|
CAZUL ANTONESCU |
Protest gegen die Zunahme rechtsextremistischer
Aktivitäten in Rumänien/ Romanian Jewish
Community protest revival of fascist movement/ Protestul Federatiei
Comunitãtilor Evreiesti din România
împotriva
recrudescentei extremei drepte/
Replica revistei legionare: Sfarmã Piatrã
Vor allem auf Kritiken aus dem Ausland, in denen auf die gefährlichen Verharmlosungen der faschistischen Vergangenheit hingewiesen wurde, lösten kampagnenartige Gegenreaktionen aus. Zahlreiche rumänische Intellektuelle forderten eine Gleichsetzung des Holocaust mit dem Gulag, wobei den Gegnern dieser These eine prokommunistische und antirumänische Haltung unterstellt wird. Die französische Essayistin Alexandra Laignel-Lavastine, die wiederholt auf die bagatellisierenden rumänischen Gleichsetzungstheorien hingewiesen und diese widerlegt hat, ist seit 1998 eines der beliebtesten Angriffsziele rechtskonservativer Intellektueller und Vertreter rechtsradikaler sowie neolegionärer Kreise, Gruppierungen und Klubs.
In einer programmatischen Schrift einer Gruppe, die sich als "Neue Rechte" bezeichnet und die enge Beziehungen zu westeuropäischen rechtsradikalen Organisationen unterhält, werden Alexandra Laignel-Lavastines Schriften als "perfide"(vgl. România liberã, 01.04.2000 - Aldine, Nr. 804/ 26 03. - 01 04. 2000) bezeichnet. Die rumänische Gruppe "Neue Rechte" wurde 1994 gegründet und ist bislang nur sporadisch von der Öffentlichkeit wahrgenommen worden. In 4 Textbeispielen dokumentieren wir den charakteristischen Entwicklungstrend der "Neuen (osteuropäischen) Rechten" schlechthin.
Als Vordenker der rumänischen Gruppe "Neue Rechte" gilt Bogdan George Rãdulescu. Er ist auch der Gründer des Bukarester rechtskonservativen Klubs "Acolade" - der Keimzelle der "Neuen Rechten". Auf den Tagungen dieses Klubs wurden folgende Schwerpunktthemen debattiert: "Der Ahnenkult", "Widerstand gegen die Amerikanisierung", "Die Ökologie - eine Form der Wiederauferstehung der Völker", "Gegen die westliche Expansion - Manifest für ein integrales Europa". (Vgl. William Totok: Der alltägliche Antisemitismus Tagebuchaufzeichnungen 1935-1944 des rumänienjüdischen Autors Mihail Sebastian, in: Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, Heft 2/1997).
Trotz einer augenfälligen geistigen Verwandtschaft zwischen der Gruppe "Neue Rechte" (nicht zu verwechseln mit der Organisation "Neue Rechte" - siehe dazu: Antonescu geopfert auf dem Altar der Diplomatie und Die rumänische Neonaziorganisation "Neue Rechte" hat den Roma den Krieg erklärt) und anderen ähnlichen rumänischen Zirkeln ist es bislang zu keiner umfassenden Zusammenarbeit oder zur Schaffung einer gemeinsamen Plattform gekommen. Jede Gruppe erhebt für sich den Anspruch der ideologischen Unfehlbarkeit. Aus diesem Grund grenzen sich diese vor allem "intellektuell" agierenden Zirkel voneinander ab. Die Annäherungsversuche von Bogdan George Rãdulescu an die Stiftung "Anastasia" (und den gleichen orthodox-ethnisch ausgerichteten von Sorin Dumitrescu gegründeten Verlag) scheiterten. Obwohl die erste Nummer der Zeitschrift der "Neuen Rechten", "Mãiastra", 1999 in einer Buchhandlung des "Anastasia" Verlags vorgestellt wurde, distanzierte sich die Stiftung von dem Programm der Gruppe, mit der Begründung, sie sei etwas Anderes und dürfe somit nicht in einem Atemzug mit anderen rechtskonservativen und -nationalistischen oder postfaschistischen Vereinigungen, Parteien und Verbänden genannt werden. Wir dokumentieren diesen Text in der Originalfassung.
(Heft 2 der Zeitschrift wurde am 20. Juli 2000 im Rumänischen Literaturmuseum in Bukarest im Beisein von Laurentiu Ulici präsentiert. Ulici war bis zu seinem Tod im Herbst 2000 der Vorsitzende des rumänischen Schriftstellerverbandes und Senator im Parlament, wo er die Union der Rechtskräfte - Uniunea Fortelor de Dreapta [UFD] vertrat. Die UFD hat sich im August dem umgebildeten Parteienbündnis, Demokratischer Konvent 2000 (CDR 2000) angeschlossen. Dem Bündnis, das am 7.8. 2000 ein gemeinsames Wahlprotokoll ratifiziert hat, gehören außer der UFD noch die Christdemokratische Nationale Bauernpartei [PNTCD] und die Ökologische Föderation [FER] an. Die Unterschiede zwischen der "Neuen Rechten" und der Union der Rechtskräfte bestünden, laut rumänischen Presseberichten, darin, dass die Neue Rechte schwerpunktmäßig das Konzept der ethnischen Nation vertritt, die UFD hingegen sich aber vielmehr zum Prinzip der bürgerlichen Nation bekennt.)
Einer der Hauptvertreter der rechtskonservativ-orthodoxen "Anastasia"-Stiftung ist Rãzvan Codrescu. Er gehört zu den Mitarbeitern des Anastasia-Verlags und betreute 1998 als Lektor auch den Band von Sorin Dumitrescu, "Rock & Popen". Der Druck der gesammelten Aufsätze von Sorin Dumitrescu, dem Initiator der Stiftung, ist vom Bukarester Kulturministerium gesponsert worden.
Ebenfalls im Anastasia Verlag ist auch das theoretische Buch von Rãzvan Codrescu erschienen: "Der Geist der Rechten. Zwischen Tradition und Aktualität"(1997). Codrescu gehört zu den eifrigsten Mitarbeitern der rechtsextremen Zeitschrift aus Sibiu/Hermannstadt, "Puncte Cardinale", für die er u.a. auch die Schriften von Claudio Mutti übersetzt hatte. Der bekannte italienische ultrakonservative Publizist ist ein Enkel von Julius Evola (1898-1974).
Von Evola, einem Bewunderer des rumänischen Faschistenführers Codreanu und Brieffreund Mircea Eliades, sind in Rumänien ebenfalls mehrere Bücher erschienen: "Metafizica sexului" (Humanitas Verlag), "Yoga tantricã" (Deceneu Verlag), "Nationalism si ascezã" (mit einem Nachwort von Rãzvan Codrescu, Fronde Verlag).
Als Übersetzer einiger Schriften Claudio Muttis, die ursprünglich in der Zeitschrift "Puncte Cardinale" veröffentlicht wurden und nun auch in Buchform vorliegen, benutzte Codrescu mehrere Pseudonyme (z.B. Adolf Crivãt-Vasile).
In den letzten Jahren gab es wiederholt Kontakte zu Vertretern der westeuropäischen "Neuen Rechten" (vor allem des Kreises um Benoist aus Frankreich. Als Resultat dieses Gedankenaustausches ist nicht zufällig 1998 gerade im Bukarester Anastasia Verlag das Buch von Alain de Benoist, "O perspectivã de dreapta" erschienen.)
Seit 1994 beteiligen sich Vertreter der rumänischen Gruppe "Neue Rechte" an internationalen Konferenzen rechtsextremer Kreise in Frankreich, Spanien, Belgien und Argentinien. Theoretische Aufsätze der rumänischen Rechten sind in einschlägigen Zeitschriften der westeuropäischen Rechten erschienen: "Eléments" und "Nouvelle Ecole" (Frankreich), "Tekos" (Belgien), "Diorama Letterario" (Italien), "Hespérides" (Spanien).
Die
rumänische "Neue Rechte" unterhält - nach eigenen Angaben - enge
Verbindungen zu der französischen
G.R.E.C.E. ("Groupement de Recherches
et d'Etudes pour la Civilisation Européenne"), die wiederum
den europaweit agierenden, nationalrevolutionär ausgerichteten
"Europäischen
Synergien" angehört. Der 1969 in Nizza gegründete Verein
G.R.E.C.E. war lange Zeit die Kernorganisation der französischen
"Neuen Rechten".
Die "Europäischen Synergien" sind ein europaweites Neue-Rechte-Netzwerk, das 1993 infolge ideologischer Differenzen und persönlicher Streitereien innerhalb der französischen "Nouvelle Droite" gegründet wurde.
