitzt, deren programmatisches Ziel darin besteht,
Antonescu zu rehabilitieren, in Bukarest ein autoritäres Regime an die Macht zu
bringen und zusammen mit Le Pens Nationaler Front eine "Internationale der
Nationalisten" zu gründen. Die steigende Popularitätskurve der
Großrumänen, die ein Drittel aller Parlamentsmandate besetzen, ist ein Indiz
dafür, dass das Gespenst eines Staats- und Parteinationalismus längst nicht
gebannt ist. Auch nicht durch die Aussicht, Rumänien im nächsten Jahr in die
NATO aufzunehmen.
W. T., 28.07.2003
- Top -
|
TRIBUNALUL
POPORULUI ACUZATOR
PUBLIC CAB. CLUJ Dos. Nr.
9/1946 Proces-verbal De
depozitia martorului Rozenberg Jacob (...) Sunt de
profesiune comerciant si am avut în timpul stapânirii românesti un magazin de
coloniale si mixt în comuna Sucutard jud. Somes, unde am si locuit. Îl cunosc
pe contele Vass Andrei precum si pe toti membrii familiei sale. Stiu din
vazute, personal, felul cum se purta cu populatia chiar din timpul stapânirii
românesti. Era un om brutal si razbunator, vorbea cu oamenii de sus,
pretinzându-le sa-i spuna sarut mâna. Se mânia usor dela orice lucru de nimic
si atunci lovea pe locuitorul din pricina caruia se suparase. Si ceilalti
membrii ai familiei aveau aceleasi apucaturi. Contele
Vass mi-a fost multa vreme client, cumparând de la mine cele necesare pentru
casa. Cumpara pe credit si apoi platea foarte greu, numai dupa ce ma duceam
pela el si ceream banii în mod staruitor. În anul
1939, nu-mi pot aminti exact data, a venit sa locuiasca la mine o sora a
sotiei mele anume Mihaly Estera din comuna Ciceul Giurgesti jud. Somes.
Aceasta fata s-a imprietenit cu Muresan Marioara, fata de suflet a lui
Muresan Petru, fostul primar din Sucutard, si ele doua obisnuiau sa se duca la
plimbare în parcul care tine de curtea contelui Vass Andrei. (Nu stiu cine va
fi facut) vreo reclamatie la postul de jandarmi Taga, (cînd) la Curtea lui
Vass Andrei au sosit mai mai multe persoane straine, ca musafiri, si ca acolo
ar avea loc discutii sub forma de întruniri nepermise. Astfel seful postului
de jandarmi Taga a început sa cerceteze chestiunea, (scriind) un proces
verbal si luând declaratii contelui si membrilor familiei. Nu-mai dau seama
cum, dar contele Vass a banuit ca cumnata mea Mihaly Estera, împreuna cu
Muresan Marioara, ar fi dat informatia jandarmilor din Taga si astfel atunci
contele s-a aratat foarte suparat pe mine si nici nu a mai cumparat nimic din
pravalia mea. Interesându-ma am aflat dela administratorul mosiei, azi
decedat, ca groful este suparat din cauza ca cumnata mea l-ar fi denuntat si
ca de aceia nu ar mai cumpara nimic dela mine. Am
întrebat pe cumnata mea de ce se amesteca în chestiuni cari n-o privesc, dar
s-a jurat în fata mea ca nu are nici un amestec în chestiunea denuntarii
contelui. Totusi nu m-am dus la contele Vass sa-l lamuresc asupra acestei
chestiuni. Deoarece el îmi fusese client rau platnic si nu-mi parea prea rau
sa nu mai am legaturi cu el. Dupa
cedarea Ardealului de Nord, dupa ce armatele maghiare au ajuns si în
regiunea noastra, am observat ca contele Vass gazduia la castelul sau din
