CAZUL ANTONESCU |
In urma cu cateva zile, pe adresa presedintelui Constantinescu a sosit o solicitare din partea unor cunoscuti congresmani americani, Alphonse D'Amato si Christopher Smith, sefi ai Comisiei pentru Securitate si Cooperare in Europa a Congresului SUA. Cei doi ii cer presedintelui sa intervina pentru retragerea recursului in anulare inaintat de procurorul general al Romaniei, Sorin Moisescu, privind reabilitarea postmortem a 6 membri ai guvernului Antonescu, 1941-1944. Solicitarea este formulata in termeni duri, intre care si "reconsiderarea pozitiei noastre fata de Romania", ceea ce suna deosebit de tusant cand e vorba de doi sustinatori ai Romaniei in dezbaterile internationale ale ultimilor ani.
Ceea ce se poate spune cu certitudine este ca situatia creata prin demersul procurorului general Moisescu este dintre cele mai delicate. Un subiect extrem de dureros pentru romani, soarta tarii in al doilea razboi mondial, este repus pe tapet ca si cum n-am avea destule subiecte dureroase oferite cu generozitate de prezent. La prima vedere, justificarea actiunii d-lui Moisescu pare plauzibila: in esenta, se spune ca cei 6 - Ion Petrovici, Radu Rosetti, Petre Nemoianu, Gh. Potopeanu, Aurelian Pana, Gh.P. Docan - au ocupat functii de secretar si subsecretar de stat in departamentele Culturii, Educatiei, Economiei Nationale si Agriculturii; prin urmare, raspunderea penala fiind, potrivit legislatiei romane, personala, ei ar fi absolviti in ce priveste deciziile luate de guvern - ce are distinsul comentator al lui Kant, Ion Petrovici, cu deportarea evreilor? vrea sa zica, pe scurt, dl. Moisescu. in plus, d-sa mai aduce argumentul starii de dictatura, maresalul Antonescu fiind investit cu puteri discretionare in conducerea statului, drept care, raspunderea i-ar reveni in exclusivitate. "Demnitarii la care ma refer au putut fi raspunzatori doar pentru faptele lor, dar nu pentru decizii ale guvernului", incheie senin dl. Moisescu.
Din pacate, lucrurile sunt mult mai complicate. intre textul d-lui Moisescu si solicitarea d-nilor D'Amato si Smith exista o fractura de plan care poate duce la orice. Dl. Moisescu introduce conceptul de responsabilitate partiala intr-un guvern. D-sa nu pune problema vinovatiei guvernului Antonescu in fata unei anumite instante, ci pe cea a nevinovatiei unor membri ai acestuia. Daca asa ceva o fi putand fi sustinut prin combinatii de legislatie penala, nu se poate sustine in nici un caz printr-o argumentatie morala. Mi se pare un postulat pentru orice guvernare faptul ca executivul raspunde solidar pentru toate deciziile pe care le ia. Daca ar fi sa acceptam abordarea d-lui Moisescu, ar trebui sa-i dam dreptate fostului ministru de externe al Romaniei, Stefan Andrei, care, intervievat acum cativa ani in legatura cu responsabilitatea sa pentru politica criminala fata de tarani a lui Ceausescu, a raspuns "candid": "Domnule, eu ma ocupam de politica externa, de unde sa stiu ce e in agricultura?!" "Argumentul" atotputerniciei lui Antonescu, adus de dl. Moisescu, este si mai grav - carevasazica, tot CPEx-ul era curat ca o floare, singurii vinovati fiind Ceausestii, nu-i asa?! Ca sa nu mai vorbim de faptul ca vehicularea lipsei de raspundere solidara poate fi foarte relaxanta pentru unii membri ai guvernului Ciorbea. Demisia in semn de delimitare fata de politica unei echipe din care faci parte ramane sa pluteasca mai departe in sferele inalte ale demagogiei.
Plecand de la acest punct extrem de vulnerabil al pozitiei d-lui Moisescu, d-nii Smith si D'Amato pot muta imediat discutia in planul vinovatiei/nevinovatiei guvernului Antonescu. Iar aici lucrurile se complica definitiv. Pentru americani, Antonescu este un aliat al lui Hitler, care a declarat razboi Statelor Unite. Pentru unii evrei (dl. Christopher Smith este evreu), Antonescu este un exterminator, pentru altii, un salvator - urmeaza controversele privind numarul celor deportati sau ucisi. Pentru multi romani, Antonescu este cea mai proeminenta figura politica a Romaniei secolului XX. Pentru altii, un fascist. Era oare extinderea cadrului acestei discutii dincolo de intalnirile istoricilor chiar lucrul de care aveam acum cea mai mare nevoie?
Pe de alta parte, unii pot formula, nu fara temei, intrebarea indignata: cu ce drept se amesteca politicienii americani in chestiunile istorice ale Romaniei? Cu ce drept ne impiedica sa indreptam niste hotarari judecatoresti dictate de masinaria opresiva sovietica? Raspuns: cu dreptul celui mare si puternic, care are - sau iti da impresia ca are - ceva de oferit. Tu fiind cel care cere, practica politica arata ca trebuie sa te supui. Se poate insa si altfel: sa spunem ca presedintele Constantinescu ar adresa, ritos si glacial, intrebarea de mai sus celor doi congresmani. Un astfel de gest ar avea sens doar daca ar marca hotararea Romaniei de a-si schimba net conduita de pana acum fata de Occident, prin renuntarea la concesiile facute una dupa alta fara cine stie ce castig. Altfel, urmat de o recadere rapida in compromis, ar ramane doar o fanfaronada care s-ar intoarce impotriva noastra. (...)
Am 22. November gab der Generalstaatsanwalt dem öffentlichen Druck nach: Von den acht zur Rehabilitierung vorgesehenen hohen Würdenträger des Antonescu-Regimes wird nur das Urteil eines Unterstaatssekretärs im Wirtschaftsministerium revidiert. Meldung der rumänischen Presseagentur Mediafax:
Numai un membru al guvernului Antonescu va fi reabilitat, afirma Sorin Moisescu
BUCURESTI, 22 nov (MEDIAFAX) - Parchetul de pe linga Curtea Suprema de Justitie va inainta recurs in anulare care va viza doar o hotarire judecatoreasca de condamnare a unui membru al guvernului Antonescu si anume pe cea referitoare la Toma Petre Ghitulescu, a declarat, simbata, pentru MEDIAFAX, Procurorul General Sorin Moisescu.
El a precizat ca actiunea initiala, care viza opt dintre cei 13 membri ai guvernului Antonescu, era efectuata pe principii de drept ale raspunderii personale. "Reevaluind problema, se apreciaza ca, totusi, nu poate fi omisa o raspundere ministeriala colectiva a guvernului Antonescu si, in acest context, recursul in anulare il va viza numai pe Toma Petre Ghitulescu", a spus Moisescu.
El a adaugat ca Ghitulescu a fost subsecretar de stat la Departamentul Economiei Nationale in perioada 4 aprilie - 26 mai 1941, cind a demisionat, aceasta perioada fiind anterioara masurilor grave pe care le-a luat maresalul Antonescu in calitatea sa de comandant suprem al Armatei. Ceilalti membri ai guvernului au acoperit si perioade in care s-au luat masuri grave, inclusiv impotriva evreilor.