Zu den "Europäischen Synergien" gehört auch die "Deutsch-Europäische Studien-Gesellschaft" (DESG), die eng mit "Synergon Deutschland" zusammen arbeitet. G.R.E.C.E., DESG und "Europäische Synergien" stehen für eine Renaissance der nationalrevolutionären Ideologie im Rechtsextremismus, sie plädieren für ethnische und völkisch-kollektivistische Vorstellungen. Ein Schwerpunkt der Agitation dieser Gruppen ist der Gedanke des sogenannten Ethnopluralismus, der auf die Beseitigung einer multikulturellen Gesellschaft abzielt. (Vgl. Verfassungsschutzbericht des Landes Nordrhein-Westfalen für das Jahr 1997 bzw. 1998, Düsseldorf, 1998 und 1999.)
Das vor allem von Henning Eichberg entwickelte Konzept des Ethnopluralismus fußt auf einer Europakonzeption, die bereits in der Zwischenkriegszeit von Rechtsradikalen - zum Teil auch von den deutschen Nazis - geteilt wurde. Danach sollen die jeweiligen Nationalstaaten ausschließlich eine Heimat der jeweiligen staatstragenden Nationen sein, in deren Mitte kein Platz mehr für ethnische Minderheiten ist. Diese müssen entweder verschwinden oder sich assimilieren. Gemäß der rechtsextremistischen Argumentationen der Ethnopluralisten, findet jede Ethnie ihre Identität nur im eigenen kulturell und sozial homogenen Umfeld. Auf diese These stützt die Euro-Rechte auch ihre Theorie vom "Europa der Vaterländer", die beispielsweise in der sogenannten "Köschinger Resolution" (1997) zusammengefasst ist. Die Resolution stammt aus der Feder führender europäischer rechtsradikaler Organisationen und wurde von dem Förderkreis "Nation-Europa-Freunde e.V." verbreitet.
"Europa ist in höchster Gefahr. Seine geschichtlichen und kulturellen
Grundlagen, seine Identität und Vielgestaltigkeit werden durch die
in Maastricht konzipierte Politik zerstört. Wir rufen die Verantwortlichen
zum Verlassen dieses Irrweges auf und bekennen uns zu einem Europa der
Vaterländer. Das Recht jedes Volkes, seine Freiheit und Souveränität
im eigenen Staat zu verwirklichen, muß durchgesetzt und geschützt
werden. Demokratische Selbstbestimmung und soziale Ordnung bedürfen
des nationalstaatlichen Rahmens. Europa kann nur leben und gedeihen, wenn
die Rechte seiner Völker gewahrt werden.
Wir begrüßen die Forderung des Vorsitzenden des französischen
Front National, Jean-Marie Le Pen, nach einer engen Zusammenarbeit der
patriotischen Parteien und Kräfte Europas. Auch der damit verbundene
Einigungsappell an die demokratische Rechte in Deutschland wird von uns
mitgetragen. Dieser Appell richtet sich gegen niemanden, sondern speist
sich aus dem Wunsch, gleichgesinnte zum Vorteil der gemeinsamen Sache zusammenzuführen.
Front National in Frankreich und Vlaams Blok in Belgien stellen seit Jahren
unter Beweis, daß Einigkeit die Grundvoraussetzung eines dauerhaften
und wachsenden Erfolges ist. Dies kann und muß Vorbild auch für
deutsche Patrioten sein." (zit. nach: Verfassungsschutzbericht des Landes
Nordrhein-Westfalen für das Jahr 1997, S. 130-131).
In der rechtsextremen deutschen Publikation, "Nation & Europa. Deutsche Monatshefte" (4/1997) sind die politischen Ziele der Zeitschrift zusammengefasst, die sich praktisch mit jenen der Euro-Rechten decken:
In dem eklektischen Aufsatz von Bogdan George Rãdulescu (siehe weiter unten die Auszüge in: Textbeispiel 1) werden die intellektuell grundierten, rechtsradikalen weltanschaulichen Konzepte des traditionellen rumänischen Rechtsextremismus mit ideologischen Versatzstücken aus dem Arsenal der europäischen "Neuen Rechten" ergänzt. Ohne die Legionärsphilosophie ausdrücklich zu nennen, beruft sich Rãdulescu unmissverständlich auf die rumänische Tradition der "kulturellen klassischen Rechten". Er spricht sich für den "Kult der Eliten" aus und zitiert dabei offensichtlich rechtsradikale Gedankenmuster aus Westeuropa, ohne jedoch die Quellen anzugeben. Unter den namentlich zitierten "Vorbildern" finden sich Leute wie Alain de Benoist oder dem literarischen Vorkämpfer des Nationalsozialismus, Arthur Moeller van den Bruck (1876-1925), der 1923 den Begriff "Das Dritte Reich" in Umlauf gesetzt hat.
Rãdulescu spricht sich gegen den "Egalitarismus" und gegen eine "offene Gesellschaft" (Popper) aus, lehnt eine "zigeunerisch-proletarische Subkultur" ab, ist gegen die Linke, den "russischen Panslawismus" und die "Amerikanisierung", verurteilt die ethnische "Durchmischung" und das "Mestizentum". Im Gegensatz dazu bekennt er sich zur Pflege "ethnokultureller Traditionen", einem starken Staat, einem "authentischen Konservatismus", einem "geografischen Determinismus" und einem auf "bio-ethnischer Vielfalt" fußenden "Ethnopluralismus".
Die folgenden 4 Textbeispiele der rumänischen "Neuen Rechten" - von Bogdan George Rãdulescu, Bogdan-Ioan Matei, Stefan Stoica und Ion Varlam - veranschaulichen die Intellektualisierungsbemühungen, die sich im Rechtsextremismus europaweit vollziehen. Die Autoren versuchen - angesichts des rumänischen Superwahljahres 2000 - ihre Positionen in die politische Diskussion einzubringen.
Dabei orientieren sie sich ideologisch insbesondere an antidemokratischen und anti-westlichen Strömungen, allen voran die französische intellektuelle "Neue Rechte". Diese knüpfte bereits in den 70-er Jahren an die Traditionen und Vorstellungen der sogenannten "Jungkonservativen" und "Nationalrevolutionären" aus der Weimarer Republik an, aktualisierte sie und entwickelte sie weiter. Im Mittelpunkt dieser Auffassungen steht die Forderung nach einer "Kulturrevolution von rechts", die letztendlich den politischen Systemwandel nach sich zieht. Bislang ist daraus weder eine einheitliche europäische Ideologie noch eine verbindliche Strategie entstanden.
In Deutschland gibt es allerdings mehrere auf ideologischer Verwandtschaft basierende Personenzusammenschlüsse, wie das "Thule-Seminar" (das sporadisch die Zeitschrift "Elemente der Metapolitik zur europäischen Neugeburt" herausgibt, aber vorwiegend im Internet aktiv ist.).
Ein anderer deutscher rechtsextremistischer Intellektuellenzirkel ist die nationalrevolutionär ausgerichtete "Deutsch-Europäische Studien-Gesellschaft" (DESG). Sie besteht seit 1972 und gibt das "DESG-inform" und die Theoriezeitschrift "Junges Forum" heraus.
Die DESG arbeitet seit 1997 eng zusammen mit "Synergon Deutschland", der deutschen Sektion der europaweit agierenden, ebenfalls nationalrevolutionär ausgerichteten "Europäischen Synergien".
Die "Europäischen Synergien" plädieren, wie gesagt, für eine Wiedergeburt der nationalrevolutionären Ideologie und grenzen sich ausdrücklich von der Aufklärung, der französischen und russischen Revolution und der Linken schlechthin ab. Ableger beziehungsweise Stützpunkte der Synergien existieren in Frankreich, Belgien, Schweiz, Spanien, Portugal, Italien, Deutschland, Litauen, Lettland, Russland, Kroatien, Serbien, Polen, Griechenland, Ungarn, Österreich und Rumänien.
Die rechtsextremistischen europäischen Intellektuellenzirkel berufen sich zunehmend auch auf das Gedankengut von Sympathisanten des italienischen Faschismus, allen voran der elitäre Kulturphilosoph Julius Evola.
Anlässlich seines 100. Geburtstags am 19. 05. 1998 organisierten die "Europäischen Synergien" zusammen mit der Wiener Burschenschaft "Olympia" in Österreich ein Seminar, das von Beobachtern als ein Versuch der Rechten eingestuft wurde, "Theoriedefizite und den Mangel an übernationaler Organisation und Identifikation zu überwinden".
In dem rechtsextremen Pressedienst "Politische Hintergrund Informationen" (PHI), der seinen Sitz in Litauen hat, wurde die Veranstaltung als voller Erfolg gefeiert, notierte das "Dokumentationsarchiv des österreichischen Widerstands" (DÖW) in seiner Online-Publikation Mai/1998.
Für "Searchlight" (12/98) ist Evola "die Triebfeder von vielem, was bei der extremen Rechten als Theorie gilt, und eine Inspiration für Aktivisten".