Sucutard numerosi militari maghiari, printre care era locotenentul Pakacs,
comandorul comenduirii regiunii Sucutard. De asemeni am observat ca jandarmi
maghiari, care luasera imediat fiinta, tineau strânsa legatura cu familia
grofului, vesnic intrând si iesind dela curte. Locotenentul
Pakacs, de care am amintit mai sus, a venit într-o zi la pravalia mea sa
cumpere niste bomboane si a facut obiectii asupra pretului, spunând ca sunt
prea scumpe. Cumnata mea Mihaly Estera, care se afla atunci în pravalie, i-a
raspuns ca-i poate arata imdiat factura, spre a se convinge ca nu cere un
pret de specula, dar numitul a iesit din pravalie spunând ca ne va aranja el
pe noi. Rezultatul a fost ca într-o vineri, nu stiu sigur daca era la 21 sau
22 Septembrie 1940, s-au prezentat doi militari maghiari, care din ordinul
locotentului Pakacs mi-au închis pravalia. A doua zi,
sâmbata, seara pela ceasurile 8 jumatate, m-am dus la contele Vass pentru a-l
ruga sa intervina în chestiunea pravaliei mele, spre a-mi putea continua
comertul. Contele mi-a spus ca el nu este prim ministru ca sa deie ordin sa
mi se deschida pravalia. Eu am insistat însa, rugându-l ca tousi sa-mi dea o
mâna de ajutor. La aceasta staruinta a mea, contele mi-a raspuns urmatoarele:
"As putea sa-ti dau o ideie si anume: spune cumnatelor Dtale sa se
prezinte la castel la Dl. locotenent Pakacs cu doua drapele rosii si cu doua
panglici rosii în par. Vazând cum
îmi vorbeste am plecat, dându-mi seama ca contele le invinuia pe cumnatele
mele de a fi comuniste. N-a trecut
decât o ora dupa aceasta si s-a prezentat la locuinta mea o patrula de
jandarmi maghiari, care mi-ai spus ca din ordinul contelui Vass, suntem
arestati, eu si cele doua cumnate ale mele Mihaly Estera si Mihaly Rozalia,
aceasta din urma fiind venita numai de câteva zile la mine. Ne-am ridicat cu
toti trei si ne-au dus afara în strada, unde am întâlnit pe Marginean Petru,
fostul primar si Muresan Marioara, care si ei erau arestati. Jamdarmii ne-au
condus pe toti în localul scoalei primare, unde functiona comanduirea
maghiara, cu exceptia celor doua cumnate ale mele, pe care un jandarm le-a
dus la Castelul Contelui Vass Andrei. La
comanduire ne-au luat celor arestati câte o declaratie. Eram interogati
separat si eu eram tinut sub stricta paza, n-am putut afla ce i-a întrebat pe
ceilalti. A fost interogat mai întâi Marginean Petru, apoi Muresan Märioara
si la urma eu. M-au întrebat ca dece fac specula (...). Cel care ma cerceta
avea gradul de plutonier major si a început sa ma bata. Am fost batut foarte
rau, fiind trântit pe jos si lovit cu patul armei si picioarele. Când am
iesit din camera de cercetari am fost pus sub paza ca si ceilalti, în mod
separat. Mentionez
ca în localul comanduirii am mai gasit la sosire înca doua persoane arestate
anume Moldovan Iosif si Cat Ioan, ambii plugari din comuna Sucutard. Nu stiu
precis din ce motive puteau fi arestati acestia, dar am banuit ca era din
cauza unor procese pe care le avusesera înainte cu contele Vass Andrei. Dupa
interogatorii am mai fost tinuti câtva timp pâna când au fost aduse înapoi
dela castel cele doua cumnate ale mele, care au fost de asemeni interogate.