"Procesul urmeaza a fi solutionat de instanta", a conchis Moisescu.
El solicitase Curtii Supreme de Justitie, pe 22 octombrie, reabilitarea membrilor guvernului Antonescu. Procurorul General a declarat recurs in anulare impotriva sentintelor din 10 si 17 iunie 1949, prin care reprezentanti ai guvernului Antonescu au fost condamnati de catre regimul comunist la pedepse cuprinse intre doi ani inchisoare corectionala si zece ani temnita grea, precum si confiscarea totala a averii, pentru crima impotriva pacii.
Printre cei condamnati au fost renumitul avocat si publicist Petre Nemoianu, subsecretar de stat pe linga Departamentului Agriculturii si Domeniilor, prof. univ. Ioan Petrovici, ministru la Departamentul Culturii Nationale, avocat Constantin Atta-Constantinescu, ministru la Departamentul Lucrarilor Publice si Comunicatiilor, generalii Gheorghe Potopeanu si Radu Rosetti, ministri secretari de stat la Departamentul Economiei Nationale, respectiv Departamentul Educatiei Nationale, Cultelor si Artelor, precum si Gheorghe Docan, consilier la Inalta Curte de Casatie si Justitie, ministru secretar de stat la Departamentul Justitiei.
MEDIAFAX
Presedintele PL, Niculae Cerveni, considera ca decizia Procurorului
General al Romaniei, Sorin Moisescu, de a retrage recursurile
in anulare pentru reabilitarea unor membri marcanti ai guvernului
Antonescu, este "o masura inadmisibila". Daca hotararea
a fost luata in urma protestului congresmenilor americani, Christopher
Smith si Alphonso D'Amato, a spus Cerveni, Moisescu a comis "marea
gafa". "In America, o astfel de interventie brutala
a politicului in domeniul justitiei ar fi inadmisibila",
a spus el. Oricum, a apreciat Niculae Cerveni, Procurorul General
ar trebui sa dea unele explicatii.
Ana DINESCU
BUCURESTI, 9 dec (MEDIAFAX) - Curtea Suprema de Justitie va judeca, la 26 ianuarie 1998, cererea Parchetului privind reabilitarea lui Toma Petre Ghitulescu, fost subsecretar de stat in guvernul Antonescu, a declarat, marti, agentiei MEDIAFAX, avocatul Mihail Ghiga.
Procurorul general Sorin Moisescu declarase, initial, recurs in anulare impotriva sentintelor prin care opt membri ai guvernului Antonescu fusesera condamnati, in 1949, de catre regimul comunist, la pedepse cuprinse intre doi ani de inchisoare corectionala si zece ani de temnita grea, luindu-se si masura confiscarii averii acestora.
Dupa inaintarea la Curtea Suprema a recursului in anulare, pentru judecare, presedintele si co-presedintele Comisiei pentru Securitate si Cooperare in Europa a Congresului american, Alfonse D'Amato si Christopher Smith, i-au cerut presedintelui Emil Constantinescu sa intervina pentru retragerea actiunii procurorului general privind reabilitarea post-mortem a opt membri ai guvernului Antonescu.
In scrisoarea adresata presedintelui Constantinescu, politicienii americani afirmau ca cei opt "au fost membri ai unui guvern responsabil pentru persecutarea intregii comunitati evreiesti din Romania si pentru deportarea si uciderea a cel putin 250.000 de evrei romani si ucrainieni". Reabilitarea acestora "ar pune in discutie sinceritatea angajamentelor Romaniei in ceea ce priveste valorile fundamentale occidentale si poate atrage dupa sine reconsiderarea sprijinului acordat candidaturii Romaniei pentru integrarea in institutiile economice si de securitate", se mai mentiona in scrisoare.
In urma scrisorii, dosarul a fost reexaminat, constatindu-se, totusi, ca "sub aspect mai mult politic, decit administrativ, a existat o raspundere colectiva a demnitarilor care au facut parte din guvernul Ion Antonescu".
"Apreciind probele dosarului prin prisma realitatilor perioadei in care au fost comise faptele si pronuntate hotaririle judecatoresti, s-a dispus mentinerea recursului in anulare doar pentru Toma Petre Ghitulescu, fost profesor universitar, care la 5 aprilie 1941 a fost numit subsecretar de stat la Ministerul Economiei Nationale, functie din care a demisionat la 26 mai 1946, deci anterior adoptarii deciziilor politice luate de guvernul Antonescu", se arata in motivele de recurs ale procurorului general.
Avocatul Mihail Ghiga il va reprezenta pe Toma Petre Ghitulescu in fata Curtii Supreme de Justitie. Actiunea Parchetului a vizat, la inceput, reabilitarea tuturor celor 13 membri ai guvernului Antonescu.
MEDIAFAX
"(...) Pe demnitarii care au avut acum parte de tentativa de recurs in anulare i-am cunoscut, mai bine sau mai putin bine: pe generalul Radu Rosetti, Ion Petrovici, pe generalul Gheorghe Potopeanu. Stiu ca erau niste oameni de onoare, niste oameni competenti, niste oameni inteligenti si care gindeau cu totul altfel decit li se atribuie astazi ca ar fi gindit. (...)
Stiu ca Radu Rosetti, in particular, era de aceeasi opinie cu Antonescu si era antisemit, dar pentru asta nu-i poti face procesul penal, sa-i lasi urmasii sub blam si sub continuarea in ereditate a sanctiunilor. (...)
Senatorul D'Amato si congresmanul Smith au o viziune limitativa si foarte sumara de cum s-au petrecut lucrurile in România si care era climatul vremii. Altfel americanii au fost complet indiferenti sau complet lipsiti de reactie la niste fapte infinit mai monstruoase. Sa nu uitam ca in procesul de la Nürnberg, in completul de judecata figurau reprezentantii puterii sovietice care ar fi trebuit sa se afle ea insasi pe banca acuzarii. Nu este de admis ca un criminal sa judece pentru crima. Acesti congresmani americani considera ca a fi declarat razboi Aliatilor este o crima. A declara sau nu razboi face parte din politica de stat. Razboiul, daca-l cistigi sau il pierzi, tine de dotatie si nu e o chestiune de merit sau de nemerit, si in nici un caz de valori morale. Europa de Est (nu vorbesc numai de România) a fost facuta cadou pe doua generatii lui Stalin, ca sa fie exterminata, cum a si fost. Cine e vinovat de asta? Nimeni?
Masacrarea, sau uciderea, sau moartea unor evrei prin inanitie sau prost tratament, evident, e un lucru monstruos, oribil. Scuza pentru asta nu exista. Intrebarea este daca acei ministri cunosteau si dezaprobau asemenea fapte. Puteau sa-si dea demisia din guvern? Noi, toti cei care eram impotriva lui Antonescu, totdeauna am adus lui Antonescu acuzatia ca a trecut dincolo de Nistru. Intrebarea este: legile de fier ale razboiului iti lasa latitudinea sa te opresti cind vrei tu? Chiar regimul antonescianm pe care l-am detestat atunci, retrospectiv il judec mai nuantat. (...)