In der Auffassung von "Searchlight" ist der Italiener "ein Architekt des Terrors". In seinem 1934 veröffentlichten Buch, "Revolte gegen die moderne Welt", beschreibt Evola die moderne Welt als Folge einer 2000-jährigen Dekadenz. Seine in diesem Werk entworfene Weltsicht basierte auf einem östlichen zyklischen Geschichtskonzept und auf der Verherrlichung einer heroischen, aristokratischen und maskulinen Tradition einer überlegenen Rasse. Das Buch stützt sich auf Quellen des östlichen Mystizismus und ist von Oswald Spengler und dem Antimodernisten René Guénon beeinflusst. Evolas moderater "geistiger Rassismus" wurde in die Doktrin des italienischen Faschismus integriert und unterscheidet sich vom "biologischen Rassismus" der Nazis. "Searchlight" unterstreicht die Ende der 30-er stattgefundene Begegnung Evolas mit dem späteren Religionshistoriker Mircea Eliade und hebt hervor: "Eliade war ein Antisemit und Bewunderer von Corneliu Codreanus faschisticher Legion Erzengel Michael und wurde später ein Förderer von Alain de Benoist's Think Tank GRECE. Evola und Eliade blieben in Kontakt und trafen sich 1950 noch einmal." Evola war fasziniert von gewissen okkulten und elitären Neigungen der SS-Bonzen, lebte jahrelang in Nazideutschland und veröffentlichte in zahlreichen Zeitschriften des 3. Reiches.
In seinem Aufsatz "Reich und Imperium als Elemente der neuen Europäischen Ordnung" (Europäische Revue, XVIII, 2/1942; S. 69ff) entwirft Evola ein neues Europabild, das nach dem Sieg der Achsenmächte entstehen würde und schlussfolgert: "Abgesehen von Rumänien, das nunmehr in unserer Front steht, könnten also auch slawische und griechisch-orthodoxe Völker organisch in die künftigen imperialen Räume der Achse einbezogen werden. Die Bedingung dafür wär sogar die Rückkehr zum innersten Kern ihrer eigenen Traditionen, die Ablehnung der slawischen Maske des bolschewistischen Wahnsinnes oder der heuchlerischen, äußerlich demokratisch bestimmten, aber innerlich rein imperialistischen Ideologie, mit der unsere Gegner so viele Nationen betrogen haben. Im neuen hierarchischen, germanischen und römischen Europa-Gedanken würden auch diese Völker den wahren Schwerpunkt ihrer besseren Bestrebungen sowie die Grundlage für eine geordnete und harmonische Entwicklung ihrer Möglichkeiten finden - im Zeichen und im Schutze einer höheren Kultur, die es versteht, sie zu achten und zu schützen."
Ende der 30er Jahre machte er sich mit den rassistischen Theorien von Houston Stewart Chamberlain, Alfred Rosenberg und Hans F. K. Günther vertraut und prägte die Begriffe "Rassismus des Geistes" und "geistiger Faschismus". Als Kulturkorrespondent der Zeitschrift "Il regime Fascista" verbreitete er seine politischene Ideen und untermauerte philosophisch die italienischen Rassengesetze (vor allem in seiner Schrift, "Synthese der Rassendoktrin", 1941, in der er die These aufstellte, "dass 'Rassenreinheit' genetisch zu erreichen sei, dass sie sich aber zuerst im menschlichen Geist manifestieren müsse: 'Rassereinheit' der Seele führe zu 'Rassereinheit' des Körpers".) Evola war bemüht, eine andere Rassenlehre, als die der Nazis zu entwickeln, für die das Konzept der Nation ein Ausdruck der Rasse war, während im italienischen Faschismus die Nation einen Vorrang vor der Rasse hatte. Obwohl er immer darauf bedacht war, sich von dem primitiven völkischen Antisemitismus der Nazis abzugrenzen, schrieb er das Vorwort zu der italienischen Ausgabe der "Protokolle der Weisen von Zion".
Auch nach dem 2. Weltkrieg meldete sich Evola mit neuen Büchern zu Wort wie: "Menschen in Ruinen" (1953) und "Den Tiger reiten" (1961), in denen er seine Theorie der Regression ausarbeitete sowie seine philosophischen Konzepte zur Zerstörung der (italienischen) Demokratie und gewaltsamen Machtübernahme durch einen elitären "Neuen Orden", der ein "Drittes Regime" errichten sollte. "Mit dem Aufruf zur Schaffung des 'ausgewählten Menschen', des 'aktiven Nihilisten' und des 'Anarchisten der Rechten' drängte Evola offen auf gewaltsames Handeln," bemerkt "Searchlight". Die gleiche Publikation beschreibt Evola als den "führenden faschistischen Philosophen in Europa", zu dessen glühendsten Bewunderern der Nazi-Verleger Claudio Mutti ebenso gehört wie der berüchtigte Terrorist Franco Freda, der Evolas wichtigste Werke herausgab. In Frankreich zitiert ihn der "neurechte Faschist" Alain de Benoist ausgiebig, und sogar in Russland hat er Anhänger in rechtsextremen Gruppen aus dem Umfeld von Aleksandr Dugin." Ebenso auch in Rumänien wie auch in Ungarn, wo der Vordenker des neofaschistischen "Schwert-Kreuz-Krone Bundes", László András sich sowohl auf das Ideengut des Führers der "Pfeilkreuzler", Ferenc Szálasi (1897-1946) beruft als auch auf das von Evola. "Der Rechtsextremismus des Bundes ist als ultra-rechts zu verstehen. Dem entsprechend ist der Bund der Repräsentant und Träger einer elitären, letztlich aristokratischen, exclusiven, meritokratischen, androkratischen und radikalkonservativen Idee", heißt es in den "Ideologischen Grundlagen des Bundes". In der von Peter Pál Jozsa herausgegebenen rechtsradikalen ungarischen Zeitschrift "Pannon Front" kommen, wie die ultrarechte "Junge Freiheit" (Nr.18/ 24.04.98) lobend feststellt, "altbekannte Denker und Schriftsteller wie Spengler, Jünger, Evola, de Benoist, Eliade, Nietzsche, Codreanu zu Wort - und auch, dem deutschen Leser leider unbekanntere Köpfe, wie Béla Hamvas, Ferenc Zajti, Viktor Padanyi und András László." Auch das 1997-98 gegründete rechtsradikale ungarische Magazin "Sacrum Imperium" beschäftigt sich "vor allem mit dem traditionellen Gedankengut Julius Evolas und mit dessen ungarischen Vertreter András László" .
In England gehören zu den Anhängern Evolas: Nick Griffin von der "British National Party" und der katholisch-fundamentalistische Nazi Derek Holland von der "International Third Position" (die wiederum die rumänische neolegionäre Temeswarer Gruppe um die Zeitschrift "Gazeta de Vest" und der Gesellschaft "Constantin Stoicãnescu" unterstützt). In Deutschland hat Evola einen besonderen Einfluss auf das von Pierre Krebs geleitete Thule-Seminar.
W.T.
Gegenangriff der Neuen Rechten in voller Offensive der Linken
Für eine Neue Rechte
|
Contra-atac al Noii Drepte în plina ofensiva a Stangii Mai mult. Saracia si reflexul egalitarist au determinat
in ultima vreme o abordare permisiva a problemei imigratiei. Sa luam exemplul
cartierelor bucurestene dominate deja de o subcultura de tenta gitano-proletara.
In ultimii ani, s-a dezvoltat aici o economie de bazar prin comercializarea
intensa de catre alogeni a marfurilor orientale (arabe, turcesti si chinezesti).
Economia de bazar - dincolo de pitorescul ei sociologic - instituie un
soi de comert minor care anesteziaza nevoia de o productie autohtona de
bunuri.
|
(...) Die Linke in unserem Land ist schuldig. Nicht nur an der gewaltsamen Einsetzung des Kommunismus, sondern auch an der Ent-Rumänisierung dieses Landes, das sie versklavt und tsiganisiert hat. Das wissen all jene, die jetzt hysterisch die Linke unterstützen, mit den in den Hosentaschen geballten Fäusten.
Der Fluch muss gelöst werden. Der Kommunismus wurde durch Gewalt errichtet. Seine Liquidierung muss ebenso durch Gewalt stattfinden. Zunächst, durch die Gewalt der Ideen. Sie sind die ersten Waffen. Für eine neue Rechte...
Eine Rechte ist bei uns noch nicht aufzufinden. Verantwortlich für das Nichtvorhandensein der Rechten ist die Geschichte der letzten fünfzig Jahre (...), aber auch das Fehlen einer "rechten Vision", die in den letzten zehn Jahren in der Auseinandersetzung mit dem Zeitgeist rekonstruiert hätte werden können. Es sind mehrere politische Tendenzen bemerkbar, die vorgeblich rechts eingestellt sind. Ihr Bezugspunkt ist der klassische Liberalismus. Alle diese beschränken sich jedoch, leider, darauf, eine ökonomische Rechte darzustellen. Eine neue kulturelle Rechte muss eine politische Rechte hervorbringen.
Der Egalitarismus ist der schärfste Feind der Rechten. (...) Der Egalitarismus erscheint durch die lügenhafte Negation der Ungleichheiten, die zwischen den Menschen bestehen. (...) Die Gleichheit ist ein ethisches, und kein biologisches Konzept. (...)