Iar dupa aceasta toti arestatii afara de mine au fost condusi spre o magazie
proprietatea contelui Vass. Eu am fost
retinut la comanduire si mi s-a oferit loc de dormit într-o camera unde
dormeau si soldati. În timpul noptii un soldat s-a apropiat de mine si mi-a
soptit la ureche, spunându-mi sa nu fiu suparat deoarece eu voi scapa, dupa
cum a putut afla dânsul, dar ceilalti arestati cu siguranta ca nu se vor mai
elibera niciodata. Întrebându-l dece, mi-a raspuns ca au fost pârâti de catre
contele Vass. În aceea
noapte nu am putut dormi atât din cauza durerilor fizice de pe urma
loviturilor capatate cât si din cauza groazei ca nu stiam ce se va întâmpla
cu mine si cu famila mea. Dimineata
pela orele 6 a venit un fruntas care mi-a spus ca sunt liber si astfel am
plecat acasa. Pela ceasurile 9 sau 9 si jumatate am vazut pe strada pe
Marginean Petre si pe Muresan Marioara, care au fost si ei lasati în
libertate. As fi vrut sa vorbesc cu dânsii spre a-i întreba de cumnatele
mele, dar n-am putut-o face, fiindu-mi frica. Nu mult timp dupa aceasta, am
vazut prin geam trecând pe strada, sub excorta militara, pe cele doua cumnate
ale mele si pe Moldovan Iosif si Cat Ioan. Îi duceau înspre comuna Taga. De
frica, n-am îndraznit sa ies pentru a vorbi cu dânsii. Pela ceasurile 11 a
venit la mine acasa comerciantul Ordentlich Geza, tot din comuna Sucutard, ca
sa se intereseze ce s-a întâmplat. Eu i-am povestit totul si apoi, la
îndemnul lui, ne-am dus împreuna la castel, cerând sa fim primiti de contele
Vass. Ordentlich Geza a vorbit cu contele, cerând îngaduinta pentru noi, dar
contele i-a raspuns ca se va mai gândi si sa venim mai târziu. Noi am plecat
si în dupa masa aceleasi zile Ordentlich Geza s-a dus din nou la conte,
împreuna cu sotia mea. Sotia mea mi-a povestit apoi, ca începând sa plânga în
fata contelui, acesta i-a strigat "dece te plângi acuma, dece n-ai plâns
atunci când a trebuit". Iar lui Ordentlich Geza i-a spus sa nu se
amestece în aceasta chestiune, pentru ca nu cumva sa cada si el la urma. A doua zi,
Luni dimineata, am plecat împreuna cu Ordentlich Geza cu caruta spre Gherla,
în scopul de a vedea ce se poate face pentru liberarea cumnatelor. Am plecat
dimineata pela orele 4 si pela ceasurile 5 am ajuns în comuna Taga unde am
aflat dela niste militari maghiari ca în marginea comunei s-au auzit împuscaturi
de mitraliera. Noi am
banuit ca se poate sa fi executat pe cei arestati, dar nefiind siguri am
continuat drumul spre Gherla. Luni seara ne-am întors în Sucutard fara nici
un rezultat, iar Marti dimineata am aflat dela un satean anume Pop Vasile,
care nu s-a mai întors din Germania unde a fost la lucru, ca cei arestati au
fost împuscati Luni dimineata de soldati unguri la marginea comunei Taga. Stiu cu
aproximatie unde se afla groapa comuna în care au fost aruncate cele 4
victime, dupa împuscare. Eu nu m-am dus pe acolo fiindca mi-a fost groaza. Pravalia
nu mi s-a mai dat înapoi, astfel ca am lucrat la munca câmpului împreuna cu
taranii români pâna la sfârsitul anului 1942, când am fost ridicat de
autoritatile maghiare si dus la tabara de lucru din localitatea Baja/Bacska
în apropiere cu granita Serbiei. În urma
mea, în anul 1944, la data de 3 Mai, a fost ridicata sotia mea, împreuna cu
cei trei copii ai mei si dusi în lagarul Auschwitz din Polonia, fara ca sa
stiu pâna astazi nimic despre soarta lor. Eu m-am
înapoiat la Sucutard pela sfârsitul lunei Octomvrie 1944, si cu aceasta
ocazie am aflat dela locuitorul Rotar Arxinte din comuna Ghiol, jud. Somes ca
el personal a vazut în dimineata crimei pe contele Vass Andrei si cu sotia sa
venind cu o trasura dela locul unde s-a întâmplat împuscarea celor 4 victime.
