|
DER FALL ANTONESCU - |
|
A
religious ceremony was held on 1 June in a Bucharest church founded by
Romania’s wartime dictator and Hitler ally, Marshall Ion Antonescu, marking
55 years since his execution by a firing squad. A bust of the marshal was
unveiled in the church’s courtyard. Greater Romania Party (PRM) leader
Corneliu Vadim Tudor attended the ceremony, as did several generals in active
service, an RFE/RL correspondent reported. The event was organized by the
Marshall Antonescu League and Foundation, which is headed by PRM Senator and
Senate Deputy Chairman Gheorghe Buzatu and by the Pro Bessarabia and Bukovina
Associations. Both these organizations have long been involved in attempts to
judicially rehabilitate the leader executed for war crimes in 1946. MS - Top - ROMANIAN
GENERAL TO FACE COURT MARTIAL OVER ANTONESCU COMMEMORATION. The
Defense Ministry on 3 June announced that General Mircea Chelaru, former
chief of staff of the Romanian army, will face an army disciplinary body for
having attended a recent ceremony honoring pro-Nazi World War II leader
Marshal Ion Antonescu (see „RFE/RL Newsline,” 1 June 2001). The ministry said
it will „not tolerate” infringements on the „principle of the army’s
political noninvolvement.” It also said that it is „regrettable that individual
gestures,” such as Chelaru’s, honoring „a person who has been condemned by
the international community,” might „overshadow the collective efforts of the
army...to meet the national objective of joining NATO and the EU,” RFE/RL’s
Bucharest bureau reported. MS ROMANIAN GENERAL RESIGNS TO AVOID DISCIPLINARY PROCEDURE... General Mircea Chelaru on 4 June requested that he
be placed on reserve, thereby avoiding disciplinary action for his
participation in the ceremony marking the 55th anniversary of Marshal Ion
Antonescu's execution, RFE/RL's Bucharest bureau reported. The Defense
Ministry approved the request. Chelaru said he did not wish to hinder his
country's efforts to join NATO, but rejected as "malicious" the
interpretation of his presence at the ceremony. Greater Romania Party (PRM)
leader Corneliu Vadim Tudor threatened to make public compromising documents
on Defense Minister Ioan Mircea Pascu if Chelaru's request was rejected. Earlier, Prime Minister Adrian Nastase said
Chelaru's presence was "out of place" and that officers with high
rank such as his should have been aware of the "sensitivity" in at
least two countries-Israel and the U.S-toward the Antonescu issue. Chelaru
"wondered" in reaction whether "sensitivity must be displayed
only by Romania." MS AND ROMANIAN JEWS PROTEST HONORING ANTONESCU The Federation of Romanian Jewish Communities (FCER)
on 4 June said it is "firmly condemning" attempts torehabilitate
Antonescu, whom it described as a "controversial historic
personality" that pushed Romania into a "war with huge human
costs." The FCER said it had "learned with consternation"
about the unveiling of Antonescu's bust on 1 June by "nationalist,
chauvinist forces" and that the monument honors one guilty of having
"nurtured" the 1941 Iasi pogroms in which thousands of Jews lost
their lives. The FCER also says Antonescu ordered the mass deportations of
Jews from Bessarabia and Northern Bukovina to Transnistria, resulting in the
loss of "over 100,000 lives." It said it "hopes" that the
democratic countries that fought the Axis powers during World War II will
oppose the "attempts to rehabilitate Marshal Antonescu...who represents
neither the Romanian people nor the country's new democratic forces." MS - Top - NATIONALIST SENATOR CRITICIZES ILIESCU OVER
ANTONESCU STATEMENT Addressing
the upper chamber of the parliament, PSD Senator Adrian Paunescu on 25 June
criticized President Ion Iliescu over a statement made in Iasi on 24 June on
Romania’s wartime leader Marshal Ion Antonescu. Marking 60 years since the
Iasi pogrom, Iliescu on that occasion said that “no matter what we might
think,” international public opinion considers Antonescu to have been a war
criminal. Paunescu told the plenum that Iliescu has “no right to make such
imprudent statements,” claiming that Romanian Jewish documents attest that
the marshal “promoted policies different from those of the Nazis.” Paunescu
was apparently referring to a “document” published in the recently-launched
“Marshal Antonescu Review” attributing to wartime Jewish Community leader
Wilhelm. Filderman a statement in defense of Antonescu after the war. Jewish
Community history experts say the “document” is a forgery. An Internet
polling conducted by the daily “Ziua” on 25 June shows that over 75 percent
believe that Antonescu was “no war criminal.” MS - Top - |
Comemorarea
a 55 de ani de la moartea lui Antonescu, la 1 iunie 2001[1], a fost primita cu raceala de catre autoritatile romane. Pentru prima data de la Revolutie incoace puterea politica de la Bucuresti
reactioneaza cu promptitudine fata de prezenta unui ofiter activ la o reuniune
dedicata fostului dictator militaro-fascist, Ion Antonescu.
Este
vorba despre generalul Mircea Chelaru (fostul sef al Statului Major General)
care a luat parte la ceremonia din curtea bisericii Sfintii Imparati Constantin
si Elena (ctitorita de Antonescu si de sotia sa, Maria). Daca Radio Bucuresti
relateaza la 1 iunie plin de simpatie si compasiune despre "moartea de
martir a maresalului" si despre
dezvelirea unui "bust de bronz si marmura al marelui ostean",[2]
la numai doua zile dupa aceasta ceremonie la care au mai participat liderul PRM,
Corneliu Vadim Tudor, senatorul PRM, Ilie Ilascu, presedintele de onoare al
Ligii "Maresal Antonescu" si al organizatiei "Vatra
Romaneasca", Iosif Constantin Dragan,[3]
generalul Mircea Chelaru a fost acuzat ca
"umbreste" integrarea Romaniei in NATO.[4]
Pentru ca
a fost prezent la comemorarea lui Antonescu, generalul urma sa fie convocat in
fata Consiliului de Judecata pentru incalcarea "neimplicarii politice a
armatei", anunta "Evenimentul Zilei". Acelasi ziar citeaza un
comunicat al Ministerului Apararii care "se disociaza de opiniile
neconforme cu aprecierea comunitatii internationale si declara ca nu va tolera
nici o manifestare contrara acestei judecati in cadrul armatei".
"Este
regretabil ca asemenea gesturi individuale, care au legatura cu o personalitate
ale carei actiuni au fost condamnate de comunitatea internationala, umbresc
eforturile colective depuse de intreaga armata pentru materializarea
obiectivului national de integrare in NATO si UE", se afirma in
comunicatul citat.
Intr-o
declaratie telefonica facuta aceluiasi ziar, generalul Chelaru a spus:
"Corect era sa ma intrebe si pe mine inainte de a lua aceasta hotarire si
de a o face publica printr-un comunicat de presa. Cred ca ministrului i s-au
administrat informatii premeditat false. In primul rind ca acolo nu a fost o
activitate politica. Eu am primit o invitatie ca orice cetatean si enorias din
partea Parohiei Parcului Calarasilor, personal de la preotul paroh dr. Dumitru
Radu, bun prieten si confesorul meu. Eu sint enoriasul acestei parohii intrucit
locuiesc pe Str. Traian si, in fiecare duminica, particip la slujba acolo. Eu
nici nu am ramas la partea a doua a slujbei care privea dezvelirea bustului
maresalului-ctitor al bisericii, nu pentru ca nu as fi vrut, ci pentru ca
trebuia sa plec de urgenta. Intre timp, a venit dl Vadim Tudor cu Ilie Ilascu
si s-a creat foarte multa ingramadeala acolo. Trebuie stiut ca daca ne rugam la
Dumnezeu, nu trebuie sa ne prostituam la aceleasi idei politice. In momentul
cind dl. Vadim s-a dus la respectiva activitate de dezvelire nu s-a pomenit
nici un nume de partid. A vorbit numai preotul si dl Constantin Dragan care nu
a facut altceva decit sa spuna ca, din pacate, personalitatea maresalului nu
este suficient de bine cunoscuta. In clipa aceea, eu am plecat.. dar, mai
inainte, nu puteam sa ma enclavizez fata de aceste personalitati. Consider ca
s-a facut un atentat violent asupra imaginii mele publice, fapt pentru care
trebuie sa reactionez oportun si voi pune la dispozitia presei un comunicat
prin care voi da explicatii in legatura cu participarea mea ca enorias, in
civil, la slujba de duminica".[5] "Ce
vi se pare anormal ca un enorias sa aprinda lumanari pentru ctitorul unei
biserici?", a declarat generalul ziarului "Romania libera"[6],
adaugind: "Acum noi ne batjocorim propriile valori. S-a strecurat o
confuzie intre un act religios, care este o valoare, si un act cu conotatie
politica."
"Cotidianul"
il califica pe Chelare drept un "recidivist in gafe diplomatice"[7], amintind
ca cel care se afla in momentul respectiv la conducerea Institutului de Studii
Strategice a Armatei si care in perioada februarie-octombrie 2000, era seful
Statului Major General al Armatei afirma ca exista forte care doresc
desprinderea Dobrogei de Romania[8]. In alte
interventii Chelaru nu-si ascundea nationalismul, devenind membru fondator al
asa numitei Asociatii Nationale a Militarilor din Romania (ANMR), care milita
pentru combaterea actelor antinationale,[9] precum
rezulta din Statutul acestei organizatii:
„Actiunea ANMR vizeaza realizarea in societate a unei puternice opinii
pentru prevenirea coruptiei, a actelor antisociale si antinationale, reducerea
fenomenului criminalitatii, a traficului de influenta si a
disfunctionalitatilor in formarea noii generatii.
Asociatia isi propune sa sensibilizeze acele segmente si structuri ale
autoritatii publice care dovedesc lipsa de interes si de preocupare fata de
capacitatea de aparare a tarii, de siguranta nationala, de ordinea interna si
de respectul legii.
In actuala conjunctura, militarii nu pot si nu trebuie sa asiste
indiferenti la umilirea sau ignorarea valorilor nationale, la deprecierea
continua a calitatii vietii, la cresterea infractionalitatii si la scaderea
drastica a respectului fata de ecuatia nationala, la distrugerea sistemelor de protectie
sociala si morala a cetateanului, familiei si institutiei militare, la
recrudescenta unor fenomene periferice grave cu impact asupra viitorului
generatiilor si, prin toate acestea, asupra sistemului securitatii
nationale.(...)
Constatam cu regret ca militarii sunt ignorati cu desavarsire, impinsi
intr-o zona sociala fara importanta, sub pretextul apolitismului institutiilor
militare, in timp ce multimea de profitori politici, economici si din zona
interlopa se infiltreaza peste tot, inclusiv in sistemul institutiilor
militare. (…)"
Dupa cum se poate vedea, militarii, activi sau in rezerva, doresc sa se
implice in rezolvarea unor probleme grave care afecteaza societatea noastra.
Despre cum vor ei sa rezolve aceste probleme reiese foarte clar tot din
continutul statutului asociatiei. Acesta prevede ca membrii ANMR vor actiona
pentru "supravegherea moralitatii institutiilor militare, promovarea
valorilor si crearea elitelor militare pentru ca armata sa fie mereu garant al
starii constitutionale. Asociatia va analiza in permanenta starea structurilor
din sistemul securitatii nationale si va sprijini organele abilitate in
rezolvarea corecta a problemelor ce tin de acest domeniu."
Gruparea a
fost dizolvata si decapitata, iar presedintele Constantinescu l-a demis pe
Chelaru in toamna anului 2000. [10]
"Biografia
generalului Chelaru este insa controversata, incepand chiar cu 1990",
noteaza "Cotidianul". "El este cel care a organizat si condus
interventia armatei in evenimentele din martie 1990 de la Targu-Mures, in urma
careia i s-a reprosat ca nu a intervenit pentru detensionarea conflictului.
Imediat dupa momentul Targu-Mures generalul a participat la infiintarea
Serviciului Roman de Informatii, fiind initial seful diviziei de contraspionaj cu
atributii in supravegherea activitatilor iredentiste. De altfel, fostul sef al
SMG si-a declarat dezacordul fata de participarea UDMR la viata politica.