Der Komunismus hat unsere Schicksalsgemeinschaft zerstört. Seine egalitäre Mentalität hat persönliche Berufungen ins Unglück gestürzt (...)
Wir befinden uns in der Phase eines ungeordneten und ungerechten Pseudo-Kapitalismus. Ein neuer Schlag für unsere Schicksalsgemeinschaft.
Die Armut und der Egalitarismus haben in letzter Zeit eine permissive Behandlung der Immigrationsproblematik zur Folge gehabt. Nehmen wir das Beispiel der Bukarester Stadtteile, in denen bereits eine zigeunerisch-proletarische Subkultur vorherrscht. In den letzten Jahren hat sich hier eine Basar-Wirtschaft entwickelt durch die starke Verbreitung von orientalischen (arabischen, türkischen und chinesischen) Waren durch Fremde. Die Basar-Wirtschaft bildet - jenseits ihres pittoresken soziologischen Aspektes - eine Art von minderwertigem Handel, der die Notwendigkeit einer einheimischen Produktion von Waren verhindert.
Die Folge der Praktizierung der egalitären Vision ist eine Vermischung der Rassen, eine Rassenkreuzung (die sich von der Ideologie der Menschenrechte herleitet, der Grundlage der egalitären Demokratie und die sich im Popperschen Modell der "offenen Gesellschaft" wiederfinden lässt).
Die Rechte beschränkt sich nicht auf die Apologie des Kapitalismus
Die Rechte sieht es als ihre Aufgabe, den Kapitalismus zur Ordnung zu rufen. Für die Rechte besteht die einzige Existenzberechtigung des Kapitalismus darin, der ethnisch-kulturellen Tradition als Brennstoff für die Zukunft zu dienen.
Unter diesen Bedingungen muss eine rechte Kritik des Kapitalismus erarbeitet werden. (...)
Die Rechte kann zu dieser Stunde nicht liberal sein. Sie muss autoritär sein und eine soziale Vision verfolgen. Sie muss den Staat wieder in sein Recht setzen, indem sie ihn in einen Markt verwandelt, und nicht indem sie ihn minimalisiert. Um einen gerechten Kapitalismus einzusetzen und nicht einen spekulativen, der die menschliche Würde vernichtet, brauchen wir einen starken Staat, der von einer politischen Autorität geordnet wird, die nicht in Frage zu stellen ist.
Die Manipulation des Begriffes "nationales Interesse"
Man kann keine organische nationale Identität besitzen, wenn man ihre "parochialen" kulturellen Komponenten - die Regionen - ignoriert. Für den authentischen Konservativismus ist der Mensch einem geografischen Determinismus unterworfen. Geburtsort, Gemeinde, Stadt, Region haben eine eigene geografisch-kulturelle Identität. Vermittels dieser kann man seine eigene Identität stärken.
Für einen ethnischen Existentialismus
Der Ethnopluralismus gründet sich auf einen antitotalitären und antirassistischen Blickpunkt.
Der etnische Existentialismus kämpft also für die Erhaltung der bio-ethnischen Diversität der Welt (...) und er sorgt sich um die Zukunft der Ethnien. (...)
Die Ideologie der Neuen Rechten muss sowohl konservativ als auch revolutionär sein. Jeder authentische Konservativismus, sagt Moeller van den Bruck, ist notwendigerweise auch revolutionär.
Bogdan George Radulescu
Textbeispiel 2:
Eine anti-europäische Partnerschaft: Die Partei der Sozialen Demokratie (PDSR) und die Zigeuner
Prozentspiele
Die Volkszählung ergab, dass annähernd 410.000 Zigeuner in Rumänien leben, das sind 18% der Gesamtbevölkerung. 1977 hatten sich lediglich 227.000 ethnisch als Zigeuner erklärt. Das ist ein Zuwachs von 172.000 Zigeunern. 80% mehr Zigeuner (!), während die Gesamtbevölkerung in dieser Zeit nur um 5,6% angestiegen ist.
Die Soziologen können nur schwer einschätzen, ob dieser beachtliche Zuwachs der Zahl der Roma ein effektives Wachstum der Bevölkerung darstellt oder lediglich die steigende Zahl derjenigen markiert, die geneigt sind, sich als Zigeuner zu deklarieren; sie halten jedoch beide Varianten für wahrscheinlich.
Der Zigeuner kann allerhöchst toleriert und ignoriert werden, unter der Bedingung, dass er das normale gesellschaftliche Leben nicht zu sehr stört. (...) Niemand hat den Wunsch der Zigeuner eingeschränkt, ein normales Leben zu führen .(...) Es ist niemals ein sonderlich beachtenswerter Druck auf sie ausgeübt worden, damit sie ihre spezifische Lebensweise aufgeben. (...) Die Diskriminierung und Marginalisierung der Zigeuner haben ihren Grund nicht in deren ethnischen Zugehörigkeit, sondern in ihrer Lebensart.
Die Genossen Zigeuner
Die Zigeuner haben die einfachsten und primitivsten Formen des "Nationalsportes" in den 80er Jahren entwickelt: Den Diebstahl des sozialistischen Eigentums. Und, wie Elena und Catalin Zamfir festgestellt haben, "eine derartige Haltung bestärkt ihre Marginalisierung, die Armut und die negativen ethnischen Stereotypen und nährt zudem die feindliche Einstellung der Mehrheitsbevölkerung ihnen gegenüber."
"Antonescu war ein Tsaranist!"
Während des Bergarbeiterinvasion (rum. Mineriade - Anm. d.Ü.) vom Januar 1999 warteten die Zigeunerbanden aufgeregt auf das Eintreffen von Cozma und seinen Bergleuten in Bukarest, da sie die Brise einer möglichen proletarisch-zigeunrischen Revolution spürten, die das Land in die Vorgeschichte zurückgeschleudert hätte. Dann erklärte ein junger intellektueller Roma, ehrlich enttäuscht, dass der irrationale Hass der Seinigen gegenüber dem Regime von Constantinescu die Folge des geschichtlichen Traumas der Deportationen nach Transnistrien und der Überzeugung der Zigeuner von heute, "Antonescu war ein Tsaranist!" (d.h., ein Mitglied der Nationalen Bauernpartei - Partidul National-Taranesc - Anm. d.Ü.) gewesen ist.
Asiatisierung durch "PDSR-isierung"
Die Zigeuner werden nicht wie einige gewalttätige Szekler im Dezember 89 zu Messern greifen, um ihre Auseinandersetzungen mit der Polizei zu lösen, sondern sie werden weiterhin Ninja-Schwerter benutzen und Schusswaffen gegen die Polizisten einsetzen, die versuchen, ihre Pflicht zu erfüllen. Sie werden nicht den rumänischen Staat herausfordern, indem sie wie einige Ungarn aus den isolierten Gemeinden der Kreise Harghita und Covasna, die in der offiziellen Landessprache beschrifteten Schilder entfernt haben, sondern sie werden alle Gesetze des Landes übertreten, sogar im Herzen der Hauptstadt. Sie werden fortfahren (...) und sie wollen erreichen, dass die Rumänien sich in ihrem eigenen Land unbeschützt fühlen.
Die hypothetische (und nicht unvermeidbare!) Rückkehr der PDSR an die Macht würde die rumänische Gesellschaft zum Weiterbestand und Verstärkung der spezifischen Phänome verurteilen, die man eher dem Asiatentum zurechnen muss.
Bogdan-Ioan Matei
Textbeispiel 3:
Wird Rumänien das Museum des großen Scheiterns sein?
Der "tatarisch-mongolische Jakobinismus", wie Petre Tutea die bolschwistische Revolution treffend bezeichnete, trübt noch zutiefst die Hirne und die Seelen einiger Zeitgenossen. (...) Wir haben einen viel heimtückischeren Feind vor uns. Nennen wir ihn, verallgemeinernd, die Linke.
Nur eine authentische Rechte kann Lösungen anbieten, um aus dieser Apathie herauszukommen
In der Vision der Rechten geht die Toleranz nur bis zu den Grenzen, wo die Freudenhäuser des bürgerlichen Verhaltens beginnen: Der Betrug, die Unordnung, die ethnisch-kulturelle Promiskuität. Wir müssen das Rechte Maß wiederfinden. Wir sind zu lange in der Defensive gewesen. Wenn wir besiegt aus dem kulturellen Krieg mit der Linken hervorgehen, wird nicht Rumänien wohl das Museum des Grossen Scheiterns sein?
Stefan Stoica
Textbeispiel 4:
Die totalitäre Raserei der Linken
|
Frenezia totalitara a Stangii Credincioasa sie insasi, Stanga este din nou cuprinsa
de febra totalitarismului - forma politica specifica ei, prin care s-a
nascut si s-a manifestat constant, din 1789 si pana azi.
|
Sich selbst treu, ist die Linke erneut vom Fieber des Totalitarismus erfasst worden- der spezifischen politischen Form, durch die sie geboren und sich konstant manifestiert hat von 1789 bis heute.