Rog ca acest om sa fie audiat ca martor. Am mai
aflat ca cele 4 victime, când au fost duse în comuna Taga au fost tinute
putin timp la postul de jandarmi Taga, dupa care au fost duse la castelul
proprietatea lui Schilling Ioan, fost subprefect al judetului Somes în vremea
stapânirii maghiare; acolo au fost torturate pâna dimineata când au fost
scoase în câmp si ucise. Deoarece
cea mai mare parte a timpului eu am lipsit din sat, nu stiu din vazute
purtarea contelui Vass si a membrilor familiei sale în intervalul de timp din
1942 si pâna când ei au fugit din Sucutard, dar mi s-a relatat de catre toti
consatenii mei ca membrii familiei Vass au avut o purtare cât se poate de
urâta cu toata populatia româneasca, bruscându-i, amenintându-i si suduindu-i
pe toti cu care se întâlnea, lovind pe multi din ei, recapatându-si
pamânturile ce fusesera date taranilor din reforma agrara din anul 1922, iar
în toamna anului 1944, adica atunci când luptele dintre trupele Ruso-române
si germano-maghiare se dadeau pe teritoriul în care se afla si comuna
Sucutard, membrii familiei Vass, îmbracati în uniforme militare maghiare si
înarmati cu arme militare, au mers înaintea plutoanelor maghiare, aratându-le
drumul pentru înaintare, ca unii ce cunosteau regiunea. Ajungând în comunele
vecine din teritoriul României, atât contele Vass Andrei cât si sotia lui,
s-au ocupat cu cautarea si prinderea locuitorilor care fugisera din Sucutard
de groaza lor. Nu stiu
daca a prins sau nu pe cineva. Dupa
cetire staruie si semneaza. (...) |
VOLKSGERICHTSHOF ÖFFENTLICHER
ANKLÄGER KLAUSENBURG Strafsache.
Nr. 9/1946 Protokoll Der
Aussage des Zeugen Rozenberg Jacob (...) Ich bin
von Beruf Kaufmann und besaß während der rumänischen Herrschaft in der Gemeinde
Sucutard, Kreis Somes, wo ich auch wohnte, einen Kolonial- und
Gemischtwarenladen. Ich kenne den Grafen Andrei Wass und alle seine
Familienangehörigen. Aus eigener Erfahrung kenne ich die Art, wie er sich
schon in der Zeit der rumänischen Herrschaft den Bewohnern gegenüber
verhielt. Er war ein brutaler und rachsüchtiger Mensch, der die Leute
hochmütig behandelte und von ihnen forderte, ihn mit "Küss die
Hand" zu grüßen. Schon die geringsten Vorkommnisse erzürnten ihn; dann
schlug er die Bewohner, die seinen Zorn erregten. Die gleichen Gewohnheiten
hatten auch die anderen Mitglieder seiner Familie. Als mein
langjähriger Kunde kaufte Graf Wass bei mir alles Nötige für seinen Haushalt
ein. Er kaufte auf Kredit, ließ sich aber immer Zeit, um seine Rechnungen zu
begleichen, sodass ich zu ihm nach Hause gehen musste, um nachdrücklich die
Rückzahlung seiner Schulden einzufordern. Im Jahr
1939, an das genaue Datum kann ich mich nicht mehr erinnern, kam eine
Schwester meiner Frau, Estera Mihaly aus der Gemeinde Ciceul Giurgesti, Kreis
Somes, zu mir, um bei mir zu wohnen. Das Mädchen befreundete sich mit
Marioara Muresan, der Adoptivtochter von Petru Muresan, dem früheren
Bürgermeister von Sucutard; die beiden Mädchen gingen gewöhnlich in den Park
spazieren, der zum Herrschaftsgebäude des Grafen Andrei Wass gehörte. Als
sich auf dem Gut von Andrei Wass mehrere Fremde als Gäste aufhielten, hat
eine mir nicht bekannte Person bei dem Gendarmerieposten von Taga eine
Anzeige erstattet, dass dort Gespräche und verbotene Zusammenkünfte
stattfänden. Der Chef des Gendarmeriepostens aus Taga begann mit der
Untersuchung der Sache, verhörte den Grafen und seine Familienmitglieder und
fertigte ein Protokoll an. Ich weiß nicht wieso, aber Graf Wass verdächtigte
meine Schwägerin Estera Mihaly zusammen mit Marioara Muresan, die Gendarmen
aus Taga informiert zu haben; aus diesem Grund zeigte sich der Graf mir
gegenüber sehr verärgert und kaufte auch nicht mehr in meinem Geschäft ein.
Von dem inzwischen verstorbenen Gutsverwalter habe ich erfahren, dass der
Graf wegen der angeblichen Anzeige meiner Schwägerin verärgert sei und
deshalb auch nichts mehr bei mir einkaufte.