Declaratiile sale referitoare la Dobrogea au fost interpretate ca o metafora
prin care Chelaru vorbea despre Transilvania. O alta declaratie mult-discutata
a generalului Chelaru a fost cea referitoare la capacitatea Armatei romane de a
infrunta Armata a XIV din Transnistria."
Impotriva
tentativelor de reabilitare a maresalului Ion Antonescu a protestat cu
vehementa Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania, condamnind actiunea
"fortelor nationalist-sovine" care au ridicat un monument in cinstea
"celui care a obladuit asasinarea, la sfarsitul lui iunie 1941, a mii de
evrei la chestura Politiei iesene, in Trenurile Mortii" si pe care
"il consdidera raspunzator de acest genocid". "Din ordinul
aceluiasi Antonescu aveau sa se desfasoare deportarile in masa ale evreilor din
Basarabia si Bucovina de Nord, ca si din unele orase din Bucovina de Sud si din
Moldova, deportari in care aveau sa piara, pentru unica vina de a fi fost
evrei, alti peste o suta de mii de oameni".
FCER
aminteste de "gestul si cuvantul Reginei-mama Elena", din anul 1941,
pentru salvarea, la Roman, a catorva sute de evrei din "Trenurile Mortii"
sau pentru sistarea altor actiuni de deportare. "De ce nu s-au inaltat si
dezvelit monumente in onoarea celor care s-au impotrivit, in acei ani, acelor
masacre?! (...) Cum va fi primita de opinia publica interna si internationala
dezvelirea acestei statui, act cu grave implicatii pentru imaginea Romaniei in
lume?!", se mai spune in protestul FCER care, in final, isi exprima
speranta ca tarile democrate care "s-au opus fortelor hitleriste si celor
asociate lor" vor intelege ca acest act si aceste "tentative de
reabilitare a maresalului Ion Antonescu - care, ca aliat al Axei, a declarat
razboi Aliatilor - nu reprezinta poporul roman si noile forte democratice ale
tarii". [11]
La citeva
zile dupa ceremonie, relateaza "Romania libera", Chelaru il evoca cu
caldura pe maresal: "Este unul dintre cei mai mari militari ai
Romaniei. El a refacut armata romana. Eu nu
vorbesc aici de conducatorul de stat, doar de marele ganditor militar". (...)"Acum
scuipam peste tot ca asa am primit porunca. Scuipati, fratilor!"
Reactia
lui Corneliu Vadim Tudor a fost mai mult decit colerica. "Toate regimurile
Iliescu de pana acum au avut cate un cui impotriva lui Ion Antonescu pe care
l-au prigonit si dincolo de moarte", a afirmat C.V. Tudor, precum
relateaza "Cotidianul"[12].
Tudor a mai spus ca "toti cei care il acuza pe Antonescu se plaseaza
automat de partea asasinilor sai, care au fost Armata Rosie si agentii Moscovei
de teapa 'ultimului ocupant stalinist al Romaniei', Silviu Brucan."
"Maresalul Antonescu, mort, este mai important decat Ioan Mircea Pascu
[ministrul apararii – n.n.], viu", a conchis Vadim.
Reactionind
la scandalul provocat de afacerea Chelaru, primul ministru Adrian Nastase a
declarat, potrivit "Romaniei libere", ca participarea gen. Mircea
Chelaru la ceremonia de comemorare a fost "deplasata" si ca generalul
a gresit pentru ca "a dat impresia ca MApN sprijina aceasta actiune".
Apoi premierul a mai spus ca SUA si Israel "doua tari importante pentru
politica noastra externa" vor fi "deranjate de revenirea permanenta la
rolul si faptele maresalului Antonescu", care este considerat "criminal
de razboi". "Nu se pune in discutie daca exista sau nu argumente,
istoricii vor lamuri acest lucru, dar generalul Chelaru trebuia sa ia in calcul
aceste sensibilitati intr-o perioada vitala premergatoare reuniunii de la Praga
a NATO". [13]
In cele
din urma Chelaru si-a dat demisia,[14]
motivindu-si decizia intr-o scrisoare adresata presedintelui Iliescu, publicata
in "Romania Mare":
"Imi iau
ingaduinta ca in cuprinsul prezentei scrisori sa nu aduc in discutie experienta
personala si nici rezultatele unei munci de o viata pusa in serviciul Armatei
Romane. Justific gestul meu prin nevoia de a raspunde interogatiilor de
constiinta ce ma framinta si de ale caror raspunsuri trebuie sa aveti
cunostinta. Iata de ce, ma simt obligat sa supun atentiei domniei-voastre ca in
ultima perioada, mai exact incepind cu anul 1996, am constatat cu mihnire o
depreciere grava a starii Armatei Romane fata de care s-au formulat o
succesiune de solutii declarative, cu puternic mesaj politic, dar fara
acoperire in plan pragmatic, operational. Ca urmare a instalarii unei saraciri
cronice a organismului militar, cadrele acestei institutii au fost supuse,
contrar vointei lor, unui proces constant de depreciere profesionala si de
degradare a demnitatii individuale. Consider ca s-a alterat si este pe cale de
a se pierde cel mai de pret bun al armatei: spiritul de camaraderie, de
solidaritate de corp si de incredere in institutie. Incercarile subsemnatului
de a readuce in prim-plan valorile de traditie, si in principal mentalul
credintei in victorie s-au izbit de toate aceste vicisitudini impardonabile.
Prin toata fiinta mea m-am opus, in stilul care-mi caracterizeaza personalitatea,
unor asemenea stari de fapt, prin metode cvasiradicale, care, din pacate, nu au
avut efectul preconizat. Evenimentele din octombrie 2000 care m-au determinat
sa-mi ofer demisia din functia de Sef al Statului Major General au fost
secondate de incriminari insinuante, perfid ticluite, cu trimiteri sugerate la
consecinte grave, care m-au gasit fara resursa logica si psihica de a le
intelege si a le mai contracara din interiorul institutiei, ca militar activ.
Decizia pripita, fara analiza faptelor reale, plecata de la premise false, de a
fi fost chemat in fata Consiliului de Judecata, m-au determinat sa refuz cu
demnitate o procedura, in fapt legala si posibil reparatorie, dar, in acelasi
timp, umilitoare pentru un general roman. Consider ca mi-am facut datoria de
constiinta sa reprezint Armata Romana, in interiorul asteptarilor sale, si nu
am a-mi reprosa nimic. Interpretarile rauvoitoare, speculatiile de tot soiul,
tentatia catre birfa si contestare profesionala, dar si practicarea unui
mercantilism jenant au creat si intretin mediul in care sint pusi sa decida
actualii responsabili militari, asupra carora ar putea fi orientate acuzele
unor posibile esecuri viitoare. Intelegind ca nu pot sa accept aceasta stare,
cel putin din perspectiva moralei si deontologiei profesionale, carora le voi
ramine credincios pe mai departe, justific partial, dar suficient, in fata
domniei-voastre, dar si a opiniei publice, solicitarea subsemnatului de a fi
fost trecut in rezerva de cadre a Armatei. Chiar si in aceste conditii nutresc
speranta sincera a regenerarii grabnice a institutiei noastre militare, asa cum
si-o doresc toti romanii de buna-credinta si implinirea performanta a
obiectivelor strategice pe care si le-a propus pe termen scurt si mediu actuala
conducere a Romaniei.
Cu
credinta in Dumnezeu,
Are
onoarea sa va salute general de Corp de Armata (r)
Dr. Mircea
Chelaru
Bucuresti,
11 iunie 2001"[15]
Intr-un
editorial din "Adevarul" Cristian Tudor Popescu nota: "PRM, unde
o astfel de idee n-ar fi deloc de neluat in seama, tocmai a organizat, impreuna
cu fostul legionar I.C. Dragan, o comemorare a maresalului Ion Antonescu. Lasand
la o parte locul lui Antonescu in istorie si in amintirea romanilor, de unde nu
poate fi sters, cu bune si cu rele, de nimeni, o astfel de manifestare in
conditiile in care incercam cu disperare sa prindem trenul occidental este o
provocare in toata regula. Provocare careia Adrian Nastase i-a raspuns decis,
cu pretul pierderii de popularitate in randurile unui anumit electorat,
sanctionand participarea ciudatului general Chelaru, ca reprezentant al MApN,
la o manifestare de natura sa trezeasca reactii cat se poate de negative in
Statele Unite, adica in NATO-ul spre care ne zbatem. Presedintele Ion Iliescu,
in calitate de comandant suprem al Armatei Romane, a tacut chitic pana in
prezent, desi premierul ar fi avut categoric nevoie de sustinerea d-sale intr-o
chestiune atat de delicata, cand C.V. Tudor cere destituirea ministrului
Apararii."[16]
"Evenimentul
Zilei" intreba retoric, tot intr-un editorial, " Citi Chelaru
exista?"[17], iar
"Ziua" atragea atentia asupra faptului ca "noi [refuzam] mereu
sa ne confruntam, ca o natie adulta si puternica, cu propriul trecut, in ce are
el bun, dar si in ce are el rau, nociv si primejdios. De ce e nevoie sa invocam
'sensibilitatea' SUA sau a Israelului pentru a pune capat odata pentru
totdeauna mitului ceausist care l-a reinventat pe Antonescu (cu ajutorul, vai,
al raposatului Marin Preda si al catorva istorici de partid si de stat)? Oare
sensibilitatea romanilor, care se considera, cum stim, buni, blanzi si
ospitalieri, nu ar trebui sa fie cea dintai jignita de faptul ca i se ofera
drept obiect de cult un personaj care si-a asumat nu numai raspunderea miilor
de soldati romani cazuti in stupidul asediu al Odesei, ci si cumplita
responsabilitate a pogromurilor din Moldova si a lagarelor din Transnistria? De
cate jurnale ca al lui Mihai Sebastian avem oare nevoie ca sa intelegem oroarea
cotidiana a marginalizarii, a persecutiei arbitrare si a fricii? De mai bine de
40 de ani, nu ascultam decat amintirile profesorului Raoul Sorban - si acelea
Dumnezeu stie cat de riguroase dupa atatea repetitii cu public - si ne ascundem
in spatele gesturilor de o noblete incontestata ale Reginei mama doar ca sa nu
vedem adevarul intreg despre complicitatea sinistra a maresalului - si a
numerosi contemporani ai acestuia - si cu cei care l-au asasinat pe Iorga, si
cu trenul mortii, si cu masacrele de la Odesa, si cu nazismul.
Nu de
sensibilitatea americana, franceza sau israeliana mi-e frica, ci de
insensibilitatea romanilor la toate aceste orori ale trecutului mai mult sau
mai putin indepartat. Indraznesc chiar sa cred ca un prim ministru responsabil
ar trebui sa se preocupe in primul rand de educarea sensibilitatii
compatriotilor sai, si abia dupa asta de un raspuns care sa menajeze
sensibilitatea altora.