Diejenigen, welche die Wahrheit wiederherstellen möchten, werden immer öfter und immer perverser angegriffen. Es wird sogar so weit gegangen, dass man die offenkundige Paralellisierung von Kommunismus und Nationalsozialismus verbietet. Es werden hysterische Kampagnen organisiert, um Pinochet zu bestrafen - der sich der Rettung von ganz Südamerika vor dem Kommunismus schuldig gemacht hat - und um die Verurteilung der Kommunisten zu verhindern, die selbst jene Verbrechen begangen haben, die während der Nürnberger Prozesse verurteilt worden sind.
Die totalitäre Raserei der Linken
Der bolschewistische Sozialismus und der Nationalssozialismus sind aus dem Erbe der Französischen Revolution erstanden (...)
Folglich existiert derTotalitarismus von Rechts lediglich in dem perversen Hirn der linken Politologen.
Der Jörg Heider-Skandal ist ein Ablenkungsmanöver der linksgerichteten Parteien, die in 13 von 15 Mitgliedsstaaten der Europäischen Union an der Macht sind.
Österreich ist heute das einzige Land der Europäischen Union, das die Rechte, die in der Allgemeinen Erklärung der Menschenrechte verankert worden sind, ohne Einschränkungen respektiert. Diese beinhaltet auch das Recht auf Meinungsäusserung, aus dem die Linke aus der Sache Haider ein Delikt erzeugt hat.
Die moralische Doppelzüngigkeit und der intellektuelle Terrorismus, durch den die Linke politisch in Erscheinung tritt, besitzen einen selbstmörderischen Charakter. Die Linke riskiert in der Tat, zum Opfer ihrer eigenen Dialektik zu werden, denn wer das Verbrechen hierarchisiert in Abhängigkeit der Identität des Opfers und/oder des Henkers, der begeht einen rassistischen Akt. Ein Rassismus, den die Linke (prinzipiell) der Rechten unterstellt!
Ion Varlam
Quelle: România libera, 01.04.2000 - Aldine, Nr. 804/ 26 03. - 01 04. 2000
Übersetzung: Hans-Werner Mühlroth
Quelle: România libera, 15.4.2000, Aldine nr. 210
BUCUREªTI: Federaþia comunitãþilor evreieºti din România a protestat împotriva recrudescenþei extremei drepte, cerînd autoritãþilor dela Bucureºti sã ia mãsuri în vederea combaterii miºcãrii legionare. Potrivit agenþiei Reuter, liderii comunitãþii evreieºti ºi-au exprimat îngrijorarea în legãturã cu pericolul pentru democraþie reprezentat de miºcarea fascistã, care, eludînd legea partidelor, s-a grupat în circa 12 fundaþii ºi asociaþii chipurile culturale, propovãduind deschis violenþa ºi asasinatul politic. În mesajul adresat preºedinþiei, guvernului ºi parlamentului, Federaþia comunitãþilor evreieºti citeazã în acest context raportul SRI cu privire la activitãþile extremei drepte legionare. În cel de-al doilea rãzboi mondial mii de persoane au cãzut victimã în România asasinatelor legionare. 400 de mii de evrei români au fost exterminaþi în Holocaust.
Quelle: DW, 26.04.2000
Declaratia Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania
transmisa Presedintiei, Guvernului Romaniei, Senatului, Camerei Deputatilor
Presedinte
Acad. prof. dr. Nicolae Cajal
Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania este profund ingrijorata
de fenomenul recrudescentei, in ultimii ani, a miscarii legionare.
- Pretinzind a nu fi o organizatie politica ci exclusiv culturala,
cercurile legionare de azi se sustrag legii de acreditare a gruparilor
politice. E un subterfugiu care, pina astazi, a dat rezultate. Colectivitatea
legionara organizeaza (dincolo de fatada cluburilor si a caselor de lectura)
in cuiburi si, surse autorizate, acrediteaza ca functioneaza multe astfel
de organisme. Ele au publicatii, doua edituri care au publicat si publica
majoritatea lucrarile antebelice ale corifeilor miscarii legionare. De
curind, au imprimat, la o casa de discuri din Timisoara, caseta "Cintecele
Garzii de Fier". Actuala miscare legionara organizeaza, pentru aderenti
si simpatizanti, reuniuni comemorative (ca aceea din iunie 1999, aniversind
centenarul nasterii lui Corneliu Zelea Codreanu si o alta, in noiembrie
1999, comemorind 61 de ani de la asasinarea aceleiasi capetenii legionare),
desfasurata la Bucuresti si Iasi, programeaza tabere de vara, marsuri.
In raportul Serviciului Roman de Informatii pe 1998-1999 se precizeaza
ca aceste organisme urmaresc "apropierea momentului recladirii unei structuri
la scara nationala, asemanatoare Garzii de Fier, in perspectiva accederii
acesteia pe scara poltica", adaugindu-se ca "in acest moment exista nu
mai putin de douasprezece fundatii si asociatii constituite de adepti ai
legionarismului, dintre care unele fac in mod deschis apologia violentei
si crimei politice".
Desfasurind o asemenea ampla activitate propagandistica, inclusiv publicitara,
miscarea legionara actuala a izbutit sa recolteze prozeliti printre tinerii
elevi si studenti, deveniti membri ai amintitelor "cuiburi" legionare.
Organizatie profund anti-democratica, totalitara, xenofoba, antisemita
si cu trecut politic asasin, activitatea miscarii legionare de astazi constituie
o amenintare fatisa pentru democratia romaneasca. Cum se preciza recent
intr-un articol ("Un fascism renascut in Romania") din ziarul "Le Monde"
din 15 ianuarie anul curent tentativa de a organiza reuniuni aniversare
sau comemorative pentru NSDAP. In Germania sau alta tara democratica occidentala
ar provoca mari manifestari contrarii si masuri legale pentru interdictie.
Toate aceste manifestari legionare sint acte politice foarte grave si cu
deosebire periculoase.
Indraznim, de aceea, sa atragem atentia autoritatilor sa adopte masuri
eficiente impotriva reorganizarii defunctei miscari legionare interbelice,
potrivit Codului Penal art. 317, si a Constitutiei Romaniei, capitolul
3, art. 30, cu referire la interdictia desfasurarii activitatilor nationalist-sovine,
atitarea urii de rasa si nationale. Aceste masuri trebuiesc adoptate cita
vreme nu e inca prea tirziu nu atit in interesul micii noastra comunitati
evreiesti, cit a apararii democratiei romanesti si a bunei imagini in lume.
Comitetul director al
Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania
Replica revistei legionare: Sfarmã Piatrã
Declaratia a fost respinsa de diversele grupuri (neo)legionare. In revista electronica Sfarmã Piatrã (mai 2000) se vorbeste despre un "atac nedrept al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania (FCER) asupra Miscarii Legionare". Pentru a "spulbera acuzatiile penibile prin care evreii vor sa declanseze o noua prigoana contra legionarilor" - precum scrie publicatia amintita - se evoca faptul ca "Miscarea Legionara este o organizatie crestina, intemeiata pe ordine si disciplina, calauzita de un nationalism curat, care vrea sa cladeasca o Romanie noua, puternica, prospera si respectata. Miscarea nu este o organizatie rasista, xenofoba sau antisemita. Miscarea este mai mult decat o formatiune politica: este o scoala si o oaste pusa in slujba Neamului Romanesc."
În continuare se afirma: "Miscarea Legionara nu este fundamental antisemita, asa cum se spune de peste 70 de ani, ci a avut o componenta antievreiasca, la un moment dat, doar pentru ca evreii detineau controlul asupra economiei romanesti si implicit asupra parghiilor de putere, in dauna romanilor. Dovada sta in faptul ca Legiunea traieste si azi, in lipsa cvasitotala a evreilor din Romania." Contrar realitatii Sfarmã Piatrã sustine ca legiunea " nu a propovaduit si nici nu a înfaptuit violente impotriva cuiva pe motive etnice, rasiale sau religioase".
Pentru sustinerea ideii ca gardistii nu sînt nici rasisti, nici împotriva democratiei, publicatia evoca faptul ca "Legionarii au luptat alaturi de SUA si Marea Britanie impotriva comunismului si pentru reinstaurarea democratiei. Avioanele americane si britanice au parasutat numeroase echipe de legionari in muntii Romaniei, unde acestia au constituit rezistenta armata anticomunista." Interesant de remarcat este faptul ca tocmai pe pagina internet a organizatiei "Luptãtorii din Rezistenta Armatã Anticomunistã” (legata printr-un link de Sfarmã Piatrã) se ofera cititorului lectura unei carti ("a ethosului popular") profund anti-semite. Este vorba despre memoriile unui fost legionar în care exista nenumarate pasaje îndreptate împotriva evreilor. Numai simpla lectura a acestor pasaje contrazic afirmatiile din Sfarmã Piatrã. În opinia autorului cartii, Nicolae Ciolacu, "Tot comertul si toatã industria au încãput pe mâinile strãinilor si în primul rând ale jidanilor, care sunt cea mai mare plagã pe capul tãrii noastre." In aceeasi carte se poate citi si un pasaj în care se fac afirmatii care par de-dreptul împrumutate din autobiografia lui Hitler, "Mein Kampf" (în capitolele introductive în care liderul nazist vorbeste despre Viena): "De multe ori îi vezi pe jidani plimbându-se pe Calea Victoriei cu români jidoviti si, trecând pe lângã Palatul regal, jidanii le spun la români, mai în glumã, dar mai mult în ironie si în derâdere: Voi aveti un rege, dar noi avem o reginã! (desigur cã fãceau aluzie la Lupeasca, evreicã)."