Dupa mine, nu trebuia sa aiba loc injonctiunea domnilor senatori americani D'Amato si Smith, care s-au adresat presedintelui tarii si nu justitiei. Folosind aspiratiile noastre de a intra in structurile occidentale, ei au procedat la un fel de santaj - daca nu se renunta la aceasta reparatie judiciara, nu vom fi admisi acolo. Eu am sentimentul ca nu trebuia sa ajunga Occidentul, in speta Congresul American, in postura in care a fost Moscova.
Ii aduc d-lui presedinte Constantinescu un repros: el trebuia
sa gaseasca o maniera eleganta, corecta si onesta de a declina
acest santaj."
Din interviul cu istoricul Al. Zub: "Sa se renunte la principiul raspunderii colective":
"'Procesele comuniste' se cuvin anulate, oricit de tirziu,
daca dorim ca societatea noastra sa-si recapete increderea in
justitie, in 'dreptatea istoriei', care se vadeste 'ingrata' cu
cei insensibili la propria lor istorie. (...) calea decisa de
cehi, aceea de a declara prin lege 'ilegalitatea regimului comunist',
ar fi cu siguranta mai potrivita, daca nu unica susceptibila sa
determine iesirea din cercul vicios in care ne gasim. In acest
caz orice sentinta politica produsa dupa ocuparea tarii de catre
sovietici si instalarea unui guvern marionete ale Kremlinului
s-ar anula de jure si am putea spera sa iesim din atitea
confuzii abil intretinute de aparatorii vechiului regim. Inclin,
deci, spre o o solutie mai radicala si de principiu, comparabila
cu aceea privitoare la nazism dupa al doilea razboi mondial. Comunismul,
cel mai grozav flagel din veacul nostru, nu poate fi tratat altfel
decit nazismul. (...)"
Din interviul cu istoricul Dinu C. Giurescu: "Revizuirea proceselor politice din intervalul 1945-1989 este obligatorie":
1) Judecarea si pedepsirea persoanelor raspunzatoare de crime de razboi sau/si impotriva umanitatii a avut loc odata cu incheierea celui de-al doilea razboi mondial. A fosr un act imperios necesar, date fiind barbariile si exterminarea sistematica a unor categorii intregi, in intervalul 1939-1955.
Temeiurile juridice pentru judecarea si condamnarea unor atare crime au fost formulate de Tribunalul de la Nürnberg. (...)
2) La peste o jumatate de secol de la procese, citeva constatari:
a) Crimele de razboi sau impotiva umanitatii savirsite de invingatori din 1945 nu au fost niciodata investigate, nicidecum condamnate.
b) agresiunile unor state impotriva altor state, dupa 1945, nu au fost niciodata condamnate ca atare. Nici responsabilii agresiunilor nu au fost trasi la raspundere.
c) Genocidul - cu zeci de milioane de morti - savirsit de regimurile comuniste din Europa, Asia sau Africa, incepind cu anul 1945 si continuat decenii la rind, nu a fost, pina in prezent examenit de vreo instanta internationala. (...)
3) Procesel criminalilor de razboi din diferitele tari din Europa
(1944-1948) se pot imparti in doua categorii: cele din Vestul
continentului, unde procedurile judiciare normale au fost in genere
respectate (...); cele din tarile cu regimuri procomuniste, unde
raspunderile pentru crimele de razboi au fost amestecate cu criterii
politice impuse de partidele comuniste aflate dupa 1944/1945 la
putere. (...)
Pe Antonescu il numeste "Salvatorul" si "Mintuitorul" României, iar despre "regimul politic calauzit de Maresalul Antonescu intre anii 1941-1944" afirma, ca "nu a avut nici o legatura - cu regimurile politice de extrema dreapta, totalitare si ideologice-totalitare in calitate de totalitare - care au cârmuit unele popoare europene in prima jumatate a secolului nostru. Si carora li s-a dat, in lipsa altui termen mai adecvat, calificativul de fasciste. Daca trebuie sa gasim neaparat un echivalent istoric al regimului politic -incontestabil dictatorial - cârmuit de Maresalul Antonescu, fara a recurge la comparatia cu cele doua dictaturi napoleoniene, ne-am vedea siliti sa evocam exemplele prestigioase ale dictaturilor impuse, binefacatoare pentru marea majoritate a popoarelor lor de catre Mustafa Kemal Atatürk in Turcia, de catre profesorul Olieveira Salazar in Portugalia, de catre Maresalul Joseph Pilsudski in Polonia, de catre generalisimul Francesco Franco Bahamande in Spania si, mai recent, de catre generalul Augusto Pinochet in Chile". Autorul mai afirma ca "generalul Ion Antonescu s-a bucurat - intocmai cum se bucurase, in Franta, in conditii similare, maresalul Philippe Pétain de asentimentul mai mult tacit decât entuziast al marii majoritati a vechiului personal politic al tarii."
Pe tatal legionarului Mota il numeste "parintele eroicului Ion Mota, rapus de artileria brigazilor internationale pe câmpul de lupta de la Majadahonda".
"Izbutind sa-i cistige increderea lui Hitler si sa lichideze atât de primejdioasa miscare legionara, generalul Ion Antonescu a fost pentru a doua oara adevaratul mântuitor al poporului român."
Apoi prezinta pe membrii guvernelor lui Antonescu, precizind, de pilda, ca Mihai Antonescu "a contribuit alaturi de regina mama Elena, de Iuliu Maniu si de Dinu Bratianu, la hotarârea Maresalului Antonescu de a refuza lui Heinrich Himmler, venit special pentru aceasta in România(!), deportarea evreilor români in lagarele germane, dupa ce ingaduise expatrierea pe mare spre Palestina a unui mic numar de evrei români".
Despre legislatia antievreiasca si lagarele din Transnistria nu aminteste, bineinteles, nici un cuvint. In cele din urma concluzioneaza "pentru uzul nestiutorilor autohtoni si mai ales straini, pentru care anumite consideratiuni materiale actuale au darul sa intunece uzul ratiunii, si constiinta nationala, si obiectivitatea istorica": "pozitia celor 51 de ministrii si subsecretari de stat condamnati pentru simpla apartenenta la guvernele constituite sub dictatura nationala a Maresalului Ion Antonescu nu prezinta nici cea mai neinsemnata imoralitate".
"La Nürnberg au aparut in instanta ideologi care au provocat, din motive ideologice si de expansiune teritoriala, cel de-al doilea razboi mondial si au savârsit crimele de genocid si de holocaust. In loturile celor 51 de minstrii antonescieni au aparut demnitari care si-au indeplinit cu cinste functii administrative si care nu pot fi facuti rapunzatori nici pentru declararea razboiului pentru recuperarea provinciilor istorice românesti (Basarabia, Bucovina si tinutul Herta) anexate de URSS in virtutea pactului criminal Ribbentrop-Molotov, nici de declaratia de razboi facuta din porunca lui Hitler de catre România catre Statele Unite ale Americii (...)".
"In asemenea conditii, larg deschise oricarei critici istorice documentate si obiective, poporul român nu poate pricepe absurda pretentie a anumitor cercuri transocianice de a limita marele principiu al reabilitarii si al restituirii patrimoniilor confiscate de un regim dornic sa lichedeze prin toate mijloacele elitele intelectuale, politice, militare si sociale românesti pentru anexarea mai usoara a României. O razbunare dincolo de mormânt! Cui prodest, Domine?"