Dar si
propozitia inversa e la fel de corecta. Daca noua ne-ar pasa cu adevarat de
incalcarile flagrante ale drepturilor omului - prezente, trecute sau, ma tem,
viitoare, primul-ministru, oricare ar fi el, nu si-ar permite sa le trateze ca
pe o biata problema de imagine pentru export. Daca noi am avea un minimum de
rigoare in judecata asupra trecutului, guvernantii nu si-ar permite sa-si faca
din istorie un instrument si din amnezie un aliat. Daca noi n-am bombani,
ca loviti de un Alzheimer galopant, ca pe vremea lui Dej rauri de lapte si
miere, nu de sange si de noroi, strabateau Romania - sau, macar ar fi
strabatut-o daca nu o strabateau tancurile sovietice; daca noi nu am accepta sa
se repete, cu o netrebnica injosire a oricarei idei de libertate (ba chiar si
de productivitate, ca sa spunem pana la capat lucrurile), ca 'era mai bine pe
vremea lui Ceausescu', cand stateam la coada pentru tacamuri de pui si susoteam
bancuri cu Bula pe la colturi - daca noi nu am ingadui aceasta siluire perpetua
a adevarului numai fiindca s-a petrecut cu unul sau cateva decenii in urma,
nici politicienii nu si-ar ingadui sa ne prescrie amnezia; cat despre amnistie,
nimeni n-ar indrazni nici cu gandul sa o gandeasca macar."[18]
Daca
politicienii ca Adrian Nastase sau ziaristi ca Tudor Popescu se pronunta cu
fermitate pentru ceea ce s-ar putea numi jertfirea lui Antonescu pe altarul
diplomatiei – desi in trecut atit PDSR-ul cit si ziarul "Adevarul"
s-au situat pe o pozitie exact opusa – mai multi istorici romani intervievati
de Mediafax[19] continua
sa-l priveasca cu ingaduinta pe fostul dictator. Potrivit mai multor ziare care
au citat din aceste interviuri, istoricii Dinu C. Giurascu, Alexandru
Stoenescu, Dan Berindei si Adrian Cioroianu au sustinut, la unison, ca
Antonescu ramine o personalitate “controversata”. Termenul, in sine, nu spune
mare lucru si exprima, mai degraba, o atitudine difuza si renitenta care de
alungul ultimului deceniu s-a manifestat in cursul unor dezbateri si in
nenumarate articole si carti, creind impresia falsa ca Antonescu a fost
"un martir al neamului", "un mare erou" si o "victima
a comunismului" si nu un criminal de razboi, responsabil de moartea a 410
000 de evrei, precum demonstreaza istoricul Jean Ancel in lucrarea sa de
referinta: "Transnistria" (1998)[20].
Istoricul
Dinu C. Giurascu a incercat sa raspunda la o intrebare pe care o considera
fundamentala: “A fost Ion Antonescu al treilea om al Axei?”. Esenta raspunsului
profesorului este ca Antonescu “a fost, de fapt, omul tarii sale”.
In
lucrarea sa “Romania in al doilea razboi mondial”, Giurascu scrie ca Ion
Antonescu a luat conducerea intr-un moment cind nici unul din liderii politici
ai Romaniei nu a dorit sa preia guvernul. La merite, istoricul enumera:
pastrarea autonomiei in conditii de razboi, salvarea vietilor a peste 300.000
de evrei din Romania.
In acelasi
timp, istoricul scrie ca “imparte raspunderea deportarii evreilor basarabeni si
bucovineni in Transnistria, din care cel putin 108.710 au pierit”.
In aceeasi
lucrare, Giurascu afirma ca maresalul Ion Antonescu a avut sprijinul
covirsitoarei majoritati a opiniei publice pentru intrarea in razboi si
eliberarea Basarabiei si a nordului Bucovinei, in iunie 1940.
Potrivit
lui Giurascu, Antonescu a salvat aproximativ 300.000 de evrei din Romania. Ei
au ramas in viata pina la arestarea lui Antonescu, in august 1944, prin decizia
maresalului de a nu pune in aplicare “Solutia finala” ceruta de autoritatile
naziste.
In ceea ce
priveste pogromul de la Iasi, Dinu C. Giurascu a apreciat, ca “raspunderea este
a autoritatilor romane, mai precis a celor locale”. “Antonescu nu a dat ordin
direct, iar in ceea ce priveste cele doua Trenuri ale mortii, aici au pierit
cel putin 2.521 de evrei”. Giurescu mai relateaza in lucrarea sa ca, la 30
iunie 1941, Presedintia Consiliului de Ministri anunta executarea, la Iasi, a
“500 iudeo-comunisti” care trasesera focuri de arma din case asupra soldatilor
germani si romani. La 28 si 29 iunie, doua unitati militare din Iasi sint
atacate, comandamentul german afirmind ca are 20 de morti si raniti. Mii de
evrei sint arestati si dusi la politie, cei masati in curte fiind supusi
tirului unei unitati germane. Marturia unui general roman vorbea de un atac
efectuat de legionari si de “borfasi” asupra celor doua unitati, in cartierul
populat de “evrei instariti”. Evreii arestati sint evacuati din Iasi, la
ordinul unui comandant roman. In drum spre Calarasi, cel putin 2500 de evrei
pier in cele doua “Trenuri ale mortii”, din lipsa de aer, apa si mincare.
In 1941,
vicepremierul Mihai Antonescu cere, intr-o sedinta de guvern, deportarea
evreilor din Basarabia si Bucovina. Giurarscu scrie ca estimarile vorbesc de un
numar de peste 100.000 de evrei deportati in lagarele din Transnistria. In
1930, in Basarabia, nordul Bucovinei si tinutul Hertei traiau 275.000 de evrei,
iar la izbucnirea razboiului (iunie 1941) o parte a populatiei evreiesti a fost
evacuata sau s-a retras in URSS din proprie initiativa. Cifra refugiatilor este
estimata la 100.000. In septembrie 1941, recensamintul facut de Romania in
teritoriile eliberate (pina la Nistru) inregistra 126.000 de evrei. Rezulta o
diferenta de 50.000 de evrei disparuti pina la recensamintul din 1941. In
lagarele din Transnistria s-au aflat, potrivit acelorasi autoritati romane,
110.000. La 1 septembrie 1943, mai erau in viata 50.000 de evrei. Cifra celor
decedati in urma tratamentului la care au fost supusi este de 60.000. Cele doua
cifre, 50.000 si 60.000 dau un total de aproape 110.000 de victime.
“Ramine o
personalitate controversata. Daca nu ar fi fost problema cu evreii, toate
celelalte lucruri s-ar fi putut explica”, a conchis istoricul Dinu C. Giurascu.
Scriitorul
si istoricul Alexandru Stoenescu, autorul lucrarii “Maresalul, evreii si
Armata”, apreciaza, si el, ca Ion Antonescu a fost “o personalitate foarte
controversata” si ca fostul lider al Romaniei a avut, ca om politic, si aspecte
pozitive, si aspecte negative.
“Ca om
politic, a facut greseli, dar si lucruri pe care numerosi evrei i le recunosc
drept pozitive. Ca personalitate istorica, poate fi oricind pus in discutie si
vor exista intotdeauna doua tabere care il vor judeca, unii pentru faptele sale
bune, altii - pentru cele rele”, considera Stoenescu.
Stoenescu
spune ca, pentru a trece personajul istoric in contextul actualitatii, viata sa
trebuie cunoscuta in detaliu, iar pericolul de a fi inghitit de propaganda
trebuie evitat.
”Nu a fost
implicat in pogromul de la Iasi. El l-a oprit. Este o cadere in capcana
propagandei comuniste facute dupa al doilea razboi mondial”, sustine Stoenescu.
Tot el admite ca a dat ordin pentru deportarea “a mii de evrei” si ca, potrivit
documentelor, au decedat 25.000 de evrei sub autoritatea regimului Antonescu.
La rindul
sau, istoricul Dan Berindei apreciaza ca personalitatea maresalului
Antonescu a avut o componenta negativa, dar si una pozitiva. “Daca despre
latura negativa a personalitatii sale s-a tot vorbit, cred ca merita amintit si
celalalt aspect, respectiv lucrurile bune pe care le-a facut Antonescu. De
exemplu, in vremea lui nu exista nici un fel de coruptie“, sustine profesorul
Berindei.
Acesta
considera ca, din punct de vedere militar, maresalul Antonescu a reprezentat
una dintre cele mai proeminente figuri ale epocii sale. “Era printre putinii
generali (pe vremea cind avea acest grad) pe care Hitler ii aprecia, tocmai
pentru ca Antonescu avea puterea sa-l contrazica. De aceea, nu-l putem acuza ca
nu si-ar fi iubit tara. Este adevarat ca a jucat o carte pe care a pierdut, dar
si-a iubit tara”, a adaugat Dan Berindei.
Despre
latura negativa a personalitatii lui Antonescu, academicianul Dan Berindei
afirma ca “vina lui nu este cu mult mai mare decit a altora, intrucit acesta a
deportat multi evrei, dar a salvat si mai multi.” Dan Berindei considera ca
autoritatile romane trebuie sa adopte o atitudine proprie privind reabilitarea
maresalului Antonescu “si sa nu judece unii care nu au fost implicati in
evenimentele respective”.
Destinul
maresalului Ion Antonescu este vazut de catre istoricul Adrian Cioroianu ca
fiind unul dramatic. “Fara indoiala, Antonescu a fost un patriot
incontestabil, cu putere si spirit de sacrificiu, dar care, din pacate, a fost
aliatul lui Adolf Hitler”, a apreciat profesorul Cioroianu.
Acesta il
considera pe Antonescu un om politic submediocru, “pentru ca a bagat Romania in
razboi doar pe vorbe, fara sa existe un tratat cu Hitler”. “In al doilea rind,
Antonescu a oscilat, in timpul razboiului, pentru ca a inceput ca aliat al lui
Hitler, deportind evrei si tigani, iar dupa iarna lui ‘42-‘43 a indulcit
tratamentul aplicat evreilor si a permis unor personaje din Romania sa intre in
contact cu anglo-americanii”, a mai spus Cioroianu.
Istoricul
mentioneaza ca Antonescu nu a fost “nici un calau al evreilor, dar nici un
aparator al lor, teama lui mare fata de rusi determinindu-l sa ramina de partea
lui Hitler”.
Referitor
la modul in care este privita astazi personalitatea maresalului Antonescu,
Cioroianu crede ca, pentru Romania de azi, Antonescu nu poate fi un model. “A
fost un antiliberal, nu a fost dedicat democratiei in sensul ei modern si cred
ca trebuie sa ramina un personaj dramatic al istoriei, ca aliat al lui Hitler,
dar nu un model pentru Romania anului 2001”.[21]
Si Florin
Constantiniu împartaseste opinia larg raspîndita ca "în activitatea
maresalului Ion Antonescu au existat aspecte pozitive si negative",
sintetizate în unele luari de pozitie, de regula, în sintagma eufemistica
"figura controversata". Avansînd cîteva explicatii discutabile pentru
cauzele, care l-ar fi determinat pe Antonescu sa actioneze asa cum a actionat,
Constantiniu emite parerea ciudata ca "dupa decembrie 1989, era de
asteptat ca investigatia istoricilor sa fie libera de orice constrângeri
extrastiintifice. Dar, vorba lui Noica 'n-a fost sa fie'. Mai întâi, istoricii
însisi au lasat ca partizanatele politice sa le umbreasca obiectivitatea, apoi
nationalismul resurgent, 'corectitudinea politica' si 'gândirea unica, emotiile
colective, imixtiunile strainatatii etc. s-au unit pentru a tulbura sau chiar
bloca ancheta istorica."[22]
Cea mai
radicala pozitie pro-Antonescu a fost adoptata de revista "Romania
Mare", oficiosul partidului omonim, care intr-un sir de articole a
rastalmacit actiunile patronate de fostul dictator, conferindu-le o aura de
eroism national. Iata in acest context un singur exemplu citat la intimplare
din "Romania Mare": "Dupa evenimentele din
decembrie 1989, Poporul Roman s-a trezit dintr-o data acuzat de antisemitism si
de omorirea a 400.000 de evrei in timpul cit Tara a fost condusa de Maresalul
Ion Antonescu. Din salvatorul evreilor, Maresalul (pentru Moses Rosen) a
devenit, peste noapte, un antisemit feroce. Cit timp a guvernat, Maresalul
Antonescu a facut totul ca sa-i scape pe evrei din mina nemtilor si a reusit sa
salveze zeci de mii de vieti. Dar, asa e lumea: pe cine nu lasi sa moara, nu te
lasa sa traiesti – zice un vechi proverb, de care Maresalul nu a tinut
cont." (…) " Ion Antonescu a dus in Transnistria o parte a populatiei
evreiesti pentru a o pune la adapost. A existat un singur lagar in aceasta
zona, dar acesta era unul de primire, si nu de exterminare. Actiunea
Maresalului a fost salvatoare. De altfel, la Vapniarka, unde s-a organizat
acest lagar, a functionat si un cinematograf. O mare parte dintre evreii
evacuati in Transnistria au fost cartiruiti in casele oamenilor din satele
transnistrene. Nu s-a organizat nici un pogrom impotriva acestor evrei
(…)"[23]
Daca s-ar
lua in serios argumentele invocate de "Romania Mare", ele ar putea fi
extinse si asupra lagarelor naziste, unde existasera orchestre sau grupe de
artisti amatori. Existenta acestora, invocata deseori si de alti revizionisti
si negationisti ai holocaustului din tari occidentale, nu diminuiaza cu nimic
dimensiunea politicii de exterminare a fascistilor.