În editorialul revistei, Maiastra (subintitulata "revista de cultura politica") care apare sub patronajul Fundatiei pentru o Noua Civilizatie Europeana, intitulat "De ce o Noua Dreapta?"se afirma: "Grupul, care nu este un partid politic, se numeste NOUA DREAPTA pentru ca sistemul de valori la care adera este al curentului european de idei cu acelasi nume, sistem pe care il adapteaza, selectiv, specificului nostru etno-cultural si istoric. Grupul se afla in permanenta colaborare cu 'noua dreapta europeana', retea de cluburi de reflectie pe intreg continentul".
Potrivit unor relatari aparute în presa româna, directorul revistei, Bogdan Radulescu, a afirmat ca aceasta grupare nu este un partid politic, ci un partid de reflexie. "Conceptele care stau la baza constituirii acestui grup ar fi: ordine, traditie, capitalism si monarhie", a mai declarat Radulescu (însotit de apropiatii sai: Bogdan Ioan Matei, Petru Avram si Stefan Stoica) în fata unui public numeros si in prezenta lui Laurentiu Ulici - care pîna la moartea sa neasteptata in toamna anului 2000 a fost presedintele Uniunii Scriitorilor si senator al Uniunii Fortelor de Dreapta (UFD) (*). Potrivit lui Ulici, "România nu are nici un fel de traditie republicana, ci numai traditie monarhica". În consecinta, Ulici s-a declarat de acord cu ideile avansate de catre participantii la lansare care au sustinut ca "monarhia ramâne un proiect valabil, deoarece este singura forma de guvernamânt legitima a României". Potrivit relatarilor citate diferenta între "Noua Dreapta" si UFD consta in faptul ca ND este "interesata de natiunea etnica, mai precis de etnicismul cultural, spiritual, in timp ce UFD sprijina natiunea civica."
Textele programatice ale "Noii Drepte" au fost publicate în România libera si exprimau principiile gruparii: "razboi total cu stangismul si cu mentalitatea egalitara; Rusia si pericolul panslavismului; national-comunismul: marea pervertire a nationalismului; alienarea colectiva sau despre gitano-proletarizarea romanilor; desovietizarea pâna la capat a creierelor si a sufletelor; etica onoarei si a sacrificiului." Într-o relatare despre întîlnirea de la Muzeul Literaturii aparuta în România libera se precizeaza ca "celor indoctrinati de comunism sau nascuti de stânga le este imposibil sa demonstreze ce e rau pentru români, în general pentru omenire, în acest program al Noii Drepte." Ziarul mai precizeaza ca "grupul" "militeaza pentru o noua revolutie spirituala în lume, indeosebi in Europa", se opune "dominatiei ideilor si mentalitatilor de stânga", creind astfel o contramiscare fata de "partidele politice orientate spre dreapta esichierului politic, preocupate excesiv de calcule electorale si de problemele practice ale guvernarii", ignorînd, din cauza aceasta, lupta ideologica.
În continuare ziarul precizeaza: "Grupul 'Noua Dreapta' se considera drept "o unitate de gherila culturala si propagandistica nu în numele vreunui partid, ci a unei viitoare ideologii coerente de dreapta, a Spiritului Dreptei. Grupul urmareste sa mediatizeze la nivel national si cu maxima coerenta si intensitate, conceptele fundamentale, simbolurile si viziunile filosofice ale Dreptei, atât cele clasice, cât si cele de ultima ora din teoria politica occidentala. Grupul considera ca Dreapta poate iesi invingatoare politic, daca si numai daca mai intâi va avea loc o revolutie spirituala de dreapta, schimbarea politica fiind doar consecinta fireasca a acestei revolutii."
La întîlnirea de la Muzeul Literaturii un "ziarist a deplâns faptul ca Noua Dreapta nu continua direct miscarea legionara, indeosebi ortodoxismul acesteia", "indepartându-si astfel foarte multi tineri".
Bogdan George Radulescu semneaza o replica dura la adresa lui Daniel Grümberg care a publicat în Observator Cultural (nr. 24, 8 - 14 august 2000) o analiza critica privind Noua Dreapta. Replica la articolul autorului - cu un nume cu o anumita "rezonanta rasiala", precum remarca Radulescu - a aparut din nou în România libera (26.8.00) care initial a publicat si manifestele grupului. Radulescu recunoaste deschis ca întreaga ideologie a grupului a fost inspirata de miscarea radicala occidentala. "Prietenul si mentorul meu, filosoful francez Alain de Benoist, laureat al Marelui Premiu al Academiei Franceze în 1978, creator al curentului cultural european al Noii Drepte, ma avertiza, într-una din lungile discutii pe care le-am avut cu el la Paris, ca trebuie sa ma astept ca si cea mai banala acuzatie, care îmi va fi adresata de catre cei care detesta viziunile de dreapta, sa fie cea de promotor al neo-fascismului sau al neo-nazismului. Tot Alain de Benoist îmi spunea ca, atunci când se va întampla asa ceva, sa fiu constient ca exista experti în difuzarea miturilor culpabilizatoare si ca propaganda lor perversa va consta mereu în a asimila 'fascismului' orice doctrina de dreapta care se afirma cu o oarecare vigoare", scrie Bogdan Radulescu care se plînge ca Observatorul Cultural (calificat drept "o revista culturala pro-americana") nu i-a publicat raspunsul redactat în terminologia inspirata din stilistica "Sinergiilor Europene". Eclecticismul argumentelor doctrinare enuntate sintetic de George Radulescu dezvaluie, odata mai mult, obîrsia ideologica a grupului pe care îl conduce. Tonul ofensiv al textului în cauza se distinge de celelalte elucubratii teoretice prin faptul ca imaginia dusmanului se extinde asupra unei publicatii culturale importante careia îi reproseaza ca ar fi o tribuna disimulata a stîngii. În opinia grupului "Noua Dreapta" stînga este egala atît cu americanismul cît si cu bolsevismul, iar bolsevismul nu este altceva decît o forma ideologica a expansionismului rus considerat "principalul pericol geopolitic pentru România":
" (...) agentii de influenta ai Moscovei sunt extremi de prezenti si de activi in politica si in mass-media din Romania. Cand ii arati cu degetul si le spui in fata ca sunt instrumentele national-comuniste, prin care Rusia post-sovietica isi duce la indeplinire campania anti-europeana in Romania, e de asteptat ca ei sa reactioneze pe toate caile. Sa nu uitam ca Grupul Noua Dreapta a declarat national-comunismul, curent ideologic hibrid cu milioane de sustinatori in statele slave vecine, drept cea mai mare pervertire a nationalismului autentic al romanilor (romanitatea si ideea latina) si a nationalismului de tip european al Dreptei. La noi, national-comunistii isi declara fraternitatea, in numele ortodoxiei, cu centre geopolitice ostile Romaniei (Rusia - 'A treia Roma' - si tendintele ei pan-slaviste). Episodul conflictului din Kosovo a fost cel mai elocvent. Ei alimenteaza atitudini ostile interesului national care presupune integrarea Romaniei intr-un sistem de aliante militare care sa ne separe de zona gri in care doreste sa ne plaseze Kremlinul."
În continuare Radulescu evidentiaza înca o ideea doctrinara de baza: "dreptul la diferenta" pe care o descrie drept o idee anti-rasista. Negînd astfel tocmai principiul liberal-democratic al egalitatii între oameni, Radulescu preia vechea dogma a asuperioritatii unei rase asupra celeilalte, a unei etnii sau grup national asupra alte natiuni. In acelasi timp sustine ca Noua Dreapta va combate pe oricine "încalca flagrant principiul respectarii geniilor culturale si istorice ale tuturor raselor si etniilor" (indiferent ca e neo-nazist, sionist sau panslavist)".
Semnificativ în aceasta disputa este faptul ca grupului Noua Dreapta îi ia aparare Razvan Codrescu (tot în România libera, 2.9.2000). Asta dupa ce editura Anastasia unde lucreaza Razvan Codrescu (dupa ce în prima jumatate a anilor 90 a fost un colaborator activ al revistei neolegionare timisorene, Gazeta de Vest - care s-a orientat spre "simism" -, devenind apoi o constanta prezenta publicistica în revista - tot neolegionara, dar codrenista - din Sibiu, Puncte Cardinale) s-a distantat public de grupul Noua Dreapta. Distantearea Editurii Anastasia confirma rivalitatile existente în cadrul miscarilor, grupurilor, cluburilor si partidelor de extrema dreapta din România. Pe de cealalta parte, aceste rivalitati sînt tipice si pentru miscarile similare europene în cadrul carora se da o lupta surda pentru suprematie ideologica, politica si organizatorica. (Cf. textul integral: Dreptul la replica).