Die meisten rumänischen Politiker, Historiker und Publizisten
verurteilen die Verbrechen der Nazis, rechtfertigen jedoch die
Politik des Antonescu-Regimes, wobei radikal-nationalistische
Argumente angeführt werden. Der Holocaust Nazideutschlands
wird demnach nicht geleugnet - wie in den klassischen revisionistischen
Schriften eines Leuchter, Zündel, Irving -, sondern als Gegenbeispiel
für die "humane Judenpolitik" Antonescus angeführt.
Antonescu wird somit von jeglicher Schuld freigesprochen und als
Retter der Juden dargestellt. Die verbrecherische fremdenfeindliche
Politik Antonescus wird auf diese Weise rechtfertigt, bagetellisiert
und verniedlicht. Je nach politischen Sympathien werden auch die
Legionäre in Schutz genommen.
BUCURESTI, 15 dec (MEDIAFAX) - Doi deputati PD, Victor Babiuc si Radu Berceanu, au depus, luni, la Biroul Permanent al Camerei Deputatilor, un proiect de lege cu privire la repunerea in drepturi a persoanelor condamnate, victime ale represiunii politice comuniste.
Potrivit acestui proiect de lege, hotaririle judecatoresti pronuntate dupa data de 6 martie 1945, prin care s-a dispus condamnarea unor persoane pe motive politice, se anuleaza.
Persoanele care au fost victime ale unor masuri de represiune politica, "constatate judecatoreste", sint considerate a nu fi condamnate si vor fi repuse in toate drepturile avute anterior condamnarii. Aceste persoane pot fi reintegrate in functia din care au fost scoase in urma condamnarii, pot fi rechemate in rindul cadrelor permanente ale armatei si li se poate reda gradul militar pierdut.
Anularea hotaririi de condamnare are efecte si asupra masurilor de confiscare a averii, prin repunerea condamnatului in toate drepturile, se arata in acest proiect de lege. Bunurile confiscate, in cazul in care nu mai pot fi restituite in natura, vor fi restituite prin echivalent banesc, "care trebuie sa reprezinte o justa si integrala despagubire", mai propun Babiuc si Berceanu in proiectul de lege.
Totodata, cei doi deputati PD precizeaza ce infractiuni sint considerate drept infractiuni politice: exprimarea protestului, sub orice forma, inclusiv armata, impotriva dictaturii comuniste si a cultului personalitatii, impotriva terorii si abuzului de putere din partea celor care au detinut puterea politica, impotriva lipsei de democratie si de pluralism; constituirea sau organizarea de asociatii secrete pentru schimbarea formei de guvernamint instalata dupa 6 martie 1945, ori participarea la activitatea unor asemenea organizatii; desfasurarea de propaganda pentru rasturnarea in orice mod a ordinii sociale existente pina la 22 decembrie 1989 sau manifestarea impotrivirii fata de aceasta ordine; desfasurarea de activitate sionista, sub orice forma.
Babiuc si Berceanu propun sa nu fie considerate infractiuni politice si sa nu beneficieze de dispozitiile proiectului de lege cei care au fost condamnati pentru acte de tradare sau de compromitere a intereselor natiunii romane si cei care au fost condamnati pentru infractiuni de drept comun.
Cei doi deputati PD au cerut ca proiectul lor de lege sa fie dezbatut in procedura de urgenta.
Proiectul de lege va fi analizat doar dupa ce Guvernul va trimite
punctul sau de vedere, deoarece propunerea legislativa are implicatii
asupra bugetului de stat.
MEDIAFAX
Publicam astazi un interviu, preludiu al unui nou posibil scandal national. Urmeaza sa vada lumina tiparului o lucrare-document, conform careia maresalul Antonescu a fost un odios criminal de razboi si un sifilitic, ajuns in ultima faza a cumplitei boli. Inca un simbol national, inca un reper moral al romanilor este pe cale de a se prabusi. Fireste, nu fara convulsii.
Putini actori de prima marime ai istoriei au cunoscut, dupa moarte, un destin atat de tragic. Maresalul Ion Antonescu a fost privit de Ostire in timpul vietii, la inceput drept "Omul providential", iar la sfarsit drept un pericol national care trebuia indepartat brutal de la pupitrul de comanda al puterii. Ca intr-o oglinda, dupa executarea sa de catre comunisti. Antonescu a fost o vreme tratat de istorici drept un criminal de rand, pentru ca, ulterior, tot comunistii sa dea semnalul reabilitarii lui, printr-un celebru roman "Delirul", avandu-l drept autor pe Marin Preda. Nevoia de repere morale invinsese. Romanii, in ultimele trei decenii ale regimului comunist, si-au gasit in Antonescu cel mai important reper moral al epocii moderne. (...)
In toti acesti ani scursi de la ridicarea lui Antonescu din sanul Ostirii romane, pana la arestarea si executarea sa drept criminal de razboi, de la tinerea maresalului la stalpul infamiei, in toate cartile de istorie, pana la postuma sa reabilitare, dincolo de hotarele Romaniei, acest personaj chiar al celui de-al doilea razboi mondial a fost, in general, tratat drept un proscris. Istoriografia internationala nu i-a acordat prea multe sanse. Maresalul Antonescu a fost asezat, in galeria odiosilor dictatori si autori de genocid, langa Fuhrerul Adolf Hitler, Il Duce Mussolini si ungurul Horthy. Singurii care au incercat sa-si recupereze, pentru posteritate, personajul istoric, transformandu-l in erou, au fost romanii. De fiecare data, reactiile internationale au fost violente si prompte. Argumentele acuzatorilor postumi ai lui Antonescu sunt identice cu cele ale inchizitorilor contemporani. Maresalul a instituit o dictatura personala, i-a tarat pe romani intr-un razboi nedrept, de cucerire, a organizat jafuri in teritoriile ocupate, a ordonat uciderea in masa a evreilor, tiganilor si rusilor din teritoriile ocupate. In fine, maresalul a fost si este acuzat ca a aservit economia Romaniei celui de-al treilea Reich. Astfel este taxata, de catre istoricii si politicienii tarilor invingatoare in cel de-al doilea razboi mondial orice tentativa de reabilitare a maresalului. Sau, asa cum s-a vazut recent, de reabilitare a unora dintre colaboratorii sai apropiati. In mod straniu, din mormant, Antonescu nu este sustinut nici macar de principalul sau aliat, caruia i-a ramas credincios pana la moarte. Germania refuza sa se identifice cu Hitler si se impotriveste din rasputeri oricarei tentative de redeschidere a marilor procese ale istoriei. Nici Italia nu a incercat sa-l reabiliteze pe Mussolini si nici Ungaria pe Horthy. Din aceasta perspectiva, Romania joaca singura. Izolata, privita cu o curiozitate dispretuitoare, ca o ciudatenie noscuta intre Dunare si Carpati. Ca o curva cu pretentia de a sta cu sufletul in Rai.