Privitor
la cazul generalului Chelaru, "Romania Mare" vorbea despre o
"vilva stupida si artificiala", atacindu-i pe toti cei care au
criticat dezvelirea bustului lui Antonescu drept niste "paduchi"
pentru ca au indraznit "sa judece o figura tragica a Istoriei nationale,
un martir al romanilor, asasinat de ocupatia ruso-evreiasca instaurata la 23
august 1944". [24]
Comentînd acele
"culpe scuzabile" ale lui Antonescu (pentru national-comunisti
"echivalentul perfect al lui Ceausescu") invocate mereu de multi
istorici români, "România literara" respinge interpretarea voit
relativizanta a "exterminarii salbatice a evreilor si a tiganilor" ca
simple "greseli ale armatei" si nu ca o masura initiata si patronata
de unul "dintre cei mai mari criminali din istoria României".
Concluzia "României literare" este mai mult decît limpede:
"Revigorarea cultului antonescian raspunde radicalizarii tot mai
primejdioase a politicienilor si partidelor al caror ideal e transformarea
României într-un tinut al tribalismelor violente si al urii interetnice."[25]
In cadrul
manifestarilor dedicate aniversarii a 10 ani de la crearea Partidului Romania
Mare, sub genericul „Personalitati ale nationalismului romanesc“, Clubul
Scriitorilor „Romania Mare“ a organizat o sesiune de comunicari. Au fost
abordate 3 teme: „Maresalul Ion Antonescu – 55 de ani de la asasinare“,
„Nicolae Iorga – 130 de ani de la nastere“, „Corneliu Vadim Tudor: poezie si
politica“. Angela Balan – senator PRM –a expus intr-o interventie intregul
arsenal al cliseelor si mistificarilor legate de Antonescu, reliefind faptul
ca: "Ion Antonescu a fost un bun roman si un bun crestin, dovada stau
fondurile donate la diferite biserici sau scoli, copiii crestinati de Maresal,
spitalele patronate de Maria Antonescu, sotia Maresalului". Balan a
cercetat si studiat multe documente referitoare la activitatea Maresalului Ion
Antonescu, scrie revista PRM-ista, si n-a descoperit nici o consemnare despre vreun
rau facut de Maresal conationalilor sai. Balan a mai sutinut ca "Ion
Antonescu a fost omul de care Tara avea nevoie in acel timp", iar
"oficialitatile actuale din Romania savirsesc o crima, pentru ca se dezic
de activitatea si lupta Maresalului Antonescu. In Spania, de pilda, exista
strazi cu numele fostului dictator Franco."[26]
Deputatul PRM Florea Buga a sustinut in cadrul aceluiasi simpozion ca "Ion
Antonescu a fost suflet din sufletul Neamului Romanesc", de aceea
"Ion Antonescu nici nu putea fi decit nationalist roman".
"Formarea si pregatirea lui in cadrul institutiilor militare de invatamint
i-au insuflat dragostea de Patrie, iubirea de Neam, puterea de a lupta pentru
readucerea Tarii in fruntariile de la 1918". Buga a evidentiat "preocuparea
Maresalului pentru imbunatatirea traiului populatiei si dezvoltarea economica a
Romaniei", dind drept exemplu "rezerva de aur a Tarii: 14 vagoane in
anul 1940, 40 de vagoane in anul 1944". Tot Buga l-a laudat ca "un
exceptional comandant si strateg militar" care a ordonat "trupelor
trecerea Prutului numai pentru a intregi teritoriile Romaniei, sfirtecate prin
diktate si ultimatumuri". "De personalitatea sa militara au tinut
seama aliatii – Hitler si Mussolini - incredintindu-i comanda Gruparii de
Armate germano-romane, numind-o chiar Gruparea 'Ion Antonescu'", a spus
acelasi referent, care a adaugat ca Antonescu a fost primul care si-ar fi dat
seama de inevitabila infringere a Germaniei. De aceea el "a initiat, in
secret, tratative cu partea engleza, pentru scoaterea Romaniei din razboi si
debarcarea trupelor engleze in Dobrogea – incercare ramasa fara rezultat."
(Contactele
secrete cu aliatii sint deseori invocate si de alti istorici, care astfel
incearca sa diminueze responsabilitatea politica a regimului pentru genocidul
initiat impotriva evreilor si romilor. Contacte similare au initiat si citiva
apropiati ai lui Hitler, ceea ce nu i-a scutit sa fie condamnati pentru crime
de razboi. Poate cel mai marcant excemplu este cel al lui Rudolf Hess,
adjunctul Führer-ului, care a fugit in Anglia si care dupa razboi a fost
condamnat la inchisoare pe viata. Pentru citeva organizatii neofasciste si
revizioniste Hess a devenit astazi un idol politic.)
Geo Stroe
(presedintele Academiei Dacoromane care a organizat primul simpozion national,
consacrat lui Antonescu, dupa 1989, de INPROROM, azi Academia Dacoromana, in
iunie 1993, la Muzeul Militar National) a vorbit "despre asa-zisul
antisemitism al generalului", sustinind contrariul, si anume "
Antonescu a salvat mii de evrei din Romania, neexecutind ordinul lui Hitler, de
a-i deporta". "Motivul real al acestor acuzatii pare a fi – conform
unor voci autorizate – faptul ca Romania urmeaza sa devina o Tara de rezerva
pentru evrei, in caz ca Israelul nu mai poate fi locuit de acestia, datorita
razboiului cu arabii", afirma Geo Stroe care a lansat cu aceasta
ocazie si niste propuneri. Astfel el a propus crearea unei "institutii
de invatamint militar, care sa poarte numele Maresalului Ion Anonescu",
sanctificarea Maresalului de catre Biserica Nationala", "reanalizarea
dosarelor asa-zisului 'proces Antonescu' si reabilitarea bravului ostean si a
colaboratorilor sai", "inhumarea simbolica a Maresalului in
Pantheonul eroilor martiri" si "retrocedarea proprietatilor familiei
Antonescu si crearea unui Muzeu memorial 'Ion Antonescu'".
Petre
Turlea, doctor in Istorie si colaborator al revistei "Romania Mare"
s-a oprit asupra "similitudinilor legitime" "dintre atitudinea
nationalista a Maresalului Ion Antonescu si cea a lui Nicolae Iorga", reliefind
faptul ca PRM-ul "prin nationalismul sau luminat, pur romanesc, imprimat
de presedintele partidului, domnul Corneliu Vadim Tudor, se constituie intr-un
liant al acestor personalitati de vaza ale Neamului Romanesc,(…) Nicolae Iorga
si Ion Antonescu(…)."
Interesant
de remarcat este faptul ca pentru prima data se propune sanctificarea lui
Antonescu. Propuneri similare au fost lansate in anii trecuti si de catre unii
legionari care cereau canonizarea lui Corneliu Zelea Codreanu.[27]
In acest context merita a fi amintita si cererea unui alt colaborator al
"Romaniei Mari"[28],
romano-americanul Constantin Burlacu (autoproclamatul presedinte al Ligii
Apararii Nationale si autorul unei pagini pe internet - pe care se poate vedea
pe linga zvastica nazista si lupul dacic - intitulata: Garda de Fier). Acesta
"propune numirea unor artere principale, in marele(!) orase ale tarii, in
cinstea lui Corneliu Zelea Codreanu", "canonizarea Eroului national
Ion Mota" si a lui Vasile Marin.[29]
In ultima
instanta Corneliu Vadim Tudor revine intr-un articol asupra cazului Mircea
Chelaru, sintetizind in acest text, din care nu lipsesc accentele antisemite si
antiamericane, ideile pe care in ultimul deceniu le-a enuntat de nenumarate
ori:
"Decenii
de-a rindul, tot felul de agitatori de profesie ne-au trimis, de peste Ocean,
'rachetele balistice' ale unor proteste si amenintari, ca nu care cumva
generatiile tinere de romani sa redescopere tezaurul cultural si etic al
Poporului lor. In Topul romanilor pusi la stilpul infamiei s-a aflat si
Maresalul Antonescu. Nu sint absurd si n-am nici un fel de fixatie cu
privire la oameni si evenimente care au inceput sa se piarda in negura
Istoriei, dar am dreptul sa stiu daca libertatea de expresie e valabila si
pentru noi, romanii, sau numai pentru cei care ar vrea sa gindeasca in locul
nostru si care ne trateaza doar ca pe niste simple repere statistice. In
Istorie, cel putin in Secolul XX, numai Hitler si Stalin s-au rafuit cu
statuile. Acei congresmeni americani, Cristopher Smith si D'Amato, care ne tot
ameninta cu Apocalipsa daca vom
indrazni sa dezvelim vreo statuie a aceluia care, totusi, a fost
Conducatorul Statului Roman si a contribuit la intregirea Tarii, si in I-ul, si
in cel de-al II-lea razboi mondial, ar face mai bine sa-si vada de incultura si
de mizeriile lor. Au America si Israelul 'sensibilitati' fata de reconsiderarea
personalitatii Maresalului Antonescu? Le priveste, si noi avem sensibilitatile
noastre si asteptam vremea cind va fi recunoscut, oficial, si holocaustul
impotriva romanilor, cu nimic mai prejos decit holocaustul impotriva evreilor."
(...)
"Asa-zisul
meu antisemitism este o inventie ridicola a acelora care nu suporta sa existe
si oameni demni pe lumea asta si care, isi apara, cu o furie oarba,
'privilegiul' de a fura si de a batjocori Poporul Roman. In Romania
post-decembrista aproape ca nu exista jaf de proportii in care sa nu fie
implicati si evrei, sau indivizi care au fugit in Israel si n-au fost
extradati. (...)"[30]
Pentru o
recunoastere a ceea ce Vadim Tudor numeste "holocaustul impotriva
romanilor" s-a pledat si in cadrul unui alt simpozion organizat de catre
Fundatia "Liga pentru combaterea antiromanismului" (LICAR) sub
titlul: "Holocaust in Romania", intre 14 si 15 iunie la Bucuresti.
Initiatorul actiunii, colaborator al "Romaniei Mari" si autor al unor
carti revizioniste, Ion Coja anunta pe pagina internet a fundatiei ca printre
cei invitati se vor afla, Traian Golea, Alexandru Soltoianu, Ioan Gavrila
Ogoranu si Ilie Ilascu. Pe o lista de invitati citata de ziarul
"Cotidianul" a aparut alaturi de legionari si generalul Mircea
Chelaru.[31] Potrivit
unei "Circulare" publicata de Coja tot pe internet, participantii
urmau sa dezbata urmatoarele teme: "1. Daca sunt romanii vinovati de
moartea a sute de mii de evrei; 2. Daca exista anti-romanism institutionalizat;
3. Care sunt drepturile romanilor ca populatie majoritara
in Romania?; 4. Strategii anti-romanesti de-a lungul sec. XX si azi; 5. Sensul
anti-romanesc al comunismului si al reformei postdecembriste; 6. Incotro se
indreapta societatea romaneasca?".
Reuniunea
tipic revizionista a fost calificata de "Cotidianul" drept o
incercare de a demonstra "inexistenta Holocaustului"
Teza
principala a simpozionului a fost formulata de Iosif Constantin Dragan care a
spus ca "in Romania exista un antiromanism institutionalizat deosebit
de organizat, aflat in stransa legatura cu cei care sustin existenta
Holocaustului in tara noastra".