Codrescu (alias: Adolf Crivat-Vasile) opineaza ca "inchizitorii" "stângii 'democrate' nu sînt dispusi "sa admita alternative", fiindca ei sînt, de fapt, "paravanul unui soi de totalitarism camuflat, în care numai 'descreierisirea' este libera, în vreme ce gândirea este agreata doar 'prin delegatie'". Logica argumentelor lui Codrescu urmeaza tot modelul de gîndire acreditat de ideologii curentelor neoconservatoare si radicale de dreapta.
In culegearea de articole intitulata Spiritul dreptei (1997) el îsi extrage argumentele din concepte dezvoltate de teoriticieni români (Nichifor Crainic, de pilda) adaptîndu-le la teoriile "moderne" (propagate, de exemplu, si de "Sinergiile Europene" care îmbina traditiile ultraconservatoare cu elementele postfascismului deghizat într-un discurs preponderent intelectual.).
Nu întîmplator Codrescu vorbeste despre necesitatea unui "nationalism autentic" bazat pe conceptul de "neam" (nu de popor). Distinctia între "popor" (Volk) si "neam" (Volksgemeinschaft) este de provenienta nazista, jucînd un rol determinant în sirul argumentelor invocate de Alfred Rosenberg prin care acesta a motivat superioritatea traditionala a arienilor fata de popoarele considerate inferiore. "Neamul este comunitatea supraistorica a tuturor generatiilor trecute, prezente si viitoare, de acelasi 'sânge' si de aceeasi 'limba'", scrie Codrescu. "Când zicem neamul românesc, întelegem: toti Românii vii si morti, cari au trait dela începutul istoriei pe acest pamânt si cari vor mai trai si în viitor", scria în 1936 Codreanu în cartea sa Pentru legionari. Diferenta între cele doua definitii este pur stilistica, si, în nici un caz, ideologica.
De la aceste asertiuni pîna la negationismul revizionist nu mai este de cît un pas. Parafrazîndu-l pe Nichifor Crainic ("Antisemitismul se confunda în mare parte cu anticomunismul", 1936) Codrescu se întreaba retoric: "De ce s-ar cuveni diabolizate doar excesele hitlerismului 'arian' (si ale extremei drepte în general), iar nu si cele ale marxismului 'iudaic' (si ale extremei stângi în ansamblul ei)? De ce s-ar cuveni sa se simta vinovati numai neevreii fata de evrei, în vreme ce evreii (care au fost pretutindeni 'artizani' ai revolutiilor marxiste) nu sunt dispusi sa-si recunoasca nici macar o minima responsabilitate?"
Distantarea verbala de hitlerism si de atrocitatile comise de regimul nazist este o componenta a discursului de dreapta din România. Condamnarea vehementa a hitlerismului este, pe de alta parte, o încercare comoda de abatere a atentiei de la holocaustul antonescian. Argumentele revizionistilor din România aduse în sprijinul afirmatiei ca Antonescu nu a initiat împotriva evreilor si romilor o politica de exterminare se limiteaza, de regula, la minimalizarea numarului victimelor sau, pur si simplu, la negarea existentei lagarelor autohtone ale mortii din Transnistria. Antonescu, scrie Alex. Mihai Stoenescu (fost ofiter si consilier la Ministerul Apararii Nationale, apoi una din personalitatile influente ale Uniunii Fortelor de Dreapta, trecut în vara anului 2000 la Partidul National Liberal, PNL) într-o carte aparuta în 1998, avea pentru "problema evreiasca" "solutii care excludeau exterminarea". Optiunea lui Antonescu, însa, fusese limpede si în timpul guvernului national-legionar cît si dupa esuarea puciului gardist. Într-o sedinta a guvernului din 11 februarie 1941 - deci dupa desfacerea aliantei cu gardistii - Antonescu s-a pronuntat pentru continuarea unei politici fara legionari. "Am sa merg la un regim national de munca pîna la fanatism. Însa, tot ce este bun la legionari, si în Cartea Capitanului si în Carticica Sefului de Cuib - unde se gasesc si lucruri foarte bune, dar si lucruri foarte rele - va fi utilizat. Noi vom lua tot ce e bun si nu numai de acolo, ci si de orisiunde".
-----------
Totodata se remarca în toate tarile europene cautarea unei platforme doctrinare comune. Pîna-n prezent toate aceste încercari au esuat. Între partidele extremiste de dreapta si asociatiile sau cluburile unor intelectali ultraconservatori continua sa mocneasca diferende din pricina neîntelegerilor privind tactica politica si strategia ideologica. Numai cîteva partide au reusit sa se bucure de sprijinul unor intelectuali de dreapta. Acestia continua sa-si formuleze parerile în cadrul unor cluburi. Platforme publicistice ramîn si în continuare anumite edituri si reviste sau, mai nou, si internetul.
Cel mai cunoscut intelectual al dreptei radicale este francezul Alain de Benoist. Ca autor extrem de prolific, Benoist este prezent în mai toate publicatiile europene, care raspîndesc ideile unui radicalism nedisimulat, dar îmbracat în straie intelectuale. Propaganda dreptei se poate reduce, în prezent, la cîteva puncte esentiale, prezentate în diferite variatiuni: lupta pentru mentinerea unor state nationale puternice si combaterea unificarii europene; crearea unei comunitati social-nationale si respingerea multiculturalismului, globalizarii, neoliberalismului, a "societatii deschise", a subculturii americane, a asa numitului "metisaj", a egalitarismului pentru ca s-ar revendica, chipurile, din ideologia drepturilor omului. Totodata se cere introducerea democratiei populare (deci a referendumului în detrimentul democratiei reprezentative) si consolidarea patriotismului si a identitatii nationale.
Pe aceste elemente programatice - schitate mai sus - se bazeaza întregul discurs al fortelor radicale de dreapta, inclusiv cel al intelectualilor apropiati de cîtiva ani de asa-numitele "Sinergii Europene" care au sectii si aderenti în mai toate tarile continentului, inclusiv în România.
Intelectualii apropiati "Sinergiilor europene" pledeaza pentru o revolutie culturala de dreapta care, în ultima instanta, va duce la o schimbare a sistemului democratic de tip occidental. Conceptul de baza al "sinergiilor" este asa-numitul "etnopluralism". Prin "etnopluralism" "noua dreapta" europeana întelege o societate nationala omogena, fara minoritati etnice. Astfel, statul national ar urma sa devena patria exclusiva a unei singure etnii. "Determinismul geografic", despre care se vorbeste în textele grupului "Noua Dreapta" din România, de pilda, nu este altceva decît o formula ceva mai vaga prin care se exprima ostilitatea fata de societatea multietnica sau multicultural-liberala. (Noua Dreapta româneasca întretine de-altfel legaturi cu GRECE - adica: cu "Grupul de cercetari si studii ale civilizatiei europene" din Franta. Aceasta grupare este calificata în rapoartele anuale ale serviciului de informatii din Germania, drept nucleul principal al "Noii Drepte" din Franta. Organizatia radicala franceza GRECE este cofondatoare a asa-numitelor "Sinergii Europene".)
Ideologia national-revolutionara a "Noii Drepte" europene se bazeaza si pe cîteva modele traditionale, dezvoltate de gînditori ultraconservatori si profascisti, ca Julius Evola în Italia sau Carl Schmitt si Moeller van den Bruck în Germania. Carl Schmitt a fost juristul cel mai important în perioada hitlerista, iar van den Bruck a fost un precursor literar al nazismului, creind termenul "al treilea Reich". Evola, în schimb, a dezvoltat ideia unui rasism elitar, opus rasismului biologic al nazistilor. Mai ales în Europa rasariteana, Julius Evola, care a murit în anul 1974, se bucura în cercurile radicale de dreapta de o popularitate tot mai mare. Evola a vizitat în anii 30 România, unde l-a întîlnit pe Codreanu si pe Mircea Eliade. Lui Codreanu i-a dedicat un portret emfatic, devenit ulterior un text de referinta pentru simpatizantii legionarismului. În revista italiana "Il regime Fascista" Evola a furnizat lui Mussolini ideile pentru conceperea si motivarea filozofica a legislatiei antisemite. Evola a scris, de-altfel, si introducerea la editia italiana a "Protocoalelor Înteleptilor Sionului". Acest fals al politiei politice tariste a devenit una din lucrarile antisemite clasice.
Cu ocazia unui congres al "Sinergiilor Europene" dedicat aniversarii a 100 de ani de la nasterea lui Evola, participantii au cerut reconsiderarea teoreticianului italian ca inspirator fecund pentru toti activistii europeni ai "Noii Drepte".