Cum se explica oare inversunarea romanilor (si nu numai a unora dintre istorici si politicieni) de a-l recupera pe Antonescu si de a-l aseza in constelatia marilor carmuitori? O posibila cauza este ca, in acea perioada tulbure dintre cele doua razboaie mondiale, statul unitar roman parea ca se prabuseste. Ca se scufunda in neant. Sub presiunea Germaniei, Ungaria ne-a smuls Ardealul. La randul ei, Rusia sovietica a pus mana pe Basarabia de Nord si Bucovina. Romania era dezmembrata si abandonata de democratiile occidentale. In plan intern, partidele istorice s-au dovedit incapabile sa faca fata situatiei. Taranistii il adusesera pe tron pe nevrednicul Carol al II-lea. Un biet bolnav de priapism si de propria persoana. Carol al II-lea a deschis Cutia Pandorei. Cu asentimentul tacit al partidelor istorice, a aruncat Constitutia la lada de gunoi si, dupa 70 de ani de regim democratic, parlamentar, a instituit dictatura personala. Si terorismul de stat. Pentru a-i elimina pe legionari, Carol al II-lea a ordonat asasinarea fruntasilor acestora. In loc sa recurga la Justitie, pentru a combate extremismul de dreapta, el a organizat o veritabila "Noapte a cutitelor lungi". De atunci, terorismul a devenit o constanta a politicii romanesti. In replica, a fost declansat terorismul legionar, apoi terorismul de stat al lui Antonescu si a urmat terorismul de stat de tip comunist. De la Carol al II-lea, Romania nu a mai fost intreaga, iar viata politica s-a desfasurat schizofrenic, in absenta unei Constitutii democratice si a unui regim parlamentar. Pana in 1991. Oricat de dur este acest adevar el trebuie spus: noi credem despre noi insine ca suntem o tara de patrioti, de eroi, in timp ce nici un singur roman nu s-a jertfit pentru a opune rezistenta in fata dezmembrarii. In timp ce alte popoare si-au scaldat glia in sange, romanii nu au tras nici macar un singur glont. Lasitatea sau calculul acestei clase politice, lasitatea sau calculul acelor conducatori si lasitatea sau calculul acelei generatii, au platit-o urmasii. Cu vârf si indesat. Pâna azi. Si pâna mâine. Parasita ca si Cehoslovacia si Polonia, inaintea declansarii celui de-al doilea razboi mondial de catre democratiile occidentale, noi nu am avut barbatia si curajul polonezilor de a incerca sa rezistam in fata Germaniei. Ne-am aliat cu nemtii. Din calcul sau din lasitate. Cu cei care ne rapisera Ardealul. A fost invocat sau inventat un pretext de natura sa transforme lasitatea in eroism: pretextul luptei impotriva bolsevismului si pentru recuperarea teritoriilor din Rasarit. Eroul principal al acestui scenariu sau al acestei mari inselatorii nationale a fost Maresalul Antonescu. Majoritatea românilor a inghitit rationamentul sau momeala. Iar rationamentul sau momeala a ramas acolo, in gât. Peste generatii. Cui nu-i convine ca, stiindu-se las, sa i se puna pecetea de erou? Si asa, cu falsa pecete de eroism, s-a inscris România, alaturi de nazisti, in conflagratia mondiala. Iar Ostirea a trecut si Prutul si Nistrul, impotmolindu-se la Cotul Donului. Incheind acest pact al Diavolului cu Hitler, Maresalul Antonescu a ramas consecvent pâna la capat. El a crezut in onoare, in puterea cuvântului dat. Românii, insa, i-au facut gestul inutil. Prin actul de la 23 august 1944, Maresalul a fost arestat, iar Armata Româna a intors armele. Cu seninatate. Instantaneu. Din calcul. Dar unde a fost calcul si prudenta, nu a fost eroism si loialitate.
Razboiul impotriva Germaniei ne-a costat imens. România a fost a patra putere beligeranta, dupa Rusia, Statele Unite si Marea Britanie. Aceasta putere s-a masurat in victime si in tribut material, platit pentru infrângerea Germaniei. La capatul acestui nenorocit razboi, România a fost taxata de catre aliati pentru ca nu opusese anterior nici o rezistenta presiunii germane, drept stat invins, iar de catre Germania, fiindca am intors peste noapte armele, drept stat tradator. Si asa am ramas pâna azi.
Noi, românii, trebuie sa ne hotarâm, odata pentru
totdeauna, cu ce balanta sa ne cântarim istoria. Nu putem
sa stam si cu sufletul in rai si sa ne auto-definim drept eroi
si, in acelasi timp, sa admitem senini ca am fost incapabili sa
opunem vreo rezistenta in fata raului. In fata dictaturii lui
Carol al II-lea. In fata dictaturii "providentiale"
a lui Antonescu. In fata celor care au dezmembrat România.
In fata Germaniei. In fata Rusiei. Destinul tragic al Maresalului
Antonescu trebuie limpezit odata pentru totdeauna. Pentru aceasta
generatie si pentru cele viitoare. Ori a fost criminal de razboi,
asa cum sustin democratiile occidentale ori a fost erou national,
asa cum sustine o buna parte a istoriografiei românesti.
A clasei politice. A opiniei publice. Si una si alta nu se poate.
Un criminal si un erou nu incap in aceeasi teaca. Nu incap pe
acelasi soclu.
Antonescu era sifilitic
Istoricii sunt chemati sa raspunda acestei provocari: omul care a ordonat Armatei romane sa treaca Prutul a fost erou sau criminal?
Alexandru Mihai Stoenescu, n. 2 octombrie 1953, provine dintr-o familie de intelectuali, cu traditie militara (...), a absolvit Facultatea de Utiliaj Tehnologic; în momentul de fata este subsecretar in Departamentul Informatiilor Publice.
,Armata, Maresalul si evreii" este o lucrare de cercetare
- Maresalul Antonescu este subiectul unei carti pe care o veti lansa in curand. Tematica este larga. Despre ce este vorba, concret?
- Cartea se numeste ,Armata, Maresalul si evreii" si va aparea in luna februarie la editura RAO. Este o lucrare de cercetare, deci nu este un roman sau alta opera beletristica. Am incercat sa-i dau un aspect cat mai stiintific, in masura in care m-am priceput eu, neavand o diploma de istoric. Am fost indemnat sa scriu aceasta carte in primavara anului 1993, cand am asistat la intrevederea dintre generalul Spiroiu, ministru al Apararii Nationale la acea data, si Moses Rosen, sef rabin in acel moment. Intrevederea a pus cateva probleme extrem de serioase asupra soartei evreilor din Romania, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, si am asistat, dincolo de aspectul jovial al discutiei, la o serie intreaga de argumente si contraargumente, care mi s-au parut pe cat de dur formulate, pe atat de importante. Am avut acces in arhivele militare in prima faza, apoi am inceput sa ma trezesc a fi chiar foarte pasionat de subiect.
Asupra subiectului Antonescu mai exista reziduuri ale propagandei sovietice
- Deci nu este vorba despre un roman?
- Nu, este o carte document. Intrand insa in arhive, si cercetand
o serie intreaga de documente, mi-am dat seama ca noi inca mai
avem cateva probleme nerezolvate, neaduse la lumina si care sunt
prezentate ori intr-o anumita directie ori in directia exact opusa.
Ori de extremismul nationalist, care incearca sa reconstruiasca
o statuie eroica a maresalului Antonescu si sa ascunda o serie
intreaga din erorile sale politice si militare ori de adeptii
propagandei sovietice pentru care Antonescu este un criminal fara
nuante. Sunt o serie intreaga de istorici, cercetatori sau doar
comentatori evrei care continua sa traiasca, sa consume din substanta
propagandei sovietice pe aceeasi tema. Sigur ca exista si un nucleu
de cercetatori lucizi, de istorici romani si evrei care se afla
undeva la mijloc si care abordeaza, dar destul de timid, ceea
ce a fost lansat de academicianul Cajal sub denumirea de real-semitism.