Mircea
Chelara, care totusi n-a participat la simpozion a tinut sa declara ziarului
"Cotidianul": "Existenta Holocaustului a devenit o politica
de stat. Nu putem condamna o natiune crestina pentru niste fapte izolate. Este
dreptul lor, e un bussines de imagine, de credibilitate, se practica o tehnica
de culpabilizare. Cei care sustin Holocaustul sunt anti adevar"
Ideologul
"Vetrei Romanesti" si fostul aspirant la functia de presedinte al
Romaniei in 1996, pe cind era senator PDAR, Ion Coja a propus discutarea unui
proiect de "Lege impotriva defaimarii statului roman prin acuzatia de
genocid", numita de el "Legea Wechsler".
"Legea",
a declarat Coja ziarului citat, se numeste Wechsler dupa un inginer roman
pensionat care a cerut condamnarea mea pentru ca am negat existenta
Holocaustului in Romania. El a cerut condamnarea mea in 'Cronica romana' acum
vreo patru ani si astfel mi-a venit ideea sa fac o lege care se va numi dupa
el."
"Legea
Wechsler", pentru care Ion Coja a inceput sa stringa semnaturi pentru
promovarea ei in Parlament, are 13 articole. In articolul 2 (alineatul 5) se
spune: "Acuzatia de genocid nu poate fi adusa in mod impersonal romanilor
sau poporului roman, in general". In articolul 5 alineatul 2 se considera:
"Organizarea, in timp de razboi, a unor lagare de deportare sau
concentrare, pentru persoanele sau grupurile suspectate de lipsa de loialitate
fata de statul roman este conforma cu legile razboiului si nu incrimineaza in
nici un fel statul roman, ci constituie un act de legitima aparare."[32]
Proiectul
lui Coja sintetizeaza, de fapt, elucubratiile nationalist-populiste lansate in
ultimii ani si de alte grupuri, partide sau organizatii extremiste de dreapta
din Romania, devenind portavoce a frustrarilor sociale, a prejudecatilor
istorice si mistificarilor politice. Asemenea lui Iosif Constantin Dragan,
Corneliu Vadim Tudor – cit si a unor persoane care nu apartin spectrului
radical de dreapta – Coja s-a pronuntat in repetate rinduri pentru condamnarea
actiunilor asa-zis anti-romanesti.
Intr-un
interviu din anul 1996 – care poate fi considerat un soi de credo politic al
lui Ion Coja – acesta si-a expus pe larg ideile, declarind: "Eu sint
pentru nationalismul romanesc si doresc, ca sa am o buna colaborare cu
nationalistii maghiari, si cu nationalistii de pretutindeni, am si propus un
fel de internationala a nationalistilor. In realitate si noi romanii si
maghiarii sintem amenintati din aceeasi directie de pierderea identitatii
nationale. Si directia din care sintem amenintati in momentul de fata, dupa
mine este modelul cultural occidental-american. Si model e prea mult spus, este
un fals model, este un model strimb al occidentului, acel model care este mai
rapid in circulatie prin mijloacele acestea de imitare prosteasca si falsa - si
falsificare a occidentului. (...) In momentul de fata intreaga planeta este
confruntata cu presiunea unui singur model cultural, care incearca sa
uniformizezse toata planeta. Atit ca senator cit si ca eventual presedinte voi
sustine ideea ca in Romania majoritatea populatiei, cea care da caracterul
romanesc acestei tari, e timpul sa capete niste drepturi. E timp sa fie
recunoscuta ca subiect de drept. Noi avem in Constitutie si-n legile tarii o
serie intreaga de prevederi al caror subiect este minoritatea nationala. Ideea
de minoritate nationala. Ei, nici in Constitutie, nici in legile romanesti nu
exista ideea de majoritate romaneasca. Adica acel 85 la suta sau 90 la suta din
populatia tarii care sint romani si care dau caracter romanesc acestei tari. Eu
sint de parere ca aceasta majoritate trebuie aparata, trebuie sa i se
recunoasca dreptul de a-si mentine statutul de majoritate. Si formulate
niste legi, in consecinta. Ma intrebati ce lege, va dau un exemplu. In
momentul de fata prin persoanele care cer cetatenie romaneasca si persoanele
care cer sa renunte, noi sintem intr-o pierdere constanta de romani. Vin fel de
fel de straini in Romania care vor sa devina romani, si pleaca din Romania - pe
linga sasi si unguri - si foarte multi romani. Este vorba de un proces in care
este afectata calitatea de majoritate a populatiei romanesti. Ori, eu gindesc
ca acest lucru nu e admisibil pe termen lung. Trebuie sa i se puna capat
printr-o politica responsabila fata de dreptul al populatiei majoritare, de a
ramine majoritara in tara sa. (…)Exista inca organizatiile si institutiile in
care sa se simta bine.
Problema
demografica: Pentru prima data in Romania cifra celor care mor este mai mare
decit a celor care se nasc. A aparut aceasta situatie in urma cu vreo 4-5 ani,
si de atunci pina acum nu s-a facut nimic. Ori o asemena problema nu are
culoare politica. O identifici, te ocupi de ea si o rezolvi, cu orice pret,
chiar daca este sa incalci anumite reguli politice, niste principii de drept,
sau mai stiu eu ce alte teorii."[33]
Intr-o scrisoare deschisa (1 februarie 2001)[34]
Ion Coja pune citeva intrebari insinuante, afirmînd ca asasinatele de la abator
în timpul, rebeliunii legionare din ianuarie 1941 ar fi fost "o inventie a
unor publicisti iresponsabili" " Declaratiile luate angajatilor de la
Abator, în functie la acea data (22-23 ianuarie 1941), printre care s-au aflat
si cîtiva evrei, au contestat, au negat producerea acelui sinistru carnagiu, în
întregime inventat de imaginatia bolnava a unor ziaristi", scrie Coja. In
ceea ce priveste deportarile în "Transnistria anilor 1941-1944"
acelasi autor sustine ca administratorul regiunii, "George Alexianu nu se
face cu nimic vinovat fata de comunitatea evreiasca, fie din Tara, fie din
lagarele transnistrene", iar din pricina aceasta "evreii ar avea
motive sa-i fie recunoscatori."[35]
Exprimîndu-si îndoiala fata de "politica românesca de exterminare" a
guvernului antonescian, Coja afirma ca aceasta politica "nu a fost
probata, în mod nemijlocit, prin identificarea macar a unei parti semnificative
din sutele de mii de cadavre care ar fi rezultat din holocaustul 'românesc'.
Despre aceste sute de mii de cadavre nu se vorbeste în nici un act emis în acea
perioada, inclusiv de provenienta evreiasca." In final formuleaza
întrebarea, care se reia si în "Declaratia participantilor la simpozionul
international Holocaust în România?,[36]
"A avut loc, în România, sau din cauza românilor, un holocaust
antievreiesc? Un genocid? Au murit, din vina românilor, 250.000 de evrei?"
Este semnificativ faptul ca "Declaratia"
amintita – semnata numai de Ion Coja în numele participantilor la simpozion – a
aparut în acelasi numar al revistei simisto-legionare,
"Permanente"(Nr.6/2001) în care se publica si "Comunicatul"
urmasului lui Horia Sima, prin care acesta dezminte orice "legaturi între
Miscarea Legionara si pagina de internet cu denumirea 'Garda de Fier - Gazeta
de Exil'" (redactata de Constantin Burlacu). Faptul ca pe situl lui
Burlacu exista un link pe pagina organizatiei "Noua Dreapta"[37] si a publicatiei electronice omonime care, în
cea mai mare parte, este tot o creatie a lui Ion Coja, dovedeste totusi
afinitatile existente între diferitele grupari radicale de dreapta care se
combat si care încearca sa se prezinte opiniei publice ca singurele
reprezentante autentice ale mostenirii nationaliste traditionale (legionare).
Organizatia "Noua Dreapta" propaga de-altfel
într-un text programatic aceleasi idei negationiste ca si Ion Coja:
"Atunci când in 1940 Miscarea Legionara a venit la putere dupa aproape
douazeci de ani de militantism antisionist, ar fi trebuit ca Auschwitz-ul sa
paleasca în fata lagarelor românesti, ceea ce nu s-a intâmplat. Nu numai ca
nici un evreu nu a primit nici macar o palma în timpul Statului
National-Legionar, dar in acea perioadă, ministrul legionar al culturii,
Radu Gyr, a înfiintat Teatrul Evreiesc de Stat. Dupa Decembrie '89, unii membri
ai comunitatii evreiesti din România au incercat sa insinueze ca si la noi a
avut loc un mic holocaust (probabil pentru a extorca niste bani de la Statul
Român sub forma de despagubiri), dar acuzatiile lor au fost spulberate de
istoricii români, ele fiind intemeiate doar pe povesti, pentru ca nu s-a gasit
nici cea mai mica proba."[38]
In "Declaratia participantilor la simpozionul
international Holocaust în România?" participantii se adreseaza
"înaltelor foruri politice, morale si academice din întreaga lume" ca
acestea "sa ia atitudine si sa-si exprime un punct de vedere
documentat" asupra "acuzatiei" "potrivit careia România a
fost partasa la holocaustul evreiesc din anii 1940-1945." "Sunt
avansate cifre care urca pâna la 800.000 (opt sute de mii) numarul evreilor
care si-au pierdut viata în aceste conditii, ca victime ale unui genocid, ale
unui holocaust provocat si organizat de autoritatile românesti," se spune în
acest text redactat cu certitudine de Ion Coja, fiindca în el apar sintagme
similare cu cele folosite si în alte asemenea scrieri. Se vorbeste despre o
"cumplita hecatomba" si despre un "carnagiu care s-ar fi
petrecut pe teritoriul României sau din pricina autoritatilor românesti, a
poporului român" desi "dovezile invocate în sprijinul acestei
acuzatii sunt extrem de precare si de neconvingatoare". "Noi,
semnatarii documentului de fata, contestam în modul cel mai solemn si mai
categoric realitatea unui holocaust antievreiesc produs vreodata în România si
cerem, din partea celor care sustin producerea acestui holocaust, sa îsi faca
cunoscute temeiurile, argumentele si dovezile, întreg probatoriul valabil si
acceptabil sub aspect juridic si stiintific, punându-l la dispozitia opiniei
publice internationale", se cere în mod ultimativ în aceasta
"Declaratie", în care se sustine din nou ca ar "exista o disproportie frapanta între
dimensiunile apocaliptice ale holocaustului din România si numarul extrem de
mic al persoanelor din România care au fost pâna azi acuzate, incriminate si
pedepsite pentru crime împotriva umanitatii, împotriva populatiei
evreiesti."
Reluînd polemica îndreptata în anul 1998 împotriva lui
Radu Ioanid, director la Muzeul Holocaustului din Washington, Coja afirma ca
Muzeul prezinta „informatii total false“, deoarece România este culpabilizata,
pe nedrept, de „moartea a 400 000 de evrei". Aceasta grava acuzatie,
sustine Coja într-o scrisoare deschisa adresata „presedintelui Senatului
american si membrilor Senatului“, este respinsa de istoricii români, ale caror
argumente si dovezi sunt sistematic ignorate."[39]
In "Declaratia
participantilor la simpozionul international Holocaust în România?" Coja
îsi exprima din nou nedumerirea ca pîna acum "organizatiile si institutiile
care se ocupa pe plan mondial de identificarea vinovatilor de holocaust si
genocid antievreiesc nu au deschis nici o ancheta asupra holocaustului din
România. Nici o cercetare serioasa,
temeinica din punct de vedere juridic, stiintific si istoric, care sa dea de
urma celor care au asasinat 800.000 de evrei! Nu putem consemna pe acest
subiect, al holocaustului din România, nici macar o ancheta gazetareasca, un
reportaj mai amplu de câteva rânduri!
Din pacate, acest
dezinteres total fata de dovezile si probele producerii holocaustului nu îi
împiedica pe unii, persoane si institutii, sa deplânga mai departe sutele de
mii de victme ale unui holocaust imaginar, nedovedit si înregistrat în analele
istoriei propriu-zise."