RFE, 3.5.00
"Noua Dreapta" are peste tot exponenti si ideologi deosebit de activi. Inclusiv în România, unde exista un grup care are legaturi strînse cu asa-numitele "Sinergii Europene".
Organizatia de tineret a Partidului National-Democrat din Germania încearca, în momentul de fata, sa creeze o platforma comuna de actiune a tuturor gruparilor radicale din Europa.
La cel de-al 6-lea Congres al tineretului european, ce s-a desfasurat la 30 octombrie 1999 la Falkenberg în Germania, au participat invitati din Franta, Grecia, Italia, Irlanda, Lituania, România, Austria, Suedia si SUA. Organizatorii acestui congres provin din organizatia de tineret a NPD-ului german, care are legaturi multiple si cu gruparile neolegionare din România.
Politicienii germani care sînt împotriva scoaterii în afara legii a NPD-ului sustin, ca dupa o interdictie extremistii s-ar regrupa imediat sub un alt nume.
RFE, 2.8.00
Rezultatele vor fi prezentate la începutul lunii octombrie. Tot atunci se va prezenta decizia guvernului privind oportunitatea apelarii la Tribunalul constitutional. Numai acest tribunal poate decide daca NPD-ul este, într-adevar, vinovat de comiterea infractiunii de agresare a ordinii constitutionale. Daca acest delict nu va putea fi demonstrat, atunci NPD-ul va continua sa functioneze legal. Mai multi politicieni au avertizat asupra posibilitatii ca NPD-ul sa cîstige un eventual proces, daca nu vor exista probe suficiente pentru a demonstra ca acest partid este împotriva ordinii constitutionale. Daca NPD-ul ar iesi basma curata dintr-un asemenea proces intentat de guvern, partidul ar cîstiga un surplus de capital politic si ar avea posibilitatea de a se prezenta drept o formatiune prigonita.
În ultimele zile s-a atras atentia si asupra faptului ca NPD-ul este numai indirect complice la comiterea unor acte de violenta. Grupurile care au comis atentate nu sînt încadrate în NPD, desi împartasesc aceleasi convingeri politice si ideologice. Organizatia de tineret a NPD-ului a încercat în ultimii ani sa-si extinda aria de influenta si asupra unor grupuri similare din Europa rasariteana.
Agitatia politica a acestor grupuri se concentreaza pe cîteva teme preferate, ca: negarea sau bagatelizarea holocaustului, propaganda sovina, antisemita si rasista, combaterea sistemului democratic-liberal de tip occidental, a multiculturalismului si a tolerantei interetnice. Tocmai activistii tineretului NPD au stimulat printr-o propaganda rafinata aceste teme, folosind în acest scop mai ales interneteul, ca forma globala de comunicare si stabilire a contactelor transfrontaliere. Astfel s-au intensificat si contactele între activisti ai tineretului NPD si neolegionarii grupati în jurul revistei timisorene "Gazeta de Vest". Apropierea între aceste organizatii a fost mediatizate atît pe internet cît si în publicatiile extremei drepte europene. La cel de-al 6-lea congres al tineretului european, organizat anul trecut de catre tineretul NPD la Falkenberg în Germania, au participat si invitati din România. Prezente românesti au fost semnalate de-asemenea si la o întrunire extremista de dreapta organizata anul trecut în august în Polonia. Reuniunea a fost patronata de gruparea Renasterea Nationala Poloneza (NOP) si de organizatia engleza auto-intitulata "Cea de-a treia pozitie" (ITP). Organul central al Partidului National-Democrat din Germania, "Deutsche Stimme", a publicat relatari despre aceste întruniri. Relatarile au fost difuzate si pe internet.
Tocmai pentru a stopa ofensiva propagandistica a extremistilor de dreapta, mai multe întreprinderi germane care ofera spatii pe internet, au anuntat ca vor efectua un control mai riguros al continutului unor situri. Daca vor descoperi texte extremiste vor bloca paginile incriminate. Acest demers însa nu va opri propaganda ciberspatiala, deoarece textele violente ale extremistilor germani de dreapta se difuzeaza mai ales prin intermediul unor companii straine. Pagina oficiala a NPD-ului nu încalca direct legile germane. Sit-ul, însa, cuprinde diverse trimiteri la paginile unor grupari straine înrudite care în Germania ar fi pasibile de pedeapsa.
RFE, 11.8.00
Deja la începutul anilor 90 s-au creat retele sofisticate de comunicare si de propaganda. Pe atunci nimeni nu anticipa dezvoltarea tehnica a internetului, care astazi a devenit cea mai eficienta forma de comunicare globala.
Primul text programatic, în care se cere utilizarea politica a internetului ca mijloc de comunicare al gruparilor extremiste de dreapta, a fost dat publicitatii în anul 1993. Autorul, pe atunci student la informatica si redactor al unei publicatii a Partidului National-Democrat din Germania (NPD), a cerut înfiintarea unor asa-numite "zone libere". Desi i se atribuie paternitatea conceptului, studentul extremist german s-a inspirat, dupa toate probabilitatile, de la demonstrantii bucurestini care în 1990 au transformat Piata Universitatii într-o "zona libera de neocomunism". În documentul-program intitulat: "Creati zone eliberate", se invoca drept model istoric al unei "zone libere" legionarismul lui Codreanu. În manifestul postat astazi pe internet, gruparile nationaliste sînt chemate sa se sustraga controlului public. Potrivit aceluiasi document, cea mai eficienta sustragere este internetul, care se ofera ca un mediu ideal de propaganda.
Astfel, extremistii de dreapta germani de toate culorile, dar mai ales cei apropiati de Partidul National-Democrat (NPD), care acum risca sa fie scos în afara legii, au creat o adevarata retea internationala. Încercarile organizatiei de tineret a NPD-ului, de a coordona si a conduce gruparile extremiste din toata Europa pe baza unei platforme politico-ideologice comune, au stîrnit rivalitati si au adîncit neîntelegerile care divizeaza dreapta. NPD-ul german a contactat diferitele organizatii radicale din rasarit, inclusiv pe neolegionarii grupati în jurul revistei timisorene "Gazeta de Vest", provocînd o coliziune frontala cu formatiunea "Cea de-a treia Pozitie Internationala" (International Third Position, ITP) condusa de un extremist irlandez.
Cele doua organizatii au oferit grupurilor rasaritene sprijin logistic. Totodata, le-au oferit spatiu publicitar pe internet. Pe de alta parte, însa, au exportat si noua ideologie de dreapta, care astazi se distanteaza de personalitati ca Hitler, de pilda, dar se revendica din gîndirea unor precursori mai putin compromisi. Ultraconservatorul rasist si antisemit italian, Julius Evola joaca în acest context rolul unei figuri de integrare. De-asemenea si Corneliu Zelea Codreanu cu a sa garda de fier, elogiata pentru, ceea ce organul central al Partidului National-Democrat din Germania, numeste "etica de organizare".
Bazîndu-se pe amalgamul doctrinar al unor figuri mai putin cunoscute ai extremismului de dreapta european, radicalii din Rusia sau Ungaria, de pilda, au construit o întreaga teorie geopolitica, bazata pe ideea unui spatiu vital autonom al popoarelor europene, din care urmeaza sa fie eliminate rasele straine.
Massmedia germana a lansat acum o contraofensiva pe internet (www.netzgegenrechts.de), cu scopul de a combate prin argumente rationale propaganda politica extremista si de a opri raspîndirea nestingherita a unor idei nocive, anti-democratice si anti-liberale.
RFE, 16.8. 00
Ministrul german de interne s-a referit si la ideologia acestei grupari, din care fac parte numerosi skinheads, cunoscuti si sub denumirea "capete rase". Gruparea "Sînge si onoare" militeaza pentru promovarea ideilor national-socialiste, respingînd principiile democratiei liberale. Extremistii de dreapta din cadrul acestei miscari internationale resping principiul egalitatii raselor umane si militeaza împotriva societatii multiculturale. Ei sustin, între altele, ideea superioritatii rasei albe. Neonazistii încadrati în aceasta organizatie desfasuara o ampla propaganda, utilizînd în acest scop discuri cu muzica xenofob-rasista, internetul si o revista.
Gruparea "Sînge si onoare" a fost înfiintata în anii '80 în Anglia, cu scopul de a organiza scena internationala a miscarii de skinheads. Ulterior au fost înfiintate filiale si în alte tari europene. Aceste filiale se numesc diviziuni. Diviziunea germana a fost creata în 1995 si are aproximativ 300 de membrii activi.
Aceasta grupare violent extremista s-a extins în ultimii ani si în Europa de rasarit. La invitatia diviziunii "Hungaria Skins" s-a desfasurat în februarie 1998 la Budapesta o întîlnire internationala a gruparilor "Sînge si onoare". Cu acest prilej au fost comemorate trupele naziste SS care au participat în 1945 la apararea Budapestei.
RFE, 14.9.00
Erstellt: 01. 08. 2000 - Aktualisiert 27.10.2001