Pe mine m-a interesat foarte mult aceasta tema pentru ca, repet,
descoperind ca exista inca reziduuri ale propagandei sovietice
asupra acestui subiect si o serie intreaga de reconsiderari de
tip nationalist - putin spus nationalist, chiar de-a dreptul extremist
in ceea ce-l priveste pe maresalul Antonescu si politica condusa
de el in acel moment -, am considerat ca eu pot sa am curajul
acesta, cu bun simt si cu cercetarea aplicata, cu tenacitate si,
mai ales, cu toata buna-credinta, sa lamuresc cititorilor romani,
atat cat sunt eu in stare, o serie intreaga de fenomene.
A fost un patriot autentic, asa cum patriot a fost si Hitler
- In esenta, care sunt marile revelatii privind persoana lui Antonescu? La ce concluzie ati ajuns?
- Antonescu nu se putea dezvolta decat in mediul respectiv de
atunci, care este extrem de complex si in care interventia straina
sau componenta externa, pe care se mizeaza foarte mult astazi,
este in realitate cea mai mica. A fost minora in comparatie cu
erorile interne care au dus la aparitia lui Antonescu la conducerea
statului. Deci, caderea parlamentarismului, caderea democratiei,
distrugerea partidelor politice in Romania au dus la aparitia
unui Antonescu. In ceea ce priveste personalitatea Maresalului,
eu raman la opinia ca a fost un patriot autentic, asa cum patriot
a fost si Hitler, un om care a avut o pregatire militara excelenta,
dar care a parut stralucitoare intr-un mediu militar viciat de
o serie intreaga de contradictii, intr-un mediu militar care trecuse
prin rusinea din primul razboi mondial, intr-un mediu militar
in care generalii de opereta si multi stat-majoristi nu stiau
sa conduca trupele sau o faceau foarte prost. In acest mediu stralucea
un general Antonescu. Stralucea prin faptul ca avea si anumite
trasaturi de caracter, care il impuneau. Am cunoscut o persoana
care il stia bine pe Antonescu si imi spunea: ,Domnule, era un
apucat!". Adica era un tip care ramasese foarte puternic
ancorat in niste principii morale de o frumusete extraordinara.
Avea un cult al cinstei, al onoarei, al datoriei, al istoriei
nationale, al patriotismului extraordinar, si care, in aceeasi
masura, privea cu ura, deci cu pasiune, opusul tuturor acestor
fenomene. In realitate, Antonescu a fost influentat in deciziile
sale politice si militare de starea sa de sanatate.
Maresalul suferea de sifilis
- El spunea ca nu este barbat cel care nu a avut sifilis o data in viata. Ascunde oare aceasta afirmatie, pe care a repetat-o cu mai multe prilejuri, ceva?
- Da. Exista marturii. Sigur ca unele sunt pasionale. Antonescu a mai facut o declaratie, in afara de cea pe care o aminteati dvs, chiar la putin timp dupa ce a contractat acest sifilis, spunand: ,Eu ma vindec prin vointa". Si nu s-a vindecat. El a contractat aceasta boala impreuna cu alti sapte colegi de-al lui din garnizoana, dar toti ceilalti s-au tratat.
- Si el a dus sifilisul toata viata?
- Din informatiile pe care le am, in 1942 - 1943 spiroche0tul i se implantase deja in coloana vertebrala.
- In ce masura sifilisul poate sa atinga si centrii nervosi?
- Eu nu sunt medic de specialitate, dar am consultat medici specialisti,
inclusiv medici militari specialisti in acest domeniu si mi-au
spus ca exista, fara indoiala, degradari ale capacitatii intelectale,
ale capacitatii de decizie, ca sunt o serie intreaga de procese
care ii modifica comportamentul si, in mod evident, starea de
sanatate.
Lui Antonescu i se poate imputa ordinul de deportare a evreilor
din Basarabia in Transnistria
- Este Antonescu un criminal de razboi?
- Concluzia mea este ca da.
- De ce?
- Trebuie sa ne gandim, in primul rand, ca un criminal de razboi poate fi declarat vinovat si condamnat chiar si pentru o singura persoana omorata. In cazul nostru, exista ordine scrise ale maresalului Antonescu care au incalcat prevederile actelor internationale.
- Prin aceste ordine el cerea, direct sau indirect, ca anumite persoane sa fie omorate?
- Nu. Astfel de ordine nu am gasit si nici nu cred ca exista, pentru ca Antonescu era extrem de atent cu imaginea sa.
- Dar ordinele catre ce conduceau?
- Ordinele conduceau indirect la abuzuri, inclusiv la crime. Zona care i se poate imputa lui Antonescu este ordinul, ilegal fata de dreptul international, de deportare a evreilor din Basarabia dincolo de Nistru, in Transnistria.
In Basarabia au murit aproximativ 25.000 de evrei
- Cati evrei au fost deportati in urma acestui ordin?
- Peste 100.000.
- Cati dintre ei au murit?
- Se estimeaza ca in Basarabia au decedat aproximativ 25.000. Unii in ghetouri, iar altii, in momentul in care a intrat Armata romana pentru a elibera teritoriul, in diferite conjuncturi: executati (legal sau ilegal), de moarte naturala, de tifosul care facea epidemie sau datorita conditiilor in care erau tinuti sau transportati.
- Se stie cam cati au fost executati?
- Cifrele nu sunt spectaculoase. Ele, adunate din diferite documente care atesta astfel de executii, unele facute de nemti, altele facute de romani, dar sub autoritate romaneasca - ceea ce inseamna Antonescu - nu depasesc ordinul a catorva mii. Deci, nu sunt atat de mari.
Va fi extrem de greu de dovedit ca Armata romana a omorat
- Este vorba, totusi, de cateva mii de oameni ucisi!
- Da. Se estimeaza ca, in Transnistria, pierderile s-au ridicat la 75-80.000 de evrei. Deci, adunate, ar depasi cifra de 100.000. Acum, asupra acestor cifre inca se mai discuta. Pentru a identifica foarte bine cati evrei au fost omorati ca urmare a ordinelor date de Antonescu si a atitudinii unor jandarmi sau a unor ofiteri care, de multe ori, a fost o atitudine individuala, nu a implicat ordinele armatei, este nevoie de o cercetare aplicata, document cu document. Din acest punct de vedere va fi extrem de greu de dovedit ca Armata romana a dat ordine sau a omorat. Armata, ca denumire, ca institutie, nu a facut asa ceva. Au existat ofiteri din armata, asa cum au existat evrei care au luptat pentru sovietici si au facut crime.
Antonescu sustinea ca evreii sunt procomunisti si au sabotat economia romaneasca
- Dar Antonescu stia ca au murit oamenii acestia?
- Exista un moment clar in care se poate descoperi ca Antonescu stia. Si acest moment este acela al cunoscutei scrisori data publicitatii in epoca, scrisoarea lui Antonescu trimisa catre Filderman (presedintele Comunitatii evreiesti din Romania). Este o scrisoare celebra. Cu toate ca intre Antonescu si Filderman corespondenta era secreta, Maresalul a dat ordin ca aceasta scrisoare sa fie data publicitatii. Ea a fost republicata, dupa revolutie, in mai multe ziare.