Coja se solidarizeaza si cu membrii Miscarii Legionare,
"în sarcina careia sunt puse o sumedenie de victime, fiind în mod curent
acuzata de pogromuri si genocid antisemit". Revenind cu informatii care au
fost rectificate în "Dilema" (Nr.137/1995) si pe care le reproduce si
în volumul sau, "Legionarii nostri.
Sunt român si nimic din ce este românesc nu mi-e strain"[40],
autorul "Declaratiei" afirma ca "la sfârssitul celui
de-al doilea razboi mondial(…)fortele aliate au organizat un tribunal
international, cel de la Nurenberg,
care a cercetat toate crimele împotriva umanitatii comise în anii celui de-al
doilea razboi mondial. Cu acest prilej a
fost anchetata si Miscarea Legionara, dar procurorii înaltei instante
internationale nu au putut retine nici o vina, nici o crima de genocid pe seama
legionarilor. Cu toate acestea, sub efectul propagandei comuniste,
acuzatiile de genocid la adresa Miscarii Legionare din România nu au încetat
nici o clipa. Nici macar dupa caderea comunismului, ceea ce ar putea constitui
o dovada în plus ca acesta, comunismul, este departe de a-si fi dat
sfârsitul."
Miscarea Legionara ar fi supusa în continuare
defaimmarilor pentru ca a fost singura "formatiune politica din lume care a avut în programul ei politic si în
strategia sa, ca principal obiectiv, lupta împotriva comunismului", sustine
Coja, uitînd ca si celelalte partide fasciste si-au bazat programul ideologic
pe combaterea bolsevismului, nazistii germani declansînd, în cele din urma, un
razboi de cotropire împotriva URSS, descris drept o cruciada împotriva iudeo-comunismului.
Astfel Miscarea Legionara este descrisa ca ar "fi
victima unei vaste manipulari a opiniei publice, a unei diversiuni mediatice
care a încercat, pâna acum cu un succes total, sa arunce pe umerii legionarilor
povara unei vinovatii fara pereche în istorie." "In ultimii ani
însa,", pretinde Coja, "în apararea Miscarii Legionare s-au adus
probe si argumente tot mai convingatoare, care confirma în mod stralucit
verdictul de la Nurenberg," ajungînd la falsa concluzie formulata identic
si cu alte ocazii: "pâna azi nici
un legionar nu a fost acuzat si inculpat pentru uciderea unui evreu! Nici macar
dupa 23 august 1944, când în structurile puterii politice din România au ajuns
numerosi comunisti evrei!"
"Suntem în situatia de a consemna ca pe un lucru
greu de înteles faptul ca pâna azi aceste institutii
si organizatii evreiesti cu vocatie justitiara nu au putut stabili nici macar
pentru un singur român legionar implicarea în actiuni antievreiesti criminale!
Cu toate acestea, asupra legionarilor
si, implicit, a românilor, se mentine aceeasi presiune mediatica, produsa prin
insistenta cu care este reluata la nesfârsit acuzatia de genocid si de
holocaust antievreiesc în România."
In finalul "Declaratiei" se reia
"apelul" (formulat si în scrisoarea deschisa citata mai sus),
cerîndu-se "în mod special muzeelor-memorial ale holocaustului din Tel
Aviv si Washington" sa prezinte "publicului international,
specialistilor juristi si istorici, documentele doveditoare pe baza carora au
stabilit ca în România anilor ‘40 s-a comis un genocid apocaliptic, un
holocaust!"
Utilizînd acelasi limbaj propagandistic al
revizionistilor negationisti, Coja afirma: "Dupa stiinta noastra, în
arhivele românesti, ajunse dupa razboi sub controlul total al fortelor aliate,
nu s-a gasit nici un act care sa poata evidentia intentia, politica sau dorinta
autoritatilor românesti de exterminare fizica a evreilor sau a tiganilor."
Cu
prilejul unei vizite la Iasi la 22 iunie 2001 – ziua in care se comemora cea
de-a 60-a aniversare a izbucnirii razboiului impotriva Uniunii Sovietice –
presedintele Ion Iliescu a declarat ca Antonescu a fost si este considerat
“criminal de razboi pentru raspunderea politica pe care si-a asumat-o, de a fi
aliat cu Hitler”.[41] Depunind
o coroana de flori in fata Sinagogii din Iasi, Iliescu a mai spus ca in istoria
tarii au fost momente tragice. In acest context el a amintit ca intrarea
Romaniei in cel de-al doilea razboi mondial a fost insotita, la Iasi, de acte
criminale. Referindu-se la pogromul de la Iasi, Iliescu a declarat ca cei care
aveau raspunderea politica in tara nu pot fi considerati nevinovati. Respingind
descrierea lui Antonescu drept o "figura tragica", presedintele a
spus ca acesta poarta raspunderea politica pentru "actele barbare",
cum au fost si cele de la Iasi. "Asa ca, nu nemotivat, a fost si este
considerat si astazi criminal de razboi pentru raspunderea politica pe care
si-a asumat-o de a fi aliat cu Hitler. Motivatia intrarii Romaniei in razboi a
fost unilaterala, intr-o singura directie, si nu a fost facuta, la fel, in
cazul unor teritorii romanesti ocupate abuziv. Daca nu era actul reparatoriu de
la 23 august 1944, ar trebui sa fim constienti care ar fi fost soarta Romaniei
astazi”, a spus Iliescu, care a particpat la Iasi si la un simpozion cu tema
“60 de ani de la intrarea Romaniei in cel de-al doilea razboi mondial”.
Senatorul
PSD Adrian Paunescu (impreuna cu fostul taranist, George Pruteanu, aceste este un
reprezentant al fractiunii nationaliste dure a partidului de guvernamint) a
calificat afirmatia lui Iliescu drept „imprudenta si neinspirata“, tocmai in
ziua in care Romania aniversa declararea razboiului impotriva URSS pentru
“pretentiile teritorialiste” ale acestui stat. “Nu e destul sa spui ca
Antonescu a fost si ramine un criminal de razboi, pentru ca lucrurile nu stau
chiar asa”, a afirmat senatorul in Parlament, precizind ca nu il idealizeaza pe
Antonescu si ca nu este solidar cu „erorile si crimele“ din acea perioada. Ion
Iliescu nu avea dreptul sa faca afirmatii atit de "simpliste", a spus
Paunescu in plenul Senatului, adaugind ca oamenii politici au obligatia
"de a livra” adevaruri cit mai exacte despre istoria tarii. [42]
Cu
prilejul ceremoniei de comemorare a victimelor pogromului legionar din 21-23
ianuarie 1941 Iliescu a condamnat la 21 iuanuarie 2001 "acel delir al
intolerantei si antisemitismului" si ca nimic nu poate si nu trebuie sa
justifice, sa falsifice sau sa nege o realitate tragica traita de compatrioti
ai nostri". Apoi si-a exprimat convingerea ca intre Romania si Israel
trebuie dezvoltate in viitor relatii privilegiate, subliniind faptul ca
tragedii precum cea din ianuarie 1941 nu trebuie banalizate. Dar tot el a spus
ca "nici punerea pe seama romanilor a unui numar de victime umflat
artificial, tocmai pentru a impresiona si a stirni un mare impact mediatic, nu
este un mod de a servi adevarul si prietenii". [43]
Fostul
ambasador al Israelului in Romania, Dr. Iosef Govrin, a criticat in ziarul
"Viata Noastra" discursul presedintelui Ion Iliescu la solemnitatea
comemorarii anuale a pogromului contra evreilor din Ianuarie 1941, fiind de
parere ca Iliescu a manifestat in cuvantarea sa tendinta de a estompa
particularitatile pogromului savirsit impotriva evreilor din Bucuresti si de a
ascunde adevarul asupra marimii Holocaustului evreilor din Basarabia, Bucovina
si Transnistria, evaluat la 350.000 de suflete. "Dupa cum e bine
stiut", afirma dr. Iosef Govrin, "jumatate din ei au fost macelariti de
armata romana in cursul primei saptamani a intrarii ei in aceste regiuni, in
Iulie 1941. Restul au pierit pe drumurile exilului catre ghetouri si lagarele
de exterminare din Transnistria (toamna 1941) si in Transnistria propriu zisa
(1941 - 1944)".
Fostul
ambasador ii reproseaza lui Iliescu ca "s-a abtinut de la a spune
lucrurilor pe nume - neamintind cuvantul Holocaust in legatura cu Romania si
intrebuintand in locul lui 'nebunia', accentuand ca numarul martirilor
Holocaustului 'atribuiti executantilor romani a fost umflat artificial de catre
istorici (referinta este la adresa cercetatorilor Holocaustului, a carui
identitate nu o dezvaluie), numai ca sa impresioneze si sa atraga atentia
presei, desi faptul nu serveste adevarul si prietenia'".
Dr. Govrin
considera ca trebuie luptat impotriva incercarii de a se face abstractie de
dimensiuinle Holocaustului evreiesc in teritoriile stapanite de fascistii
romani si ca aceasta lupta trebuie dusa pe taram politic, public si academic,
ca parte integranta din lupta generala impotriva celor ce neaga Holocaustul.[44]
Dezbaterea
declansata in Romania dupa declaratia lui Ion Iliescu de la Iasi a fost
insotita de un sondaj electronic organizat la date de 24/25 iunie de cotidianul
"Ziua". La intrebarea "A fost Maresalul Antonescu un 'criminal
de razboi'?" 24.55% au raspuns cu da,75.45% cu nu.
Oferind
cititorilor un forum electronic de dezbatere, mai multi cititori au reluat
interpretarile apologetice privind activitatea regimului Antonescu. Unul din
participantii la aceasta dezbatere ad-hoc afirma: "A fost un patriot! O
mare greseala a facut Antonescu ca s-a debarasat de legionari, platind cu viata
mai tirziu. Criminali de rasboi au fost Churchill, Roosvelt si
Stalin. Primul individ pe o bucata de servetel de masa a impartit
lumea, lasind-o prada comunismului. Rezultatele se cunosc, 200 milioane de
morti in lume, tot ce a fost mai de valoare! Lor le e teama de procesul
comunismului.". Alt particpant, care semneaza "Misu" noteaza:
"Maresalul Antonescu a fost un erou al poporului roman! El si-a aparat
tara si neamul asa cum a putut, in acele vremi potrivnice. Viitorul va arata ca
el a avut dreptate. Dumnezeu sa-l odihneasca."
Lucian
Dimitriu scrie: "Antonescu este si a ramas un adevarat militar roman. Cit
despre evrei ar cam trebui sa se uite in curtea lor sa vada cita rautate poate
sa existe in aceasta etnie oriunde in aceasta lume."
"Maresalul
Antonescu a fost un om a carui dragoste pentru Romania este mai presus de orice
indoiala", crede Ion Vasile care apoi ataca pe cei care ii pomenesc
numele, exprimindu-si speranta: "Daca am avea norocul ca Maresalul sa
revina printre noi, ce canal frumos ar construi leprele din pdsr si pd!"
Un
participant revoltat de calitatea suburbana a discutiei din care nu lipseau
nici atacurile antisemite, semnind "Avertisment ziarului Ziua",
comenteaza ultimativ: "Daca inlesniti aici comentarii (de closet)
antisemite, sunteti tot atat de criminal ca Antonescu. Hai, faceti un alt
sondaj: cati criminali sunt romani si cati evrei?".
"Majoritatea
mesajelor de aici", concluziona expeditorul mesajului care semneaza Loco,
"sint pline de rautate si de un nationalism execrabil."
Ziarul "România
libera" este de parere ca din pricina faptului ca "Iliescu, aflat in
mare ofensiva de captare atat a bunavointei Occidentalilor, cat si a
rusilor" acesta "il considera
pe Antonescu criminal de razboi"[45]. Privind capitolul Antonescu acelasi ziar
considera, ca "aceasta pagina a
istoriei noastre nu poate fi considerata definitiv inchisa",exprimindu-si
dezaprobarea fata de faptul ca dupa razboi "Romania a fost catalogata si
tratata ca stat agresor"[46].