Ich fragte
mein Schwägerin, wieso sie sich in Dinge einmische, die sie nichts angingen,
worauf sie beteuerte, nichts mit der gegen den Grafen gerichteten Anzeige zu
tun zu haben. Ich bin trotzdem nicht zum Grafen Wass gegangen, um die Dinge
zu klären, weil er ein schlechter Kunde war und es mir nicht leid tat, mit
ihm keine Beziehungen mehr zu haben. Nach der Abtretung Nordsiebenbürgens,
als die ungarischen Truppen auch in unsere Region kamen, sah ich, dass Graf
Wass in seinem Kastell aus Sucutard zahlreiche ungarische Militärs
beherbergte, darunter auch Leutnant Pakacs, den Befehlshaber der Kommandantur
der Region Sucutard. Gleichzeitig sah ich, dass die damals sofort
eingesetzten ungarischen Gendarmen enge Beziehungen mit der Familie des
Grafen hatten und im Gutshof fortwährend ein - und ausgingen. Der
bereits erwähnte Leutnant Pakacs kam eines Tages in meinen Laden, um Bonbons
zu kaufen, beschwerte sich aber wegen des zu hohen Preises. Meine Schwägerin
Estera Mihaly, die sich gerade im Laden aufhielt, erwiderte daraufhin, sie
könne ihm den Lieferschein zeigen und ihm damit beweisen, dass es sich nicht
um ein Spekulationspreis handle, worauf der Genannte das Geschäft verließ und
sagte, er werde uns schon zeigen. Das Ergebnis davon war, dass an einem
Freitag - ich weiß nicht mehr, ob es am 21. oder 22. September 1940 war -
zwei ungarische Militärs auftauchten, die von Leutnant Pakacs den Befehl
erhalten hatten, meinen Laden zu schließen. Am nächsten Tag, einem Samstag
Abend, um etwa halb Neun, ging ich zu Graf Wass, um ihn zu bitten, wegen
meines Ladens zu intervenieren, damit ich weiterhin Handel treiben könne. Der
Graf sagte mir, er sei nicht der Premierminister, um die Wiederöffnung meines
Ladens anzuordnen. Ich bat ihn eindringlich, mir doch zu helfen. Auf mein
beharrliches Bitten erwiderte er: "Ich kann dir einen Vorschlag machen.
Sag deinen Schwägerinnen, sie sollen sich im Kastell bei Leutnant Pakacs mit
zwei roten Fahnen und zwei roten Haarschleifen melden". Nach
dieser Antwort ging ich nach Hause und gab mir Rechenschaft, dass der Graf
meine beiden Schwägerinnen als Kommunistinnen beschuldigte. Es war kaum eine
Stunde nach diesem Zwischenfall verstrichen, als bei mir zu Hause eine
ungarische Gendarmenstreife auftauchte und mir mitteilte, dass wir verhaftet
seien, ich sowie meine beiden Schwägerinnen, Estera Mihaly und Rozalia
Mihaly, letztere war erst seit wenigen Tagen zu mir gekommen. Wir standen auf
und gingen alle drei hinaus auf die Straße, wo ich Petru Marginean, den
ehemaligen Bürgermeister, und Marioara Muresan erblickte, die ebenfalls
verhaftet waren. Die Gendarmen führten uns in die Grundschule, in der sich
die ungarische Kommandantur befand, meine beiden Schwägerinnen jedoch brachte
ein Gendarm in das Kastell des Grafen Andrei Wass. Auf der
Kommandantur mussten alle Verhafteten eine Erklärung abgeben. Wir wurden
einzeln verhört und streng bewacht, so dass ich nicht erfahren konnte, was
man die Anderen gefragt hatte. Zuerst wurde Petru Marginean verhört, danach
Marioara Muresan und nachher ich. Sie fragten mich, warum ich