- Si ce spune in scrisoare?
- Antonescu ii reproseaza lui Filderman faptul ca evreii au atacat Armata romana in 1940, ca au fost de partea comunismului, ca de fapt, fundamental, sunt procomunisti, ca au sabotat economia romaneasca si o serie intreaga de alte acuze.
Ordine care se bat cap in cap sunt caracteristice pentru Antonescu
- Si din aceasta scrisoare reiese faptul ca el stia de omorarea evreilor!
- Nu din scrisoare! Tocmai aici este diversiunea, pentru ca aceasta scrisoare este rezultatul unui intreg proces, al unei intregi corespondente in care atat Filderman, cat si Regina ii atrasesera atentia lui Antonescu ca exista probe ca, in timpul deplasarii evreilor din ghetourile basarabene spre Transnistria, s-au facut executii.
- Deci, acum exista proba ca el a stiut si n-a oprit aceste maceluri!
- Exista documente. Principala lui afectiune, care duce catre
concluzia de paranoia, si anume forma de paranoia eroica, era
o ciclotimie accentuata. Asadar, el era in stare sa comande executiile
si a doua zi sa dea ordine sa nu fie omorati. Si astfel de ordine
care se bat cap in cap sunt caracteristice pentru Antonescu. Exista
chiar ordine clare ale armatei - si eu le voi publica in cartea
mea fata in fata - in care el da ordin sau in numele lui se spune:
Antonescu a ordonat sa nu cumva sa omorati vreun evreu. Dar la
fata locului, lucrul e clar, in momentul in care a fost informat
asupra executiilor, reactia a fost tocmai aceasta scrisoare acuzatoare,
in loc ca el sa le opreasca. Sa ne-ntelegem, Basarabia a fost
golita de evrei.
Antonescu a tratat toata relatia Romaniei cu Germania prin prisma
unor relatii personale cu Hitler
- Dincolo de aceasta chestiune cu evreii, ce alte lucruri i se pot aduce in culpa lui Antonescu, in calitate de criminal de razboi?
- O culpa grava pentru Antonescu este cedarea unei parti a suveranitatii nationale armatei germane, si anume Armatei a 11-a, pe fasia de front a zonei Iasi, unde administratia a trecut practic in mana germana.
- Si asta a facut-o ca sa se spele el pe maini de prigoana declansata impotriva evreilor?
- Nu. Este urmarea erorilor de om politic slab, a jocului politic
naiv si a promisiunilor pe care i le-a facut lui Hitler. Pentru
ca Antonescu a tratat toata relatia Romaniei cu Germania prin
prisma unor relatii personale ale sale cu Hitler. Nu exista intelegere,
nu exista un acord intre Romania si Germania pentru lupta in Est.
Asa ceva nu exista, ceea ce este o mare eroare. Chiar daca a facut-o
cu Germania, trebuia facuta in baza unui acord care prevedea niste
termeni. In paranoia sa, el a luat asupra lui aceasta misiune
de a vorbi in numele Romaniei si al poporului, inclusiv printr-o
intelegere verbala. Este o problema fundamentala, insa extrem
de grava. Pe acest fond s-a petrecut masacrul de la Iasi, in care
afirm cu toata claritatea ca Antonescu nu este implicat direct,
cu toate ca este acuzat. Dimpotriva, ordinele sale, pe care le-am
gasit, si care sunt destul de clare, au reprosat acest lucru germanilor.
In Iasi s-a incercat un pogrom
- Acum ii dadea mana, era foarte simplu. Cati evrei au murit la Iasi?
- La Iasi sunt doua fenomene. Este vorba de asasinatele din oras si de ,trenurile mortii". In ,trenurile mortii" au murit aproximativ 2700 - 3000 de oameni. Aici este marea tragedie.
- Acesti oameni de unde veneau?
Din Iasi. In Iasi s-a incercat o masacrare, un pogrom organizat
de catre serviciile secrete germane, mana in mana cu legionarii
din oras, care aveau in spate o intreaga traditie si, se pare,
cu o usoara implicare locala a unor indivizi din serviciul secret
de informatii roman, dar nu este sigur acest lucru. S-a inscenat
un atac de noapte in cartierele evreiesti impotriva trupelor romane
si germane in afluire, cand razboiul se declansase deja in momentul
acela, si pe fondul acesta au inceput devastarile si arestarile
din cartierele evreiesti. Au fost adusi la Chestura politiei unde,
dupa unele surse - 300, dupa altele surse - aproximativ 1000 de
insi au fost masacrati de catre germani. La jaf, la arestari si
la crime asociindu-se si militari romani rupti de unitatile lor,
inclusiv cetateni (lumea interlopa).
Evreii au fost ,plimbati" cu trenul pana s-au asfixiat
- Care n-au fost pedepsiti ulterior!
- Au fost pedepsiti. Tocmai aici este partea interesanta. La un moment dat, comenduirea romana a Iasului, care insa nu mai avea autoritatea necesara, a incercat totusi sa scoata evreii din oras, mai exact, pe cei arestati. Si i-a dus la gara, i-a urcat in niste trenuri, vagoane plumbuite, inchise ermetic si i-a ,plimbat" ba la Roman, ba la Podul Iloaiei, fara apa, fara mancare, fara nimic, bagati cate 80-100 de insi intr-un vagon, pana cand au murit asfixiati.
- Atunci inseamna ca nu i-a salvat, i-a omorat!
- N-a existat intentia de asasinare.
- Deci, a fost o consecinta a acestei decizii!
Exact. In Iasi, dupa ultimele cercetari serioase si realiste,
nu cred ca se depaseste cifra de 1000 de morti.
La Odessa, ordinul de represalii al lui Antonescu a fost perfect
legal
- Mai exista si alte dovezi privind statutul de criminal de razboi al lui Antonescu ?
Exista o discutie extrem de ascutita, care inca nu a fost data
publicitatii, desi intre istorici lucrul acesta se dezbate. Eu
voi prezenta si acest aspect in carte, cat se poate de deschis
si pe larg, intr-un capitol special, si anume cazul Odessa. Afirm
in carte, si cred ca o dovedesc, ca la Odessa ordinul de represalii
al lui Antonescu a fost perfect legal si inscris in legislatia
internationala activa. Antonescu, daca ar fi fost judecat corect,
la orice tribunal militar, n-ar fi putut fi acuzat pentru ordinul
de represalii in forma pe care a dat-o el. Fenomenul Odessa este
mult mai amplu. Ordinul sau de represalii este doar o parte a
fenomenelor care au avut loc acolo, au existat represalii facute
si de comandamentul Armatei a IV-a, care au fost mult mai rapide
si mai efective decat cele ordonate de Antonescu. A existat si
elementul de masacru, dar care s-a facut in afara ordinelor oficiale,
inclusiv inafara ordinelor lui Antonescu. Si au existat o serie
intreaga de alte fenomene, pentru ca acolo era un conflict intre
partizani, care nu aveau un statut oficial in legislatia internationala
si erau declarati tradatori de toate legislatiile din lume - inclusiv
de armatele americane si britanica - iar pedeapsa era moartea.