"Nici una din consecintele pactului Ribbentrop-Molotov vizand
Romania", conchide ziarul, "nu a fost inlaturata. Romanii continua sa
fie divizati de o granita abuziva." În continuare România libera scrie în
acelasi ton apologetic: "Pe fondul atitudinii indiferente a factorilor
politici romani si a pasivitatii istoricilor nostri, istoriografia occidentala continua sa trateze aceste probleme operand
cu tezele preluate integral de la istoricii sovietici - propagandisti ai
ideologiei imperiului rosu. La relativ recenta hotarare a Dumei de Stat a
Rusiei, prin care Romania este catalogata drept stat-agresor in cel de al
doilea razboi mondial, guvernantii nostri au raspuns cu... tacere, dand
implicit de inteles ca accepta aceasta teza, desi este limpede ca ea este
intr-o flagranta contradictie cu adevarul.
Intrarea noastra in razboi nu a fost o agresiune, ci un raspuns la
agresiunea ce a fost comisa asupra Romaniei cu un an inainte, la 28 iunie 1940,
cand URSS, dupa un ultimatum violent, a ocupat Basarabia, Nordul Bucovinei si
Tinutul Herta. Razboiul nostru a fost un
razboi drept pe care toti romanii l-au botezat la acea vreme RAZBOI AL
DEZROBIRII. A fost un act de restabilire a dreptatii pe calea armelor, un
act de legitima aparare, un act de demnitate si de afirmare a drepturilor si a
suveranitatii Romaniei asupra teritoriului ei. Dupa un an de cumplite umilinte
indurate, dupa caderea catastrofala a moralului natiunii in urma sfartecarilor
teritoriale prin care Romania a pierdut si o parte insemnata a populatiei, dupa
o perioada de sfasietoare disperari, chemarea generalului Ion Antonescu: 'Ostasi, va ordon: treceti Prutul!...
Dezrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii vostri cotropiti!...
Stergeti pata de dezonoare din cartea neamului si umbra de umilire de pe
fruntea si epoletii vostri!...' a fost intampinat cu sentimente de satisfactie
si de aprobare de intreaga societate romaneasca de atunci."
Autorul articolului este de parer ca intrarea in razboi a
Romaniei a fost "absolut necesara
si pentru ca ea avea valoarea unui demers politic prin care Romania a aratat
atat agresorului sovietic, cat si lumii intregi, ca nu intelege sa accepte
rezultatele jafului teritorial si este ferm hotarata sa revendice drepturile
sale si sa se bata pentru ele. A fost o
politica demna si absolut fireasca, o atitudine pentru care Romania trebuie
privita cu simpatie si respect, asa cum este privita Finlanda, care si ea a
luptat alaturi de Hitler, deci a fost tara-inamica pentru aliatii
occidentali."
"De ce aceasta vadita discriminare fata de
Romania?", se intreaba "Romania libera", explicind imediat ca
"Finlanda a avut sansa sa cada in sfera de influenta occidentala",
scapind astfel "de ocupatia sovietica, in timp ce Romania a fost
sacrificata lui Stalin si abandonata la discretia imperiului sovietic." In
stilul binecunoscut al adeptilor ideilor conspirationiste autorul articolului
din "Romania libera" critica occidentul pentru ceea ce el califica
drept "o imensa ingratitudine
aratata a occidentalilor fata de noi, daca avem in vedere contributia decisiva
a Armatei Romane la scurtarea razboiului. Ne-a fost refuzat statutul de
cobeligeranta, am fost inlaturati de la tratativele de pace, ni s-a impus o
imensa povara de despagubiri de razboi, pe care le-am platit cu varf si
indesat, in sfarsit, lucru cel mai grav, ni s-a impus divizarea Tarii si apoi
comunizarea. Finlanda, in schimb, a fost lasata sa se dezvolte liber si a
beneficiat din plin de tot sprijinul politic si financiar."
In fine, autorul lanseaza un atac impotriva
politicienilor romani care s-au distantat de pretentiile unor grupuri, partide
si organizatii de a-l reabilita pe Antonescu, calificind aceasta atitudine
drept "trista" dar si "curioasa" fiindca "pana si conducatorii de azi ai Romaniei si
unii istorici 'romani' sunt de partea celor ce condamna Romania pentru politica
ei din timpul razboiului. O exemplificare recenta a acestei stari este afisarea
atitudinii oficialilor romani fata de memoria Maresalului Romaniei Ion
Antonescu. Efigia Maresalului continua sa fie satanizata si dupa 55 de ani de
la asasinarea sa. Si astazi sunt persecutati acei romani care incearca sa-i
cinsteasca memoria. Este adevarat ca ei nu mai sunt ucisi ca acum 45-50 de ani,
ci 'doar' trecuti in rezerva. Cum poate fi inteleasa utilizarea de catre
presedintele de azi al Romaniei a calificativului de 'criminal de razboi' la
adresa Maresalului? Oare nu este limpede ca aceasta eticheta i-a fost
aplicata de ocupantul sovietic intr-un mod cu totul abuziv, numai pentru faptul
ca maresalul a indraznit sa se ridice impotriva colosului sovietic in apararea
Romaniei. Da, Ion Antonescu nu a fost un inger, a fost soldat si a facut
razboi, iar razboiul este fatalmente inrudit cu crima. Razboiul in sine este o
crima. Oare ceilalti participanti la razboi nu au comis crime? Raderea de pe
fata pamantului a Dresdei nu a fost
o crima impotriva umanitatii? Dar bombardamentele atomice de la Hirosima si Nagasaki, care au facut
sute de mii de victime printre civilii total nevinovati? Dar asocierea cu Stalin - cel mai mare criminal al tuturor timpurilor -
nu a fost si ea o crima? Oare aceste crime sunt mai putin monstruoase doar
pentru faptul ca autorii lor au iesit invingatori in razboi, iar invingatorii
nu sunt judecati? 'Daca as fi fost invingator, as fi avut statui in fiecare
oras din Romania', a spus Maresalul la proces si avea dreptate. Maresalul
Finlandei Mannerheim are statutul de erou national in tara sa si delegatiile
oficiale straine depun coroane de flori la monumentul sau. Maresalul nostru continua sa fie asasinat si astazi de 'cozile de
topor'."
Cu alte cuvinte acele "cozi de topor" de care
vorbeste ziarul ar trebui reduse la tacere, asa cum prevede proiectul de lege
al lui Ion Coja. Explicatia acestor atitutudini antiromanesti – precum sint ele
numite in alte piblicatii – nu sint altceva decit rezultatul a ceea ce
"România libera" numeste " dihonia
indusa de straini" si care "a prins radacini adanci in societatea
romaneasca", reusind "si in prezent sa intretina invrajbirea si
dezbinarea pe criteriul falsei contrapuneri Rege-Maresal. Este timpul sa ne
debarasam de mrejele acestor rataciri si sa cinstim in egala masura si pe Rege
si pe Maresal, care mana in mana au condus Romania intr-o perioada de
situatii extreme si sa constientizam faptul ca momentul 23 August 1944 a fost o
necesitate dramatica dictata de un concurs tragic de imprejurari istorice, cand
Romania a nimerit, ca de atatea si atatea ori, intre ciocan si nicovala."
Ziarul respinge apoi si criticile aduse politicii
antisemite si de discriminare rasiala a regimului Antonescu, considerind
interpretarile istorice drept "zgura ideologica". "In ceea ce priveste masurile cu efecte
antievreiesti ale guvernarii Antonescu trebuie sa plecam de la faptul ca aici
este foarte multa confuzie si mai ales multa zgura ideologica. Exista date
cu cifre mai mult sau mai putin veridice referitoare la numarul evreilor
nevinovatilor morti in urma represaliilor, dar, in acelasi timp, exista marturii
ale reprezentantilor autorizati ale evreilor care atesta ca, in acei ani de
groaza generala, in Romania evreii au
avut cel mai putin de suferit. Adevarul in aceasta problema nu este clar
inca, asadar trebuie sa ne abtinem de a emite acuze."
In final "Romania libera" constata: "Este
cert ca, pregatindu-ne sa intram in UE
si in NATO, nimeni nu ne cere sa ne derobam de demnitatea nationala, sa ne
autoflagelam, sa ne denigram inaintasii. Dimpotriva, aparandu-ne
demnitatea, vom castiga mai mult respect."[47]
William
Totok., 10 iulie 2001
O
versiune usor modificata a acestui text a aparut in Observator Cultural, Nr. 74, 75, 76 si 77 / 2001.
- Top -
_______________________________
[1] Calin Cosmaciuc, Maresalul Antonescu, regretat
de politicieni si militari, Mediafax,
1.6.2001.
[2] Radio Bucuresti, 1.6.2001.
[3] cf. Evenimentul Zilei, 2.6.01,
[4] Evenimentul Zilei, Cotidianul, 4.6.01,
[5] Evenimentul Zilei, 4.6.01.
[6] Romania libera, 5.6.2001.
[7] O.C. Hogea, Andrei Dumitrescu, Recidivist in
gafe diplomatice, in: Cotidianul, 4.6.01.
[8] Generalul Mircea Chelaru, seful Statului
Major al Armatei, sustine ca exista pericolul enclavizarii zonei de sud a
Romaniei, in: Evenimentul zilei, 31.10.2000.
[9] cf. Cotidianul, Adevarul , 02.11.2000.
[10] ANMR si-a suspendat oficial activitatea,
in: Ziua, 10.11.2000;
[11] cf. Ziua, 5.6.2001 si Buna
dimineata, Israel!, Anul 3, Nr. 153, Vineri 1 Iunie /marti 5 Iunie 2001.
[12] Laura Ciobanu, Marian Sultanoiu, Bustul lui
Antonescu bulverseaza scena politica, in: Cotidianul, 5.6.2001.
[13] România libera, 5.6.2001.
[14] Ziua, 5.6.2001.
[15] Romania Mare, Nr. 570/ 15.6.2001.
[16] Cristian Tudor Popescu, Groapa dintre Iliescu
si Nastase poate inghit Romania", in: Adevarul, 6.6.2001.
[17] Cornel Nistorescu, Citi Chelaru exista?, in:
Evenimentul zilei, 7.6.2001.
[18] Zoe Petre, Amnistie si amnezie, in: Ziua,
8.6.2001.
[19] Mediafax, 5.6.2001.
[20] Jean Ancel, Transnistria, vol. 3,
Bucuresti 1998, p. 303.
[21] Vezi si cele doua articole ale lui Adrian
Cioroianu, Antonescu - drama si bustul, in: Dilema Nr. 432/8.-14. 6 2001, id.
Antonescu - bustul si farsa, in: Dilema, Nr. 433/ 15.-21.06. 2001.
[22] cf. Florin
Constantiniu, 22 iunie 1941. Intrarea României în razboi. Zece întrebari
si raspunsuri, în: Adevarul literar si artistic, Nr. 527/19.06. 2001.
[23] Tudor Voicu, Maresalul Antonescu si
atrocitatile comise de evreii sangvinari, in: Romania Mare, Nr. 527, Anul XI,
18. 08. 2000.
[24] Saptamina pe scurt, in: Romania
Mare, Nr. 570/ 15.6.2001.
[25] cf. Mircea Mihaies, Antonescu, rezerva lui
Ceausescu, în: România literara, Nr. 26/ 4.7.2001.
[26] cf. Geo Ciolcan,
Trei personalitati ale Nationalismului Romanesc, in Romania Mare, Nr. 572/ 23.
06. 2001.
[27] cf. de exemplu: O fundatie clujeana cere
sanctificarea lui Corneliu Zelea Codreanu, in: Evenimentul zilei, 24.9. 1998.
Este vorba despre Fundatia "Sarmizegetusa", din Cluj-Napoca, membra a
Clubului Nationalist-Crestin – de extrema dreapta.