Spekulationsgeschäfte mache. Derjenige, der mich verhörte und dabei verprügelte,
hatte den Rang eines Feldwebels. Er prügelte heftig auf mich ein, stieß mich
zu Boden, trampelte mit den Füßen auf mir und schlug mich mit dem
Gewehrkolben. Als ich
das Vernehmungszimmer verließ, wurde ich - sowie die beiden Anderen - einzeln
unter Bewachung gestellt. Ich möchte
noch erwähnen, dass ich in dem Gebäude der Kommandantur bei meiner Ankunft
noch weitere zwei verhaftete Personen sah, und zwar Iosif Moldovan und Ion
Cat, beide Landwirte aus Sucutard. Ich weiß nicht genau aus welchem Grund diese
verhaftet worden waren, aber ich vermutete, dass dies mit den
Gerichtsprozessen zu tun haben könnte, die sie früher mit dem Grafen Andrei
Wass hatten. Nach dem
Verhör war einige Zeit vergangen, als vom Kastell auch meine beiden
Schwägerinnen gebracht wurden, die ebenfalls verhört worden waren. Danach
wurden alle Verhafteten - außer mir - in einer Scheune des Grafen
untergebracht. Ich wurde
auf der Kommandantur festgehalten, wo man mir im Zimmer, in dem auch die
Soldaten schliefen, eine Schlafstelle zuwies. In der Nacht näherte sich mir
ein Soldat und flüsterte mir zu, ich möge mich nicht grämen, weil nur ich
davonkäme, alle anderen Verhafteten, habe er gehört, würden aber mit
Sicherheit nie mehr freigelassen werden. Auf die Frage, wieso dies geschähe,
sagte er, die Anderen seien vom Grafen Wass angezeigt worden. In jener
Nacht konnte ich nicht schlafen, sowohl wegen der physischen Schmerzen als
auch wegen des Entsetzens, das mich erfasst hatte, weil ich nicht wusste, was
mit mir und meiner Familie geschehen würde. Morgens
gegen 6 Uhr kam ein Gefreiter, der mir mitteilte, ich sei frei. Ich konnte
somit nach Hause gehen. Gegen 9 Uhr oder um halb zehn sah ich auf der Straße
Petru Marginean und Muresan Marioara, die man ebenfalls frei gelassen hatte.
Ich hätte gerne mit ihnen gesprochen, um sie nach meinen Schwägerinnen zu
fragen, aber ich konnte es nicht tun, weil ich Angst hatte. Kurz danach sah
ich durch die Fensterscheibe meine von Militärs eskortierten Schwägerinnen
sowie Iosif Moldovan und Ioan Cat auf der Straße vorbei gehen. Man führte sie
in Richtung Gemeinde Taga. Aus Angst habe ich es nicht gewagt, auf die Straße
zu gehen und mit ihnen zu sprechen. Gegen 11 Uhr kam der in Sucutard
wohnhafte Kaufmann Geza Ordentlich zu mir, um sich über die Vorkommnisse zu
erkundigen. Ich habe ihm alles erzählt und auf seinen Vorschlag hin, gingen
wir zusammen ins Kastell, wo wir verlangten, vom Grafen Wass empfangen zu
werden. Geza Ordentlich sprach mit dem Grafen und bat ihn um Gnade für uns,
der Graf jedoch sagte, wir sollten später wieder kommen, denn er müsse noch
nachdenken. Wir gingen weg und am Nachmittag des selben Tages gingen Geza
Ordentlich zusammen mit meiner Frau erneut zum Grafen. Meine Frau erzählte
mir später, sie habe vor dem Grafen geweint, worauf dieser sie mit den Worten
angeschrieen habe: "Warum weinst du jetzt, warum hast du nicht zum
richtigen Zeitpunkt geweint." Zu Geza Ordentlich sagte er, dieser möge
sich nicht mehr in diese Sache einmischen, denn auch ihm könne etwas zustoßen.