Exista un intreg fenomen de lupta in care evreii, asa-numitii
evrei comunisti, au fost indiscutabil vinovati pentru o serie
intreaga de incidente petrecute acolo si, in consecinta, executati.
Cultul lui Antonescu isi are originea in felul cum a murit
- Problema este: au fost executati si nevinovati?
- Aici este cheia, ca nu putem avea control si se presupune ca exista toate argumentele, dupa parerea mea, sa spunem ca a fost vorba si de oameni nevinovati.
- Daca, la timpul acela, n-a fost probata vinovatia, sunt nevinovati! Actioneaza prezumtia de nevinovatie, in primul rand in cazul victimelor!
- Nu. In situatie de razboi, conform legilor internationale, nu functioneaza prezumtia de nevinovatie. Exista un alt tratament si veti gasi demonstratia in carte. Problema este alta. La Odessa, cei executati in baza ordinelor date de Armata sau de Antonescu, au fost judecati in prealabil. Eu voi publica, inclusiv in manuscris, sentintele care le-au fost citite. Deci, acolo a existat o justitie militara care judeca aceste cazurile. Iar in cazul Armatei, ca institutie, si a ordinelor lui Antonescu, executiile sunt legitime. E vorba de comunisti, agenti NKVD, intre care au fost si evrei. Nici nu putem spune ca erau toti evrei. Cazul Odessa, insa, are o particularitate printr-un anumit exces. Ordinul de represalii al lui Antonescu depaseste cadrul moral al legilor internationale, nu pe cel juridic.
- Cum il priviti dvs. astazi pe Antonescu?
- Consider ca, in mod fundamental, Ion Antonescu nu era cel mai
reprezentativ ofiter al armatei romane din acel moment. Existau
alti generali de mare tinuta morala, cultivati si rationali, buni
profesionisti ai armelor si oricum mai sanatosi. Este un cult
al lui Antonescu pe care nu-l merita, un cult care isi are originea
in felul cum a murit.
Interviu realizat de Sorin ROSCA STANESCU
BUCURESTI, 26 ian (MEDIAFAX) - Curtea Suprema de Justitie va decide, la 9 martie a.c., daca va lua in discutie, impreuna cu cererea de reabilitare a lui Toma Petre Ghitulescu, fost subsecretar de stat, si posibilitatea achitarii altor sapte membri ai Guvernului Antonescu.
Procurorul general Sorin Moisescu solicitase, initial, Curtii Supreme reabilitarea a opt membri ai Guvernului Antonescu, dar doi politicieni americani au cerut presedintelui Emil Constantinescu sa intervina pentru retragerea recursului in anulare, deoarece "cei opt sint membri ai unui guvern responsabil pentru pesecutarea intregii comunitati evreiesti din Romania si pentru deportarea si uciderea a cel putin 250.000 de evrei romani si ucraineni". Reabilitarea acestora, in opinia senatorului american Alfonse D'Amato si a congressmanului Christopher Smith, "ar pune in discutie sinceritatea angajamentelor Romaniei in ceea ce priveste valorile fundamentale occidentale si poate atrage dupa sine reconsiderarea sprijinului acordat candidaturii Romaniei pentru integrarea in institutiile economice si de securitate".
In urma interventiei politicienilor americani, procurorul general a revizuit cererea inaintata Curtii Supreme si a stabilit ca "nu poate fi omisa raspunderea ministeriala colectiva a Guvernului Antonescu", iar recursul in anulare il va viza doar pe Toma Petre Ghitulescu, care a fost subsecretar de stat la Departamentul Economiei Nationale in perioada 4 aprilie-26 mai 1941, cind a demisionat, aceasta perioada fiind anterioara masurilor grave pe care le-a luat maresalul Antonescu, in calitatea sa de comandant suprem al Armatei.
La sedinta de luni, avocatul Lucian Belcea, reprezentantul in instanta al lui Ghitulescu, a cerut in fata instantei supreme ca procurorul general sa-si motiveze retragerea recursului in anulare pentru ceilalti sapte membri ai guvernului Antonescu, solicitind, totodata, pentru pregatirea apararii, un alt termen de judecata.
Avocatii angajati de familiile celor sapte fosti membri ai guvernului Antonescu au cerut ca instanta suprema sa se pronunte si asupra reabilitarii celor pe care ii reprezinta, care sint parti in procesul lui Ghitulescu.
Cei opt membri ai guvernului Antonescu au fost condamnati, in
1949, de catre regimul comunist, la pedepse cuprinse intre doi
ani inchisoare corectionala si zece ani temnita grea, precum si
confiscarea totala a averii pentru crima contra pacii.
MEDIAFAX
Cei 8 membri ai Guvernului Antonescu ar putea fi reabilitati chiar daca procurorul general a cerut sa fie repus în drepturi doar un fost secretar de stat. Avocatii celor condamnati au gasit un articol de lege prin care judecatorii ar putea sa-i repuna în drepturi pe toti membrii lotului.
În Curtea Suprema de Justitie se poate judeca reabilitarea celor 8 membri ai Guvernului Antonescu chiar daca procurorul general al României a retras recursul în anulare a 7 dintre cei propusi pentru reabilitare. Initial, Sorin Moisescu ceruse reabilitarea a 8 ministri si secretari de stat ai Guvernului Antonescu. Ei fusesera condamnati la temnita grea pentru crima contra pacii.
În 1949 ei fusesera gasiti vinovati de persecutarea si deportarea evreilor din Moldova si de aservire economica prin înstrainarea Bancii Comerciale Române catre Germania hitlerista. Imediat dupa ce procurorul general a cerut reabilitarea celor 8, doi congresmani americani au cerut presedintelui Constantinescu sa blocheze actiunea lui Sorin Moisescu. Dupa aceasta interventie, procurorul general a revenit asupra deciziei si a retras recursul în anulare pentru 7 dintre cei 8. Actiunea a fost mentinuta în cazul lui Toma Petre Ghitulescu, fost ministru secretar de stat.
Aparatorii celor 8 condamnati au invocat, astazi, un articol de lege prin care instanta suprema s-ar putea pronunta si în cazul celorlalti 7 ministri.
Lucian Balcea, avocat - Influentele externe au determinat retragerea recursului în anulare formulat de procurorul general. Cred ca se impune judecarea dosarului în totalitatea lui. Retragerea formulata de procurorul general cred ca este ineficienta si Curtea Suprema este în masura, competenta, sa solutioneze cauza în ansamblu.
Curtea Suprema de Justitie va hotarâ, pe 9 martie, daca alaturi de cauza lui Toma Petre Ghitulescu va judeca recursul în anulare si în cazul celorlalti 7 membri ai Guvernului Antonescu.
In spite of Prosecutor General Sorin Moisescu's decision to withdraw
his initiative for the rehabilitation of seven out of eight former
members of the Ion Antonescu government, the Supreme Court may
have to consider the rehabilitation of all the ministers. (See
"RFE/RL Newsline," 24 November 1997). The independent
Pro TV television and Mediafax reported on 26 January that the
lawyer representing in court the family of Toma Petre Ghitulescu,
the only former member of the dictator's cabinet whose rehabilitation
is still on the agenda, has said that he has accepted the request
of the families of the other seven ministers and has "found
an article" in the Penal Code that will force the court to
consider all the eight cases. He said the Prosecutor General had
been forced to withdraw his original initiative due to "foreign
[i.e. American] pressure." MS