[28] cf. de exemplu: Constantin Burlacu
(Directorul revistei „New Right“ din New York), Un slugoi debil mintal: Cornel
Dumitrescu, in: Romania Mare, Nr. 449/ 19. 02. 1999. Constantin Burlacu, Legionarii din
SUA au pus pleoapa pe Mos Manivela: (Text reprodus din revista „The New Right“,
care apare la New-York), in: Romania Mare, Nr. 483/15.10.1999. Într-o scrisoarea adresata lui Vadim Tudor
de Constantin Burlacu, aparuta in Romania Mare Nr. 500/ 11.02. 2000 sub titlul,
"Presedintele PRM, criticat ca este ...filosemit!", acesta scrie ca
pe newsgroup-ul SCR (Soc. Culture Romanian) s-ar fi dat publicitatii o stire
potrivit careia liderul PRM-ului ar intentiona sa faureasca "in Romania un
nationalism pe placul globalismului jidanesc si al fortelor oculte",
incheind cu aceasta propozitie: "Domnule Corneliu Vadim Tudor, va rog
sa-mi comunicati daca dvs. aveti cunostinta de aceste acte provocatoare si
rauvoitoare contra nationalistilor romani si, indeosebi, contra adeptilor
Garzii de Fier, sau dvs. habar n-aveti de toate acestea, iar in spatele tuturor
actiunilor huliganice, teroriste si criminale se ascund jidanii si agentii lor,
care urmaresc sa bage intriga intre legionari si partidul dvs., ca sa se
dusmaneasca, macelareasca si ucida intre ei?! Cele mai bune urari de bine. Cu
deosebita stima (…)".
Legionarii de toate culorile (inclusiv simistii si codrenistii) s-au distantat
de actiunile lui Burlacu si de incercarile acestuia de a crea o alianta cu
PRM-ul. Într-un Comunicat - semnat de Mircea Dimitriu la 3 iunie 2001 si
publicat pe pagina internet – intitulata: "Miscarea Legionara" -, urmasul
lui Horia Sima care traieste la Stuttgart, in Germania, se distanteaza de
Burlaca. "În virtutea functiei pe care o detin si cu acordul expres al
Miscarii din tara, desmint categorit existenta oricarei legaturi intre Miscarea
Legionara si pagina de internet cu denumirea 'Garda de Fier - Gazeta de Exil'.
Ea este una din numeroasele diversiuni, create cu misiunea de a produce
confuzie pe de-o parte si de a declansa lovituri impotriva Miscarii prin
actiuni de provocare, pe de alta parte. În ce priveste persoana D-lui Burlacu,
pot afirma cu toata certitudinea ca Miscarea Legionara nu are cunostinta de
existenta vreunui legionar cu acest nume", scrie Dimitriu (comandant
legionar, Secretar General al ML-Exterior). Redactia revistei electronice pro-simiste, "Sfarma Piatra"
adauga pe aceeasi pagina un citat dintr-o fisa a Securitatii – preluata din
presa romaneasca - privindu-l pe Burlacu: "O pregatire submediocra:
absolvent de opt clase primare si al unui curs de ospatari", "nu s-a putut
realiza in viata primara, fiind marcat de tulburari psihice cu impact asupra
comportamentului sau", sufera de "un sindrom de ratare",
"manifesta tendinte psihotice reactive de tip paranoic". Si mai
departe: El este "acompaniat de un
delir al grandorii care il face sa se considere continuator direct al
'Capitanului' Corneliu Zelea Codreanu". (Textul se intituleaza: "O
clarificare necesara".)
[29] Garda de fier – Gazeta de Exil, versiune
internet, iunie 2001.
[30] Corneliu Vadim Tudor: În timp ce alte partide
fac istorie, PRM face politica, "Romania Mare, Nr. 572/ 23. 06. 2001.
[31] cf. Cotidianul,
16.06.2001.
[32] Cotidianul, 16.06.2001.
[33] William Totok, Zwischen Euphorie und Torschlusspanik, Deutsche Welle, 1996.
[34] Ion Coja : Holocaust în România? Scrisoare Deschisa catre Eminenta Sa Alexandru
Safran, în: România Mare, Nr. 555, Anul XII, Vineri, 2 martie 2001
[35] Volumul lui Olivian Verenca,
Administratia civila româna în Transnistria. 1941-1944 (ed.a II-a îngrijita de
Serban Alexianu), Bucuresti, 2000, calificat drept o dovada pentru "umanismul
militant al românilor" (p.11), vine în întimpinarea unor asertiuni
similare vehiculate de revizionistii români.
[36] cf. Ion Coja, Declaratia participantilor
la simpozionul international Holocaust în România?, în: Permanente, an IV, Nr.
6/2001.
[37] A nu se confunda cu Grupul "Noua
Dreapta" (prezidat de Bogdan
George Radulescu) care scoate revista "Maiastra". (Semnaturile
unor colaboratori ai revistei "Maiastra" se regasesc si în
publicatia "Generatia
Dreptei" editata de oameni apropiati "Uniunii Fortelor de
Dreapta" – UFD). Organizatia
"Noua Dreapta" este condusa de Tudor Ionescu (si editeaza revista
"Noua Dreapta" în care publica si Ion Coja). Organizatia "Noua
Dreapta" a demonstrat împotriva liberalizarii art. 200 C.p. Ionescu a
declarat ca "organizatia pe care o conduce militeaza împotriva sectelor
religioase si a legalizarii homosexualitatii, solicitînd, de asemenea,
rezolvarea problemei rromilor, prin integrarea sociala a acestora sau parasirea
teritoriului tarii, în cazul în care nu se pot adapta." “În opinia
noastra, pentru un popor crestin, homosexualitatea este o notiune straina si
improprie. Astfel de comportamente deviante au existat dintotdeauna, dar
solutia nu este acceptarea, ci combaterea acestora”, a mai spus Ionescu
agentiei Mediafax (14.02. 2001). Organizatia cunoscuta si sub numele “Forumul
Crestin Noua Dreapta” a fost înfiintata la sfîrsitul anului 1999 si are filiale
în mai multe orase ale tarii, numarînd aproape 300 de membrii, în majoritate tineri intelectuali, precum rezulta
si din informatiile publicate pe pagina internet a grupului..
[38] Nicolae Calota, Despre
"toleranta" si "buna conlocuire", (Organizatia "Noua
Dreapta", pagina internet, 2001).
[39] Vezi: Ion Coja se razboieste cu Muzeul
Holocaustului, în: România
libera, 04.09. 1998.
[40] Ion Coja, Legionarii nostri. Sunt român si
nimic din ce este românesc nu mi-e strain, Bucuresti 1997, p. 86-121.
[41] Mediafax, 23.6.2001.
[42] Mediafax, 25.06.2001.
[43] Mediafax, 21. 01. 2001, Buna dimineata,
Israel!, Anul 3, Nr. 112, Luni 22 / Marti 23 Ianuarie 2001.
[44] cf. Buna
dimineata, Israel!, Anul 3, Nr. 157, Vineri 15 / Duminica 17 Iunie 2001.
[45] Mihai Creanga, O judecata cu final comandat,
in: Aldine, Nr.272/ 2001, România libera, 30.6.01.
[46] Valeriu Graur, Razboiul dezrobirii, in:
Aldine, Nr.272/ 2001, România libera, 30.6.01.
[47] idem.
"Tod den Juden, Geschäftemachern und Zigeunern". Diese Losung hatten im letzten Jahr Unbekannte mit weißer Farbe an die Wand einer Unterführung in Temeswar geschrieben. Inzwischen sind die Buchstaben fast verblasst. Die Aufschrift selbst störte jedoch niemanden. Weder die täglich vorbeifahrenden Wagen noch die Stadtväter.
Ähnliche aggressiv-rassistische Schmierereien sind kürzlich in mehreren Städten Rumäniens aufgetaucht. Gegen die kampagnenartige Verunglimpfung einer ganzen Volksgruppe protestierten nun die rumänischen Romaverbände, die ein energisches Eingreifen der Polizei und Justiz forderten.
Für die rumänische Presse waren diese Vorfälle kein Thema. Statt sich mit dem um sich greifenden alltäglichen Rassismus auseinanderzusetzen, hüllten sich die Zeitungen in ein komplizenhaftes Schweigen. Selbst die Polizei versucht die wachsende Fremdenfeindlichkeit herunterzuspielen. Von einer ernsthaften Gefährdung der Roma seitens rechtsextremer Gruppierungen könne nicht gesprochen werden, erklärte der Leiter der Abteilung Strafverfolgung der Bukarester Polizei im Rahmen einer öffentlichen Debatte, an der Vertreter des rumänischen Helsinki-Komitees, der Romaorganisation "Romani Criss" und des hohen UN-Kommissars für Flüchtlinge teilnahmen.
"Romani Criss" hatte im Verlauf der Debatte zahlreiche Beispiele von Diskriminierungen vorgelegt und vor allem darauf verwiesen, dass Angehörigen der Romaminderheit wegen ihrer dunklen Hautfarbe der Eintritt in vielen Diskotheken und öffentlichen Lokalen verweigert wird. Gleichzeitig machte der Romaverband auf die neofaschistische Gruppierung aufmerksam, die unter dem Namen "Organisation 'Neue Rechte'" eine gewaltbereite romafeindliche Agitation betreibt.
Auf der Internetseite dieser Gruppierung wird den "kriminellen Zigeunern" der Krieg erklärt und die Forderung erhoben, Rumänien ethnisch zu reinigen. Um der "zigeunerischen Überfremdung" Einhalt zu gebieten hat die Organisation 'Neue Rechte' ein einfaches radikales Rezept: "die Ausrottung des satanistischen Geistes der Zigeuner, der das Land buchstäblich erdrückt". "Wir sind Zeugen eines nationalen Erwachens. Wir wollen nichts mehr von einer Romasprache hören, keine gebogenen Nasen und bläulichen Lippen mehr sehen", heißt es in einem programmatischen Text der Internetpublikation "Neue Rechte".
Die äußerst rassistisch-militante Organisation "Neue Rechte", deren Mitglieder in schwarzen Uniformen und in Springerstiefeln auftreten, hat sich zudem auch noch gegen die Liberalisierung des Schwulenparagraphen und gegen die "Umtriebe" sogenannter "religiöser Sekten" ausgesprochen. Das Symbol dieser Ende 1999 gegründeten und mit den westlichen Skinheads vergleichbaren Gruppierung ist das Keltenkreuz. Das gleiche Emblem benutzen auch die neofaschistische amerikanische "Stormfront" und die mit der Jugendorganisation der NPD kooperierende, irisch-englische Neonazigruppierung, "The Third Position".
Zu den Unterstützern der Organisation 'Neue Rechte' gehört auch Ion Coja, Linguistikprofessor an der Bukarester Universität und Verfasser mehrerer rechtsradikaler und revisionistischer Schriften. In einem Leitartikel für die Publikation "Neue Rechte" begrüßte Coja ausdrücklich den nationalen Idealismus der offensiven "jungen Generation". Coja ist seit der Wende von 1989 durch seine ablehnenden Äußerungen zu den Menschenrechten, der pluralistischen Demokratie, dem Rechtsstaat sowie durch sein Plädoyer gegen die multikulturelle Gesellschaft aufgefallen.
Mit seiner kürzlich gegründeten "Liga zur Bekämpfung des Antirumänismus" versucht der notorische Holocaustleugner Coja ähnliche Ziele zu verwirklichen wie die Organisation "Neue Rechte". Auf einem im Juni in Bukarest stattgefundenen Kongress der Liga stellte Coja einen Gesetzesentwurf vor, der eine juristische Gleichstellung von Antisemitismus und Antirumänismus vorsieht. In einem Grundsatzreferat lieferte einer der Kongressteilnehmer auch die Begründung für den Entwurf: "In Rumänien existiert ein besonders gut organisierter institutionalisierter Antirumänismus, der von jenen Kräften gesteuert wird, die von einem Holocaust in unserem Land sprechen."
William Totok
22. Juli 2001
- Top -
hjs-online
Nr. 7/2001
Erstellt: 25. 06. 2001 - Aktualisiert 22.07. 2001
Back/Înapoi/Zurück: Der Fall Antonescu
– Cazul Antonescu
© hjs-online