Am nächsten
Tag, am Montag Morgen, fuhren wir, Geza Ordentlich und ich, mit dem
Pferdewagen nach Gherla, in der Absicht etwas für die Freilassung meiner
Schwägerinnen zu erreichen. Wir fuhren morgens um 4 Uhr los und kamen gegen 5
Uhr in der Gemeinde age an, wo wir von ungarischen Soldaten erfuhren, dass am
Dorfrand Maschinengewehrfeuer gehört worden war. Wir
vermuteten, dass man vielleicht die Verhafteten exekutiert hat, waren uns
aber nicht sicher, sodass wir weiter nach Gherla fuhren. Am Montag Abend
kamen wir ohne Ergebnis zurück nach Sucutard, am Dienstag Morgen erfuhr ich
dann von einem Dorfbewohner, von Vasile Pop, der nicht mehr vom
Arbeitseinsatz aus Deutschland zurückgekehrt ist, dass die Verhafteten am
Montag Morgen von ungarischen Soldaten am Rand der Gemeinde Taga erschossen
worden waren. Ich weiß
ungefähr, wo sich das gemeinsame Grab befindet, in das die 4 Opfer nach ihrer
Erschießung verscharrt wurden. Weil mir davor graute, war ich niemals dort
gewesen. Mein Laden
wurde mir nicht zurück erstattet, so dass ich zusammen mit rumänischen Bauern
bis Ende 1942 in der Landwirtschaft arbeitete, als ich von den ungarischen
Behörden festgenommen und in ein Arbeitslager in der Ortschaft Baja/Bacska,
in der Nähe der Grenze zu Serbien, gebracht wurde. Nach mir, am 3. Mai 1944,
wurden auch meine Frau zusammen mit meinen 3 Kindern festgenommen und nach
Polen, ins Lager von Auschwitz gebracht. Über ihr weiteres Schicksal habe ich
bis heute nichts mehr erfahren. Ich kam
Ende Oktober 1944 zurück nach Sucutard und erfuhr bei dieser Gelegenheit vom
Dorfbewohner Rotar Arxinte aus der Gemeinde Ghiol, Kreis Somes, dass er am
Morgen des Verbrechens persönlich den Grafen Andrei Wass und seine Frau sah,
wie sie in einer Kutsche vom Erschießungsort der 4 Opfer gefahren kamen. Ich
bitte, diesen Menschen als Zeugen zu vernehmen. Ich erfuhr
auch, dass nachdem die 4 Opfer nach Taga gebracht wurden, diese kurze Zeit
auf der Wache der Gendarmerie festgehalten wurden, wonach man sie in das
Kastell von Ioan Schilling, dem früheren, während der ungarischen Herrschaft
amtierenden Vizepräfekten des Kreises Somes, gebracht hatte; dort wurden sie
bis zum nächsten Morgen gefoltert und danach hinaus aufs Feld gebracht und
ermordet. Da ich die
meiste Zeit nicht im Dorf anwesend war, kann ich nicht aus eigenen
Erfahrungen über das Verhalten des Grafen Wass und seiner Familienmitglieder
in der Zeitspanne von 1942 bis zu seiner Flucht aus Sucutard sprechen, aber
es wurde mir von allen meinen Landsleuten berichtet, dass sämtliche Mitglieder
der Familie Wass sich äußerst hässlich und brutal gegenüber der rumänischen
Bevölkerung benommen hätten, diese brüskierte, bedrohte und alle, denen er
begegnete, beschimpfte, viele derjenigen auch schlug, deren Felder er
zurückbekommen hatte, die ihm infolge der Bodenreform aus dem Jahr 1922
enteignet und den Bauern zugeteilt wurden. Im Herbst 1944, als die Kämpfe
zwischen den russisch-rumänischen und deutsch-ungarischen Truppen auch auf
dem Gemeindegebiet von Sucutard stattfanden, stellten sich die bewaffneten
und in ungarischen Uniformen gekleideten Mitglieder der Familie Wass an die
Spitze der ungarischen Abteilungen und zeigten ihnen als Kenner der Region
den Weg. Als sie in den im benachbarten Territorium zu Rumänien liegenden
Gemeinden ankamen, beschäftigten sie sich mit dem Aufspüren und Einfangen der
Bewohner, die aus Angst vor ihnen aus Sucutard geflohen waren. Ich weiß
nicht, ob sie jemanden erwischt haben oder nicht. (...) |
USHMMA, RG 25004 M, reel. 81, (SRI,
Dosar 40022, vol. 9), f. 27-29
- Top -
hjs-online,
Nr. 4-12/2002 + Nr. 1-9/2003
Erstellt:
08. 04. 2002 - Aktualisiert 01.09. 2003
Back/Înapoi/Zurück:
Der Fall Antonescu – Cazul Antonescu